Ion Creangă și poveștile vii ale satului românesc. 134 de ani de la trecerea la cele veșnice

Ion Creangă, născut în 1837 în satul Humulești, județul Neamț, a devenit unul dintre cei mai iubiți și talentați scriitori români, marcând literatura română cu operele sale pline de umor și sensibilitate. Cu o abilitate excepțională de a reda frumusețea limbii române, Creangă a construit un pod literar între tradiție și modernitate.

Creangă și-a petrecut tinerețea într-un cadru rustic, într-o Românie încă înfloritoare, cu tradiții bine conturate și cu oameni care își păstrau autenticitatea în fiecare vorbă și obicei. Cariera sa a început ca învățător și diacon, dar în condeiul său Ion Creangă și-a găsit adevărata vocație.

Prin scrierile sale, a reușit să surprindă atmosfera satului românesc, cu personaje memorabile și întâmplări pline de haz. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Amintiri din copilărie”, o frescă autentică și vie a vieții rurale în secolul al XIX-lea. Creangă a ilustrat cu talent felul în care lumea sa de odinioară a fost modelată de moravuri, tradiții și iubirea pentru oameni.

Una dintre marile calități ale lui Creangă a fost abilitatea sa de a da viață personajelor sale. Cu un umor aparte și o finețe literară rar întâlnită, el a creat personaje care au rămas adânc înrădăcinate în conștiința colectivă a românilor.

În ciuda stilului său plin de umor, Ion Creangă a fost, totodată, un observator fin al societății sale. Prin scrierile sale, a criticat subtil inconsecvențele și falsurile lumii în care trăia. Cu toate acestea, umorul său nu a fost niciodată un instrument al răutății, ci mai degrabă o modalitate de a aduce zâmbetul în inimile cititorilor săi.

Ion Creangă s-a stins din viață la 31 decembrie 1889, la Iași, în urmă cu 134 de ani, lăsând o moștenire literară inestimabilă.

„Vremea era urâtă, a ploaie şi zăpada îngreuia mersul. Povestitorul intră pe la vremea prânzului (aşa cel puţin pare mai probabil) în tutungeria lui din strada Goliei 51, unde se afla frate-său Zahei. Era o prăvălie întunecoasă şi urâtă, cu o mică odăiţă în fund dând spre o curte murdară.

Aci Creangă se prăbuşi deodată, lovit de atac şi de apoplexie laolaltă, ori numai de cea din urmă. Se pare (amintirea contemporanilor e ceţoasă) că trupul fu dus de frate la bojdeucă. Unii şi-aduc aminte că au ridicat mortul din Ţicău, altul îl văzu la biserică, probabil a cimitirului. Avea două lumânări la cap şi lumea îl privea. Faţa îi era rumenă şi gura întredeschisă ca pentru vorbire. Numai flăcările pâlpâitoare ale făcliilor dădeau ochilor scufundaţi luciul ceros al morţii”, povestea George Călinescu episodul morţii unuia dintre cei mai iubiţi scriitori români.

Ion Creangă a fost înmormântat la data de 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea din Iaşi, fiind condus pe ultimul drum de familie, prieteni, învăţători, elevi şi studenţi. A lăsat în urmă povestiri memorabile, majoritatea întâmplate în Ținutul Neamț, la Humulești- locul unde s-a născut și a copilărit.

Ion Creangă rămâne un pilon al literaturii române, un maestru al cuvântului care a reușit să păstreze vie tradiția și să aducă un zâmbet în inimile celor care îl citesc, oameni deopotrivă din vremurile sale și din cele de astăzi.