EXCLUSIV: Socotelile reale cu Uniunea Europeană arată îngrijorător. Interviu cu Norica Nicolai

0

Spunea Varujan Vosganian, sâmbătă, 23 martie, la Bacău, că fiecare om ar trebui să își cultive propriul prestigiu. Ar trebui să fie de ajuns, fără să înșiruiască titlurile. Numele trebuie să fie mai puternic decât orice titlu. Cuvintele sale se potrivesc perfect persoanei care ocupă locul I pe lista ALDE de candidați pentru Parlamentul European. E suficient să-i pronunți prenumele și numele: Norica Nicolai. 

Această ediție a alegerilor europarlamentare oferă o mare surpriză românului mediu statistic, cum obișnuiesc să îi spun. Află care este dimensiunea crizei cu care se confruntă Uniunea Europeană, criză despre care, cel puțin din 2017 încoace, la noi, s-a vorbit foarte puțin deși au existat suficiente motive și ocazii. Europarlamentarii români nu se simt vinovați pentru că n-au asigurat o interfață de comunicare eficientă, corectă, astfel încât să nu avem șocul de acum?

Eu cred că fac excepție. Întotdeauna am avut în comportamentul politic onestitatea de a informa corect publicul, chiar dacă nu era ceea ce se numește „politically correct”, căci despre asta trebuie să vorbim în Uniunea Europeană. Există niște jargoane unanim acceptate care nu au niciun fel de susținere în spate. După părerea mea, toată această evitare a înțelegerii realității și a găsirii unui răspuns la realitate dovedește două lucruri. Unu, Uniunea are un deficit democratic clar. De altfel și președintele Jean-Claude Juncker, în 2015, cu privire la criza grecească, spunea că nu se poate vorbi de democrație în contra tratatelor, cu alte cuvinte democrația nu are nimic cu tratatele. În al doilea rând există o anumită hegemonie juridică a Bruxelles-ului pe care foarte puțini doresc s-o vadă și care a generat actuala criză. Ea s-a accentuat deoarece criza economică e globală. Nimeni nu s-a așteptat vreodată că, începută în Statele Unite, va plesni în Europa și va afecta foarte puternic sistemul economic, în special cel bancar.

■ De la limba țării la coadă de topor via Germania

Am ales prima întrebare dinadins, tocmai fiindcă aveți o voce distinctă. Ceilalți, cu grijile și preocupările fiecăruia.

Oamenii (eurodeputații – n.a.) s-au obișnuit să fie… foarte politicoși. E o chestiune foarte importantă de care n-a vorbit nimeni în România și pe care eu doresc s-o invoc. Cred că, dacă cineva va face vreodată o analiză a comportamentului parlamentarilor români, va vedea că marea lor majoritate dorește să țină discursurile doar în limba engleză sau franceză, fără să utilizeze limba română, care-i limbă oficială a Uniunii Europene. Cred că acești oameni nu doresc de fapt să comunice cu propriul popor, care i-a trimis în Parlamentul European, ci vor să arate altora cât de fideli sunt ei altor limbi. Dacă citiți un Financial Times recent, veți vedea că această situație este una dintre cauzele Brexit-ului. Britanicii n-au înțeles Uniunea Europeană decât foarte târziu.

Dar s-au pronunțat tranșant împotriva hegemoniei birocratice a Bruxelles-ului.

Absolut! Ei au călătorit în Europa, dar nu au în momentul de față o posibilitate de evaluare. Britanicii nu știu limbi străine, poate fi o explicație, dar nici nu au avut o deschidere foarte mare spre a înțelege ce se întâmpla în Europa. Despre noi au știut că suntem neprietenoși cu câinii vagabonzi și suntem o țară de corupți. Și despre greci, de pildă, că beau prea mult ouzo și sunt puturoși. Nimic altceva. Dacă s-ar fi dorit să înțeleagă clar Europa, ar fi văzut că ea nu este structura hegemonică birocratică a Bruxelles-ului, dominată de Germania. Am s-o spun, cred că în premieră în România, iarăși, pentru că liderii politici nu au curaj: secretarii generali ai instituțiilor Uniunii Europene, care coordonează această birocrație, în număr de 4, provin din Germania. E foarte clar pentru mine că această birocrație a coordonat, dacă doriți, și chestiunile politice.

În plus, la germani, ca și la olandezi, nu se fac diferențe între partidele politice de proveniență când contează țara. Vorbesc limba țării.

Toată lumea vorbește limba țării. La germani, în special, se vorbește aceeași limbă indiferent de ideologie. Numai în România nu există o limbă a țării. Unii evită s-o folosească, îi doare în cot de interesul național, vor să facă frumos la Bruxelles. În linia asta se înscrie categoric Cioloș, care este un produs artificial de birocrație europeană, și – surpinzător în acest mandat – Partidul Național Liberal. Spun surprinzător pentru că este un partid național. În mod normal ar trebui să reprezinte interesele tuturor, dar din păcate PNL a devenit un fel de coadă de topor a intereselor unora și altora. Vezi și cazul Kovesi. Este evident pentru noi toți că Germania o dorește, altfel nu-și sacrifica propriul candidat. Atunci, se așază și ei la interesele Germaniei.

■ Probleme vechi, probleme noi

Când am început drumul spre Comunitatea Economică Europeană, apoi Uniunea Europeană, cu aderare cu tot, practic nu exista alternativă.

Nu, nu era.

Uniunea a evoluat sau a involuat, dar ai noștri cred că dacă am îndeplinit niște standarde, odată, cu asta basta.

Și toate problemele s-au rezolvat, nu?!… Prin simpla apartenență. Asta e cea mai mare greșeală pe care poate s-o facă un leadership politic. În primul rând, România are o foarte mare vulnerabilitate ca efect al Uniunii. Uniunea a devenit aspirator de resurse umane românești. Toate aduc beneficii acestor state, în care românii au ales să se mute, și mai puțin României care a făcut investiția inițială. Investiția în educație e de aici, dar nimeni n-o valorizează. În al doilea rând, ne confruntăm cu o formulă de dezindustrializare, îmi pare rău s-o spun, care a avut două căi de realizare. Una: o privatizare fără cap a marilor componente economice, România fiind singura țară care n-a reușit să aibă „multinaționale”, nici companii cel puțin la nivel regional. Deci n-a reușit să fie eficientă în globalizare, dar nici nu lasă IMM-urile să trăiască, deși pe ele se bazează resursele bugetare. O a doua chestiune care, după părerea mea, este foarte dificil de gestionat, e prezența României într-o perioadă de criză a Uniunii Europene, criză la care s-a răspuns foarte prost, inadecvat, prin austeritate. Or, austeritatea a creat, în Europa, o populație din ce în ce mai săracă și cu care toți se vor confrunta. A început Franța, dar nu cred că celelalte țări nu-i vor urma „exemplul”. În realitate, veniturile au scăzut. Și trebuie să fim lăsați în pace să ne consolidăm economic, dacă vreți chiar printr-un anume tip de protecționism. Îmi pare rău s-o spun.

Dar și tratatele ne permit să luăm asemenea măsuri pe o perioadă limitată.

Sunt două greșeli mari care s-au făcut. Una e Maastricht-ul (tratatul – n.a.), cu deficitul (bugetar) de 3% (din PIB), care i se impune Estului sub amenințarea sancțiunilor, dar în Germania și Franța, în Italia, de pildă, e depășit permanent. În al doilea rând, sunt chestiunile care țin de competiție și de ce se dorește acum cu dumpingul social. Ce se întâmplă cu transportatorii români, cu munictorii detașați, îmi pare rău s-o spun, este de un fariseism înfiorător. De fapt, asta înseamnă protecționism pentru economiile lor.

■ Națiunile și solidaritatea, puse în pericol de marile puteri și standardele duble

Peste cinci ani, când vom trăi concluzii ale întâmplărilor de acum, mă gândesc că va fi prea târziu să discutăm ce putem aborda azi. Perioada asta, până la 26 mai, poate că oferă României profunde șansa de-a înțelege socoteala reală cu Uniunea Europeană. De exemplu, Parlamentului European i se spune Vocea Popoarelor. Despre ce voci vorbim?      

Și parlamentul acela are un deficit democratic. De fapt, în momentul în care nu are drept de inițiativă legislativă – ea vine exclusiv de la Comisia Europeană, deci de la guverne – atunci e foarte greu să spui că în realitate reprezintă interesele cetățenilor. Este o bătălie de dat în viitorul mandat pentru dreptul la inițiativă legislativă. Este evident că, buni sau răi, parlamentarii cunosc realitățile din țările lor și, atunci, acestea n-ar putea fi ignorate de interesele marilor puteri dacă și eu aș putea să fac o lege.

Tot în limita orizontului următorilor cinci ani: vedeți o uniune mai degrabă federativă sau una confederativă?

După părerea mea, Europa e greu de văzut ca o federație. Europa nu e SUA. Europa vine c-o istorie de națiuni, fiecare cu o cultură, cu identitate națională, cu istorie și civilizație proprie, care nu pot fi ignorate. Dacă Europa este standardizată într-o gândire așa-zis tehnocrată, birocratică de fapt, Europa se distruge. Trebuie să menținem în continuare Europa națiunilor, asta este clar opinia mea, și să încercăm să regândim solidaritatea. Solidaritatea nu înseamnă să-mi dai mie mai mulți bani pentru că eu am nevoie. Înseamnă să mă respecți, în primul rând, și după aceea să gândim criterii de alocare a resurselor care să fie cumva echitabile pentru fiecare cetățean european, ceea ce nu se întâmplă în momentul de față. Văd că această criză generată de Brexit generează și un comportament financiar care, după părerea mea, este odios. Deși tratatele nu-ți permit să introduci condiționalități în acordarea fondurilor europene, tu creezi condiționalități artificiale pe chestiuni care nu țin de competența ta exclusivă. Și mă refer la statul de drept. Justiția este domeniu de subsidiaritate. Avem cooperare consolidată în anumite domenii, dar când tu ai trei definiții, nu o definiție europeană unanim acceptată, nu-mi impune condiționalități. Asta nu înseamnă respect față de cetățean, ci un interes meschin de mare putere care dorește mai mulți bani pe teritoriul ei.   

Dacă sunt mari puteri, fac și ordine unde vor, nu?

În România există tendința de a-ți face alții ordine în țară, îmi pare foarte rău s-o spun. Asta pentru că ai un leadership românesc care este foarte slab și care nu mai vede nimic decât prezența lui în Europa, și ședințele de lucru, și zâmbetele de Bruxelles. Nu vede interesul național.

Mă disperă dublul standard european. În această perioadă, automat îl pomenesc pe socialistul român și european Adrian Severin. A fost condamnat, cu încadrare românească de corupție, n-a apucat să ajungă vicepreședinte al Comisiei Europene. Pentru o sumă considerabilă de bani, prim-vicepreședintele și comisarul olandez socialist, Frans Timmermans, declară că a practicat un natural lobby occidental. Păi, pe legile românești era gata legat.  

Și el, și domnul Barroso (Jose Manuel Barroso, fost președinte al Comisiei Europene, timp de două mandate – n.a.) trebuia legat. Despre asta vorbim. Îmi pare rău s-o spun, eu am o lege în România cu conflictul de interese. Iar legea europeană nu-ți permite ca președinte al Comisiei sau comisar să lucrezi pentru o firmă care a avut interese. Goldman Sachs (bancă americană care l-a angajat pe Barroso în 2016 – n.a.) a avut foarte multe interese pentru că Uniunea Europeană a dat foarte mulți bani în criza bancară și a capitalizat bănci care aveau sediul în paradisuri fiscale și se sustrăgeau de la plata impozitelor. Nu e singurul caz. Dacă cineva are curiozitatea să se uite la finanțarea unor partide din UE, va vedea cât de mult contează lobby-ul în Uniune și după aceea de unde vin banii de finanțare.

■ Ce înseamnă să negociezi prost și să nu recunoști

Brexit-ul este temă curentă a zilei. Negociator-șef al Uniunii este francezul Michel Barnier, ministru al agriculturii înainte de a fi Comisar pentru piața internă și servicii, coleg de Comisie cu Dacian Cioloș, Comisarul pe agricultură. Având în vedere și disputele agricole între Marea Britanie și Franța, mi se pare veselă desemnarea lui Barnier ca negociator-șef.

Nu uitați, există o regulă, când o țară are un interes major, nu primește comisarul. Atunci (9 februarie 2010 – 1 noiembrie 2014, n.a.), Franța a avut doi, pe Barnier și pe Cioloș la Agricultură, care Cioloș nicio clipă n-a lucrat pentru interesul României. Și trebuie să spun că noi am avut Marea Britanie ca principal aliat pe Politică Agricolă Comună. După părerea mea, deși Uniunea nu vrea să recunoscă, au negociat foarte prost. Trebuia să negocieze pe capitole și în primul rând punctele tari.

Nouă ne scot unii ochii cu libera circulație a persoanelor, dar cred că e vorba despre piața comună și uniunea vamală, în primul rând.

Piața comună, uniunea vamală și frontiera cu Irlanda. Acestea trebuia deja adjudecate în primele 6-7 luni de la declanșarea procesului. Au negociat ca să nu negocieze. Despre asta vorbim. Nu știu ce se va întâmpla, dar în plan politic Brexit-ul cu siguranță va avea efecte. Va aduce în Parlamentul European partide care în momentul de față sunt considerate extremiste sau populiste. Să vedem întâi dacă nu vor ține alegeri în Marea Britanie. Este pentru prima oară când se poate întâmpla acest haos. Nu l-au controlat la nivel de Uniune fiindcă liderii Uniunii Europene au fost la rândul lor controlați și au lucrat foarte mult în interesul multor guverne.   

Interviu realizat de Viorel COSMA

Sursa: stirinationale.eu

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate