Grigore Vieru, 79 ani de la nașterea poetului celor trei sfinte teme: Mama, Limba și Dragostea

„Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.”

Aceasta scrie în epitaful lui Grigore Vieru, poet român, propus de Academia Română în 1992 la Premiul Nobel pentru Pace. S-a stins pe „Golgota Basarabiei” pe 18 ianuarie 2009, în urma unui grav accident de circulație. Grigore Vieru se intorcea de la niste manifestari dedicate nasterii lui Mihai Eminescu. In drum spre casa, si-a gasit sfarsitul. Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici, artiști care au transpus în muzică opera lui Vieru. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
Astăzi, 14 februarie 2014, se împlinesc 79 de ani de la nașterea celui care a fost supranumit de criticul Eugen Simion poetul celor trei sfinte teme: Mama, Limba și Dragostea.
La sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.
Academicianul Răzvan Theodorescu considera că “prin moartea lui Grigore Vieru, România pierde unul dintre puţinii săi reprezentanţi care credeau cu tărie în unitatea acestui popor şi în unitatea sa prin limba pe care a cultivat-o ca nimeni altul. Într-o vreme în care uităm priorităţile noastre naţionale, într-o vreme în care ideea de românitate nu mai are valoare, Grigore Vieru, acest român de dincolo de Prut, ne-a reprezentat pe noi toţi şi a fost unul dintre cei mai desăvârşiţi români pe care i-am cunoscut“.
Scriitorul Nicolae Dabija spunea “Grigore Vieru a fost un luptător, a încurajat mulţimile. Cu ajutorul lui am obţinut limbă română, alfabet latin, identitate românească, podurile de flori“. El a amintit că Vieru a luptat pentru aceste valori încă din anii ’60-’70, în timpul perioadei sovietice. “Abecedarul său a fost primul abecedar naţional, pentru că pentru prima dată, atunci, în anii ’70, se vorbea despre Eminescu.”
“Grigore Vieru era un poet ciudat, cu o anume fragilitate, vulnerabilitate în fiinţa sa. În acelaşi timp era un poet cu un cuget tare, de aceea cei cu spiritul obiectiv îl pot considera un simbol al luptei naţionale din Basarabia.” a declarat preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, Eugen Simion.
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Grigore Vieru si sa-i odihneasca pe toti cei care au lasat romanilor o firimitura de curaj de a-si apara drepturile, trecutul, propria viata, prezentul si viitorul.

Nu am moarte cu tine nimic
de Grigore Vieru
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.