FABULE ADEVĂRATE

AMINTIRI DESPRE COPAC. COPACUL ÎN JUSTIŢIE
Doamna Zinica Sârbu(vezi foto nr. 1), din Piatra Neamţ, a avut o viaţă zbuciumată: s-a căsătorit la o vârstă destul de fragedă, cu un miliţian. Individul era brutal, beţiv şi gelos. Cu toate acestea, femeia a încercat, atât cât a putut, să aducă lucrurile pe un făgaş bun: i-a dăruit trei copii, era harnică, muncea din răsputeri de dimineaţă până seara târziu, îl aştepta cu masa proaspătă şi caldă la cele mai neobişnuite ore din zi şi din noapte, străduindu-se să-i intre în voie. Zinica Sârbu a mărturisit că a răbdat foarte multe datorită copiilor: era ameninţată cu pistolul în urma crizelor de gelozie ale soţului, pe fondul unui consum exagerat de băuturi alcoolice(vezi foto nr. 3-tablou de epocă din colecţia poetului-militar Gheorghe Ifrim). Bătăile şi comportamentul agresiv de care soţul său nu se debarasa au determinat-o, de numeroase ori, să se refugieze prin vecini, sau chiar în câmp deschis, printre frunze mari de brusture şi mărăcini. Timpul a trecut, Zinica a reuşit să se despartă de fostul miliţian crescându-şi singură copiii, dar nu a putut uita nici până astăzi că în două rânduri a fost nevoită să se ascundă într-un copac, o noapte întreagă, de frica huliganului. Pentru că tot s-a îndrăgostit de înălţime, Zinica şi-a ales un apartament la etaj(vezi foto nr. 2). Când vremea este prielnică, preferă să-şi bea cafeaua în balconul special amenajat. De acolo, cu nostalgii de neinvidiat, priveşte cum se înalţă spre cer un copac…

Pentru a nu lăsa să se înţeleagă că doar doamna Zinica Sârbu s-a „îndrăgostit” de viaţa arboricolă, vă prezentăm un alt caz, la fel de înduioşător: o pisică albă şi-a aflat scăparea într-un pom, de frica maidanezilor care au împânzit oraşul(vezi foto nr. 3 bis).
În ziua de 2 septembrie 2013, alături de un alt concetăţean, m-am înfăţişat la Tribunalul Piatra Neamţ pentru a depune o mărturie într-un caz extrem de simplu şi banal. Precizez că la sfârşitul lunii mai, 2013, ne aflam în sala de judecată pentru a ni se înregistra datele personale. Ambii, am prezentat atunci, în mai, cărţile de identitate. Grefiera le-a luat, a notat ce era de notat în prezenţa judecătoarei şi a unui avocat, apoi ne-a restituit documentele. Timpul a trecut, citaţiile nu au fost trimise pe adresa martorilor iar ca simplu cetăţean am constatat anumite discriminări afro-afgano-naziste fără legătură cu Uniunea Europeană. În sala de judecată, după consultarea dosarelor, la o oră înaintată, factorul de judecată responsabil a constatat că la ultima încheiere de şedinţă nu au fost înregistrate datele personale ale martorilor pentru a fi citaţi în instanţă, drept pentru care s-a produs previzibila amânare. În cauză ea vorba tot despre câţiva copaci, utilizaţi cândva, ca în mediul rural, în calitatea lor juridică de…”copaci de hotar”(foto nr. 5). Din cele prezentate mai sus se pot desprinde câteva concluzii: spre deosebire de mulţi politicieni şi magistraţi, copacul nu comite erori administrative, nu comite erori materiale prin dosare, nu distruge probe, şi poate oferi adăpost în caz de forţă majoră deşi nu are studii superioare.
TEXT ŞI FOTO: MIHAIL-SORIN GAIDAU