Fără patimă: Onoare și oroare de sezon

Combinația în care a intrat PNL pentru a-i face pe plac titularului de la Cotroceni era citită de mulți că se va transforma într-o capcană aproape letală pentru partidul condus de Ludovic Orban. Cu sau fără alegeri anticipate, cu sau fără coronavirus. Transferând scorul obținut de Iohannis la prezidențiale în contul partidului, în ciuda evidenței că obținuse victoria pe cont propriu, s-a operat un fel de refresh al manipulării cu interpretarea votului de la europarlamentare și referendum. Nici sub amenințarea unui duș forțat cu apă sfințită, propagandiștii n-ar fi admis contribuția esențială la adjudecarea victoriilor asigurată de către PSD, partid incapabil să înceapă o reformare internă severă post-Dragnea, partid incapabil să prezinte un candidat redutabil la președinție. Nu să câștige, dar măcar să șteargă din rânjetul și ambițiile cele bine dosite până recent ale fostului primar de Sibiu. C-a fost baftă-de-baftă ori o lucrare complexă, ne vom lămuri cândva, dar era imposibil să n-o înfrângă pe Viorica Dăncilă. Pentru jocul său personal de putere, a urcat standardul dublu de judecată și acțiune la cote de care Adrian Năstase nu îndrăznea să se apropie. Oare câți sesizează că l-a întrecut pe fostul atotputernic Bombo inclusiv pe tărâmul aroganței? Cu atât mai greu observă, pricep și dezvoltă până și urmașii săi pesediști una dintre explicațiile plauzibile ale zorului lui Iohannis, personal, de-a ține alegeri parlamentare anticipate în iunie. Ținta reală e în 2024, spunea Năstase, când parlamentarele ar veni că se organizează tot în iunie, cu jumătate de an înainte de terminarea mandatului de președinte al lui Iohannis. Astfel, are în mână numirea următorului premier, care va organiza prezidențialele, eventual în favoarea unui urmaș „dinastic” aflat în pregătire. E suficient, alte detalii sunt de prisos fiindcă un asemenea plan, plauzibil cum spuneam, n-are legătură cu onoarea de a sluji țara de la nivelul celei mai înalte magistraturi din stat. Se transformă pe dată într-o oroare. Edificiul propagandistic cu „guvernul meu” de la PNL și o majoritate confortabilă în Parlament, cu catastrofala moștenire lăsată de PSD & Asociații, e gata prăbușit.

Oroarea se manifestă și pe alte direcții, otrăvite deseori de acel dublu standard. Isprava proaspătă cu numirea a doi procurori conducători peste avizul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) este descalificantă. În trecut, având alte socoteli, cu un ministru al Justiției neconvenabil, a comis-o pe dos, agățându-se vehement de avizul negativ al Consiliului. Acum, că abia a revenit Cristian Diaconescu în politica activă de vârf, poate îi face eminentul diplomat și fost ministru (la Justiție și Externe) un pustiu de bine și îi amintește ceva interesant: cum vine să cedezi puteri esențiale ale ministrului tocmai către CSM. Premier, da, era Adrian Năstase. Merită apoi, trecând la altă direcție, aceea a reprezentării externe, să îi amintească de provocarea istorică pe care i-a lansat-o în contul sărbătoririi Centenarului Unirii. Diaconescu i-a propus într-o emisiune televizată în direct (Realitatea TV), la oră de maximă audiență, să își demonstreze puterea și prestigiul prin aducerea lui Donald Trump la Alba Iulia, pe 1 decembrie 2018. Ne-a adus o șapcă, anul trecut.

Inventarul de orori e lung. Are cine se ocupa de el. Cât de repede, așa cum vestesc noile promoții de cucuvele de la Palatul Cotroceni. Doar că una dintre orori are sclipiri întunecate în aceste ore. E cea în care PNL interpretează un rol de „totul sau nimic”. Onoarea de odinioară, definitorie pentru Ludovic Orban, îl obligă să iasă cu totul din combinația descrisă. Băsescu a fost președinte-jucător și știa să joace cu adevărat. Iohannis a ajuns președinte în 2014 ca să nu ne joace Victor Ponta, George Maior, Gabriel Oprea și Sebastian Ghiță. Cinci ani ni i-a mâncat de nu i-am văzut. Pregătindu-se de al doilea mandat, a dat jos din pod un joc. Nu știe să joace, îl confundă cu milităria, una gata expirată, măi, dragi români.

Viorel COSMA