Imaturizarea creativă a politicii românești
Uneori câștigăm lupte, alteori bifăm experiențe în registrul eșecurilor. Cheia ridicată subtil la slujbele duminicale a făcut în 1996 Convenția Democratică din România să câștige alegerile propulsând un președinte despre care nu a înțeles nimeni ce rol a îndeplinit timp de patru ani. Concluzii putem trage și acum, temerea cea mai mare rămânând modestia existențială generală tipică perioadei de tranziție, când liderii locali grobieni dirijau mersul corupției.
Recent am văzut un nou logo politic tip Pomul Vieții de culoare verde, intens mediatizat în mediul online. Primul gând m-a dus la cele două Hippy Market din Ibiza-Yovi și Punta Arabi, dar încă nu-mi dau seama la care dintre ele ar fi mai mare vânzarea prosoapelor de plajă cu acest imprimeu. Șansele de a trece procentul rușinii de 1% în acest fel au fost eliminate din fază incipientă, formațiunea respectivă îndreptându-se spre un reușit ONG al unor forțe karmice venite dintr-o direcție neclară.
Tabloul politic nu ar fi complet dacă nu ar mai apărea și eternii eșuați în alegeri, convinși de magnetismul propriei hodorogeli inutile în fața jurnaliștilor locali, saturați de infinitatea aberațiilor.
Simțul măsurii corelat cu oglinda venețiană ajută la obținerea succesului real. Nu toți suntem făcuți să conducem chiar dacă ne dorim enorm acest lucru. De multe ori ne este potrivnic timpul, alteori nu avem suficientă inspirație sau noroc. Atunci când susținerea politică este reprezentată de umbra scaunului pe care ești așezat mai mult din întâmplare poate ar fi indicat să nu mai vinzi gogoși umplute cu demagogie invocând patria și nici să te pregătești de tăiatul frunzelor arborelui minune.
În această toamnă cei ce avem livezi am cules fructele cu mâna noastră. Ca român simplu și convins de înțelepciunea populară autohtonă cred că e de evitat mersul cu sacul pentru voturi la pomul lăudat logo de partid, deoarece se prefigurează a fi gol, la fel ca cel al patrioților proaspăt eliberați!
Multe dintre provocările cotidiene deja ne afectează. Dacă nu prioritizăm calitatea actorilor politici vom deveni un laborator al experimentelor sociale datorită emigrării masive și îmbătrânirii rapide. Totodată sper să nu asistăm la spectacole de circ electoral pe Tik Tok!
Una dintre lecțiile sociale este despre acceptarea factorilor de risc. În general experiențele dureroase determină realizarea de investiții durabile. Confortul negarantat de astăzi atenuează impulsul accelerării spre un viitor strălucitor. Lecția finală despre România se poate referi însă la pericolul de complezență al tinerilor.