Jurnalistul Viorel Tudose, considerat patriarhul presei nemţene

Viorel Tudose a fost votat, astăzi, cetăţean de onoare post mortem al oraşului Piatra-Neamţ.
Despre cel care a fost considerat patriarhul presei nemţene, criticul şi poetul Emil Nicolae, a spus, în propunerea sa: „Din punctul meu de vedere, ”Cetățean de onoare” înseamnă o persoană care merită să fie onorată pentru meritele / performațele sale (în general, profesionale), dar – deopotrivă – are / a avut onoare în toate manifestările sale, publice și particulare.
Cazurile care să întrunească ambele aspecte ale onorabilității sunt destul de rare și cred că unul dintre ele este VIOREL TUDOSE. Ca profesionist, jurnalistul VIOREL TUDOSE e destul de cunoscut ca să mai intru acum în detalii. Ar fi suficient să spun că sunt în Piatra-Neamț câteva generații de oameni de presă care datorează ”modelului Viorel Tudose” măcar o parte din cariera lor.”
În redacția ziarului ”Ceahlăul” a funcționat, în perioada în care VIOREL TUDOSE a fost mentorul publicației, un adevărat laborator unde s-au format tinerii jurnaliști”. Viorel Tudose s-a născut la 26 noiembrie 1943 în comuna Gîrcina, a urmat cursurile Liceului „Petru Rareş”, apoi a absolvit Facultatea de filologie ieşeană. A lucrat redactor la secţia culturală a ziarului „Ceahlăul” mai mulţi ani, după care a deţinut funcţia de secretar de redacţie, „făcător de ziare”, cum îi plăcea lui să-şi spună.În perioada aceasta a promovat creaţia literară autentică din judeţul Neamţ, lui revenindu-i marele merit de a fi făcut cunoscută pentru prima oară în presă cea care avea să devină ”şcoala de poezie nemţeană”.
Cei mai mulţi dintre scriitorii de azi din Neamţ au debutat în literatură graţie (şi) lui Viorel Tudose. După 1989 a condus ziarul „Ceahlăul”, în calitate de redactor şef, apoi de director general. „Să fiți de acord, însă, că viața noastră, întâmplările noastre de fiecare zi, nu sunt desenate numai în negru. Dincolo de toate răutățile lumii, noi, ziariștii de la „Ceahlăul“, credem, cu toată puterea, în energiile curate și vii ale oamenilor cu care vorbim, pentru care scriem, în valorile și performanțele pe care le afirmă. Și asta împotriva atâtor dificultăți și inerții din această atât de lungă, nesfârșită, tranziție. Să fiți de acord, deci, că, încet-încet, mult prea încet, scrâșnit, împleticit, lumea noastră de dinainte de ’89 se mișcă, totuși, spre alt orizont. Spre bine. Pentru ziarist, ar fi o mare eroare profesională, morală, să nu vadă și acest orizont. Cât este! Pentru că, înainte de dorința, firească, de a și vinde ziarul, omul de presă trebuie să respecte valorile adevărate, frumosul și binele din jur. Căci ele există!”, a spus jurnalistul Viorel Tudose, în unul din ultimele sale articole.
Aşa cum s-a precizat deseori de către colegii de breazlă şi în motivarea hotărârii de astăzi, „A dus pe umeri ziarul Ceahlăul ca un Sisif care ia de la capăt, zilnic şi silnic, povara realităţii. Înainte de 1989, în condiţii ideologice cumplite, în paginile ziarului mai apăreau pete de normalitate şi de har şi asta datorită domnului Viorel. Plumbul literelor i-a încărcat sufletul şi sîngele. După 1989, cînd totul se ruina sub impulsurile unei dezordini a societăţii, a condus ziarul ca o corabie fragilă printre gheţari. L-a dus la un ţărm. Ca ziarist nu aştepta să dea ştiri apocaliptice, ci voia să dea ştiri despre normalitatea care ar fi dat buzna în realitatea şi în societatea noastră. Avea principii în relaţiile cu cei care aveau principii. Era deştept în relaţiile cu cei deştepţi. Era poet, unul dintre cei adevăraţi, care îşi amăgea însă muza că va scrie cândva textele pe care le amâna încă din tinereţe. Era om cu toată lumea”.