În caz de război, tu ai lupta pentru țară? Ți-ai da viața pentru „pământul românesc”?

România are în prezent în jur de 67.000 de militari activi, iar bazinul rezerviştilor s-a redus la mai puțin de 80.000 de rezervişti cu tot cu cei voluntari. Specialiştii atrag atenţia că, în câţiva ani, MApN nu ar mai avea pe cine mobiliza în cazul unui conflict.

Preşedintele Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România (AORR) spune că în 5 ani România va pierde clasa I a rezervei, adică cea mai importantă, formată din cei până în 45 de ani, iar în actualul ritm, în 15 ani nu va mai exista rezervă.

Campania Ministerului Apărării de recrutare a rezerviştilor nu pare să aibă deloc succes, deşi MApN a modificat condiţiile de recrutare rezervate acestei categorii de personal.

A fost eliminată obligativitatea restituirii cheltuielilor aferente pentru recrutarea şi selecţia rezerviştilor voluntari în situaţia nesemnării sau nefinalizării contractului. De asemenea, a fost scoasă din legislaţie şi obligativitatea înştiinţării unităţii cu care a încheiat contract cu privire la părăsirea localităţii pentru o perioadă mai mare de 48 ore.

Mai mult, solda militarilor rezervişti, care stau acasă şi se prezintă la unitate numai în scurte perioade de pregătire, a fost mărită de la 10% la 30% din salariul unui militar activ, dar fără succes. La ultima campanie de recrutare, MApN a scos la concurs 775 de locuri de rezervist voluntar, dar numai 331 s-au ocupat.

Dar cât de mare ar fi interesul tinerilor față de un serviciu militar voluntar? Un fenomen important, care explică de ce ideea de a fi militar nu este mai atractivă în România ține de valorile comune pe care le împărtășim și legătura directă pe care o resimțim cu țara. Atunci când vine vorba de momentul ZERO – să îți dai viața pentru țară în caz de război, românii nu mai simt la fel de tare ca în trecut că sunt dispuși să facă acest sacrificiu suprem.

Explicația vine din modul în care politicienii și statul au livrat ceea ce au promis în anii de după Revoluție. Românii simt că statul și aleșii îi fură, se simt dezamăgiți, mințiți, sărăciți, în timp ce cohorte întregi de politicieni au profitat de bunăstarea oferită de funcțiile înalte și accesul la banii statului. Acest val de dezamăgiri i-a dezlipit pe oamenii de rând de valorile unui stat din care și ei fac parte. Mulți românii spun că România nu le mai generează suficiente motive încât să apere valorile comune, tocmai pentru că aceste valori au fost călcate în picioare.

Iar acum, întreb și eu, ce să apăr într-o țară care nu îmi oferă nimic? Cum să îmi dau viața pentru o țară care ne împinge să fim sclavii altor state, doar pentru a putea avea un trai decent? Ce să apăr într-o țară care, de mai bine de 30 de ani este ruinată, amanetată și chiar vândută?

Poate unii vor spune „Tinerii din ziua de azi… Nu avem nicio bază în ei.”. Nu, nu aveți bază în noi așa cum nici noi nu avem bază în această țară, pentru care părinții și bunicii noștri au plătit cu propria lor viață.

„La plăcinte, înainte, la război, înapoi!” – Da! Și asta numai din cauza faptului că stăm departe de familiile noastre, de copiii noștri, și vărsăm lacrimi amare printre străini, doar pentru a avea o mână de bani pe care să le-o trimitem să poată supraviețui în această „Dragă Românie”.