IARMAROCUL LA PIATRA-NEAMŢ

Iarmarocul anual era o zi mult așteptată, fiind cel mai răsunător eveniment în viața comercială a orașului.

  Conform directorului-manager al Complexului Muzeal Național Neamț, Dorin Nicola (vezi articolul CONSTANTIN MATASĂ despre Târguri şi iarmaroace la Neamţ) „În anul 1929 se mai făceau iarmaroace mai mari în următoarele localităţi din judeţ: Piatra-Neamţ, iarmaroc anual la Duminica Mare. Târgul Neamţ, iarmaroc la 13 Mai. Roznov, la Sfinţii Împăraţi şi la 14 Septembrie, iarmaroc anual la Buhuşi.”

Preotul Gheorghe Verșescu în „Istoria monografică a orașului Piatra Neamț” , anul 1971, menționează următoarele: „Negustorii se pregăteau cum să înşele mai rafinat pe clienţi, iar aceştia nu mai puteau de bucurie că au dat peste chilipiruri bune. Trăsuri vechi reparate şi lustruite şi de aici şi de prin alte oraşe îşi găseau atunci debuşeurile dorite. Caii cei mai nărăvaşi nimereau la clienţii cu ochi legaţi, cu vacile sterpe, şi cu boii bătrîni şi neputincioşi, se împodobeau cei cu pungile anemice pentru învîrtcli mari. iar pungaşii de buzunare jubilau de bucuria mulţimelor de gură-cască.”

Tinerii și copiii se bucurau la vederea paiaţelor care scoteau foc pe gură, cuplurile „din scrînciobile cu căişori sau din leagănele pînă peste cap” îşi făceau planuri de viitor, iar alţii „la restaurantele înfiripate pe fugă îşi răzbunau obida vieţii, în strigătele vînzătorilor de jucării şi diferite articole”.

Era multă forfotă. „Muzică, răcnete, gălăgie, acrobaţii, defilarea femeilor tinere şi frumoase, alcătuiau toată distracţia tumultului de vizitatori.”, mai aflăm de la preotul Verșescu.

La iarmarocul anual la Duminica Mare, căruţele încărcate pînă la refuz cu lume veselă se ţineau lanţ: „Satele Gîrcina, Almaş, Dobreni, Dumbrava Roşie, Săvineşti se năruiau în Piatra-Neamţ. Trenurile soseau în gară arhipline. Pretutindeni zîmbete şi voie bună. Gloatele dornice de viaţă urmăreau petrecerile ca albinele un nectar de mare preţ pe care ţineu să şi-l soarbă din plin, ca să nu le pară rău cînd vor muri că au trăit în zadar.”

Locul căruţelor a fost luat, în timp, de maşinile de la I.R.T.A „care se împînzesc pretutindeni, ca nervii din trupul omului, prin toate meleagurile judeţului.”

sursa foto: CONSTANTIN MATASĂ despre Târguri şi iarmaroace la Neamţ