Intampinarea Domnului
La 40 de zile de la Sarbatoarea Nasterii Domnului, pe 2 februarie crestinii ortodocsi si catolici sarbatoresc Intampinarea Domnului. Intampinarea Domnului este o sarbatoare care reitereaza momentul cand, după rânduiala Legii vechi, Iisus trebuia să fie dus la Templu, unde a fost închinat Domnului şi a fost primit în braţe de către un om drept şi temător de Dumnezeu, cu numele Simeon, căruia i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până când nu va vedea pe Hristos Domnul. (Luca 2, 26).
Legea prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie inchinat lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere, in amintirea pruncilor israeliti salvati de la moarte, prin sangele mielului pascal (Iesirea 11 si 13).
In Templu au fost intampinati de batranul Simeon si de prorocita Ana. Pentru ca dupa traditia bisericeasca, Simeon facea parte din cele 70 de persoane care au tradus Pentateuhul din limba ebraica in greaca, pentru biblioteca regelui Ptolemeu al II-lea al Egiptului. Ajuns la textul „Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu” (Isaia VII, 14), traduce cuvantul „Fecioara” prin „femeie”, caci era de neinteles ca o fecioara sa nasca. Pentru aceasta neintelegere, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu va muri pana nu-L va vedea pe Cel nascut din Fecioara Maria. Este prezenta si prorocita Ana, pentru ca ea era o prorocita ce avea menirea sa adreseze mesajul din partea lui Dumnezeu celor care veneau la templu.
Dreptul Simeon Il ia in brate pe Mantuitorul rostind rugaciunea: „Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel” (Luca 2, 29-32). Aceasta rugaciune este citita de fiecare data la slujba Vecerniei.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. Noi avem slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de sfinţii episcopi Metodie din Patara (+ 312), Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul (+ 389), Amfilohie din Iconium (+ 394), Grigore de Nyssa (+ 400) şi Ioan Hrisostom (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât din sec. al VI-lea.
În anul 528, în timpul împăratului Iustinian, un cutremur mare a ucis mulţi oameni în Antiohia. După această nenorocire au mai venit şi altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în Constantinopol, omorînd mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferinţe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului şi ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare. Mai mulţi imnografi ai bisericii au împodobit această sărbătoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul în sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului în sec. al VIII-lea şi Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului în sec. al IX-lea.
Emilian Zaharia