Legile Justiției. Cine are dreptate și cine nu?

DNA a emis un comunicat prin care își exprimă îngrijorarea în legătură cu noile legi ale justiției.
După ce am lecturat acest comunicat și am consultat și câțiva specialiști în legislație, ne permitem să ne exercităm dreptul constituțional la opinie și să emitem câteva păreri despre ce este scris în comunicatul DNA. Pentru a nu fi confuzii, opiniile noastre vor fi scrise cu roșu.

COMUNICAT DNA

Potrivit ordinii de zi a ședinței Comisiei Speciale Comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției, în data de 14 decembrie 2017, au loc dezbateri privind propunerile de modificare și completare a dispozițiilor Codului de procedură Penală și Codului Penal prin raportare la transpunerea Directivei (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 09.03.2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.
Aceste modificări vor avea un efect devastator asupra anchetelor penale, deoarece elimină instrumentele legale indispensabile prin care organele de anchetă pot investiga infracțiunile.
În realitate toate garanțiile pe care le implică Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 09.03.2016 sunt deja prevăzute în legislația internă.

Noi, muritorii de rând, nu prea avem voie să ne dăm cu părerea despre cauze aflate în cercetare la DNA, nu avem voie să ne dăm cu părerea despre judecători și sentințe, dar vedem în acest comunicat cum DNA își dă cu părerea despre modul în care fac legi cei pe care românii i-au trimis acolo. Nu spunem că legile sunt bune, ci doar că noi nu avem voie să ne dăm cu părerea despre justiție, dar justiția are voie…

Așadar, Directiva este folosită doar ca un pretext pentru a elimina capacitatea organelor de urmărire penală de a descoperi și de a dovedi infracțiuni, iar scopul acestor modificări nu are nicio legătură cu prezumția de nevinovăție.
Astfel,
– Modificarea art. 307 alin. 2 Cod procedură penală va obliga procurorii ca imediat după înregistrarea unei sesizări care privește o persoană determinată să o anunțe pe aceasta și să îi permită să asiste la actele efectuate. În acest mod, nu vor mai putea fi administrate mijloace de probă care presupun confidențialitate, precum înregistrările telefonice sau ambientale, percheziții domiciliare sau informatice ori prinderi în flagrant;
Aici DNA cam are dreptate. Nici un om care denunță un infractor periculos nu ar vrea ca acel infractor sa fie informat înainte de a fi prins și închis. De asemenea este o inepție să anunți că este cercetat un infractor pe care vrei să îl interceptezi. 
– Modificarea art. 83 Cod procedură penală care dă dreptul suspectului și inculpatului să asiste la audierile martorilor va îngreuna efectuarea urmăririi penale, având în vedere că în numeroase situații martorii vor fi intimidați de prezența autorului infracțiunii, mai ales în situațiile în care se află în relație de subordonare față de acesta, cum se întâmplă în situația infracțiunilor de abuz în serviciu și corupție. În prezent, legea dă dreptul avocatului să asiste la aceste audieri, garanție absolut suficientă pentru a dreptul la apărare al persoanei cercetate;
Aici DNA nu prea are dreptate. Prea mulți martori mincinoși au făcut denunțuri false în baza cărora au fost distruse vieți de oameni care în final au fost achitați. Prea mulți șmecheri din politică au intrat pe ușa DNA ca martori sau acuzați și, nu se știe cum, au devenit denunțători. 
– Prin modificarea art. 267 alin. 2 Cod procedură penală, procurorii vor fi privați de un instrument indispensabil în investigarea infracțiunilor și anume accesul rapid la informații pentru a putea acționa eficient pentru descoperirea faptelor. Trebuie menționat că orice instituție este obligată să comunice organelor de urmărire penală orice informații necesare în cadrul unei anchete, iar prin accesul la bazele de date crește doar viteza de reacție pentru identificarea rapidă a autorilor unei infracțiuni. Nu poate fi condiționat accesul procurorului și al polițistului la instrumente investigative de acordarea aceluiași drept și autorilor infracțiunilor. Dreptul la apărare presupune garanții pentru persoana cercetată, nu tăierea instrumentelor la care are acces organul de urmărire penală, pentru a-l împiedica să descopere infracțiunile săvârșite;
Nici aici DNA nu prea are dreptate deoarece, din cauza tonelor de acte pe care le solicită în exces și pentru orice, investigatorii, de la toate UAT-urile din România au creat o adevărată fobie. Sunt primării și firme care au oameni ce se ocupă 8 ore pe zi de trimis acte la diferite organe de cercetare penală și deși fac asta de ani de zile nimeni nu a fost găsit vreodată vinovat de ceva în multe dintre instituțiile unde volumul de informații trimise este de ordinul sutelor de kilograme. 
– Modificarea art. 273 Cod procedură penală dezincriminează practic infracțiunea de mărturie mincinoasă, cu efect inclusiv asupra tuturor cauzelor aflate pe rol având ca obiect această infracțiune, prin aplicarea principiului legii penale mai favorabile. Va fi extrem de dificilă, chiar imposibilă aflarea adevărului, în condițiile în care martorii vor ști că pot minți fără să aibă nicio consecință, având impunitate;
Dacă așa se vrea prin lege, aici DNA are dreptate 100%. Numai un imbecil poate gândi ca mărturia mincinoasă să nu mai fie incriminată penal. 
– Modificarea art. 542 Cod procedură penală introduce o răspundere obiectivă a magistratului, în toate situațiile, pentru că acțiunea în regres nu mai este condiționată de dovedirea relei credințe sau a gravei neglijențe, așa cum este în reglementarea actuală;
Toți plătim dacă greșim, indiferent că o facem cu vină sau fără vină. Ai greșit, plătești. Asta trebuie să fie valabilă mai ales la magistrați unde este în joc viața și destinele oamenilor. 
– Introducerea art. 542 alin. 1¹ Cod procedură penală reglementează o nouă formă a infracțiunii de abuz în serviciu, doar pentru magistrați și incriminează inclusiv săvârșirea faptei din culpă indiferent de natura obligației încălcate. Această formă a infracțiunii de abuz în serviciu reprezintă o discriminare evidentă față de toate celelalte categorii sociale care sunt sancționate doar dacă acționează cu intenție și doar dacă încalcă prevederi dintr-o lege;
La câte abuzuri fac unii magistrați, și le tot vedem în presă și în condamnările pe care le primește România la CEDO,  e foarte bine să fie măsurați și magistrații cu aceeași unitate de măsură intitulata sugestiv ”abuz în serviciu”.
– Prin modificarea art. 364 Cod procedură penală devine practic imposibilă condamnarea în lipsă a unei persoane;
Acesta art. nu este în regulă deoarece oriunde în această lume infractorii pot fi condamnați și în lipsă iar atunci când sunt prinși merg direct la pușcărie. 
– Prin modificarea art. 335 Cod procedură penală, o soluție inițială de clasare nu va mai putea fi infirmată după 6 luni, chiar dacă ar apărea probe noi care ar dovedi că persoana a săvârșit în realitate infracțiunea pentru care a fost cercetată. Există numeroase situații în care sunt descoperite noi mijloace de probă după dispunerea unei soluții de clasare în cauze care vizează infracțiuni dintre cele mai grave, însă autorii acestor fapte nu vor mai putea fi trași la răspundere penală;
Aici DNA are dreptate. Orice dosar ar trebui să poată fi redeschis oricând dacă apar probe noi. Acest articol e făcut special pentru politicienii corupți care, prin trafic de influență sau corupție, au reușit să își închidă diverse dosare și le este frică nu cumva cineva să le redeschidă. 
– Prin modificarea art. 223 alin.2 Cod procedură penală nu vor mai putea fi arestați preventiv autorii infracțiunilor de corupție, evaziune fiscală, spălare de bani, chiar dacă lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Mai mult, nu vor mai putea fi arestați preventiv autorii infracțiunilor contra capacității de apărare a României, infracțiuni de genocid, contra umanității și de război, dacă comit aceste infracțiuni fără violență. Prin această modificare se realizează o discriminare evidentă între autorii acestor fapte și cei ai unor infracțiuni mai puțin grave (falsificare de monedă) și se poate da naștere unei stări de insecuritate în societate.
Și aici DNA are dreptate. Trebuie revizuit acest articol în așa fel încat el să nu fie discriminatoriu. 
– Modificarea art. 139 Cod procedură penală vor duce la eliminarea, dintre mijloacele de probă, a înregistrărilor realizate cu respectarea legii, ceea ce va îngreuna dovedirea infracțiunilor;
FOARTE BINE. În toată lumea civilizată și normală la cap, înregistrările se fac în special pentru a afla ce face suspectul și a-l prinde în fapt, în flagrant. Nicăieri în afară de România nu poți condamna pe cineva doar pe înregistrări audio sau video.
Aici e o manipulare. Inregistrările nu vor mai fi propbe ci vor fi indicii. La fel cum testul poligraf (detectorul de minciuni) nu este probă ci indiciu. Deci înregistrarile se vor putea folosi în continuare dar  doar insoțite de proobe.
– Modificarea art. 168 Cod procedură penală va duce la imposibilitatea de a folosi, într-o altă cauză, rezultatele unei percheziții informatice și va îngreuna dovedirea unor infracțiuni, fără nici un argument obiectiv. Nu se poate justifica excluderea unor probe care au fost administrate cu respectarea legii și în baza autorizației unui judecător ;
FOARTE BINE. În cazul a peste 70% dintre români, dacă li se i-a calculatorul, aceștia pot avea dosar pentru piraterie deoarece folosesc sistemul de operare sau alte softuri fără licență. Prin acest articol se închide poarta spre abuzuri în cazul perchezițiilor informatice.
Procurorul care găsește alte elemente penale în afara cauzei pe care o cercetează nu are decât să se ducă la judecător să mai ceară un mandat. Te duci să cauți un traficant, nu găsești nimic în calculatorul lui dar îi faci un dosar penal pentru că are Windows-ul fără licență. Așa este acum.
– Introducerea art.4 alin.3, 4 Cod procedură penală realizează o evidentă discriminare între autorii unor infracțiuni și dreptul publicului de a avea acces la informații de interes public. Aceste reglementări contravin jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), Recomandării (2003) 13 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, Rezoluției nr.428/1970 adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei privind obligația statelor de a asigura accesul oricărei persoane interesate și mass-media la informații de interes public. Cercetările efectuate în cauze de corupție, spălare de bani, evaziune fiscală, cauze de violență etc reprezintă informații de interes public, așa încât, restricția echivalează cu încălcarea dreptului publicului de a avea acces la informații publice.
Nu e bine ca să nu fie publice datele legate de infracțiuni, dar ar fi bine să fie publice după ce se pronunță măcar o instanță căci de prea multe ori iese presa și distruge imaginea unui om dar când acesta este găsit nevinovat nu mai zice nimeni nimic. 

(sfărșit comunicat de presă)

Ce este foarte important ca cititorii noștri să cunoască. 

1. Justiția din România este profund coruptă și asta se poate măsura, iar rezultatul este cifra 24% care reprezintă încrederea românilor în actuala justiție și actualele legi ale justiției.
2. Parlamentul este populat cu prea mulți incompetenți și corupți, asta este iarăși o realitate consemnată de cifre ce reprezintă numărul de politicieni cercetați sau condamnați, dar din păcate aceasta este decizia poporului român care la vot a ales oameni care se aflau chiar și în stare de arest. 
3. PSD și ALDE dau aceste legi și în interesul penalilor lor iar PNL și PMP care mimează opoziția, dar în realitate majoritatea de abia așteaptă să fie și ei cât mai feriți de justiție. Clasa politică a dat legi permisive pentru ca să poată folosi justiția ca armă și acum a realizat că e prea periculos ce au făcut și iau înapoi puterea de abuz oferită. PSD nu este veșnic și veți vedea cu toții că atunci când va veni dreapta la putere nu vor schimba înapoi legile justiției cum au fost, dovedind astfel că ce fac acum e doar gargară.
4. Justiția poate funcționa pe două modele. Modelul ”Codul lui Napoleon” care mergea pe principiul ”Prefer să ucid o mie de vinovați decât să-mi scape un singur criminal” sau modelul USA ”Decât să omor un singur nevinovat, mai bine scapă criminalii”. Tu cu care principiu ești de acord?

Iosub Robert