Eurovisionul a costat TVR-ul vreo 200.000 de euro anual, din banii noștri. Superba finală Eurovision a fost pe locul 6 în intervalul ei orar, devansată și de „Schimb de mame”. Și… cireașa de pe tort… piesa cu care Voltaj a câștigat Eurovisionul se dovedește a fi un plagiat

0

După cum bine știm, televiziunea de calitate e pe moarte. În ultimul timp, apelând la posturile naționale, în orele de vârf, ne putem delecta doar cu „intelectuali” care își prezintă viața lor de „intelectuali”, abilitățile de „intelectuali” și gîndurile de „intelectuali”,  pentru a distra niște oameni și mai „intelectuali” decât ei… De multe ori, mulți dintre noi, suntem convinși de faptul că am contribuit și noi financiar la realizarea acestor emisiuni „edificatoare”, într-un fel sau altul, dar încercăm să ne resemnăm cu ideea că… în tipicul stil românesc, chiar și televiziunile private au reușit să devină, cu timpul, niște „paraziți” ai statului…

Totodată, trebuie să recunoaștem faptul că e greu să vinzi publicitate pentru un produs în momentele în care doar săracii (cu un nivel al cuturii pus sub semnul întrebării) consumă. De multe ori, trebuie să te compromiți pe tine, ca moderator al unei emisiuni (sau ca persoană) și trebuie să faci multe alte compromisuri pentru a menține sau crește rating-ul televiziunii. Unul dintre experții în acest domeniu se dovedește a fi dl Măruță, care, (deși în trecutul îndepărtat, critica cu consecveță exact genul de emisiune pe care acum o realizează), în ultima perioadă ne-a delectat cu diverse activități (de o relevață majoră și foarte educative) din viața persoanelor de etnie rromă. Tot el, zilele trecute, a reușit performanța de a ne a trata (timp de câteva zeci de minute) un subiect de „importanță națională”: de câte ori și-a suflat nasul dl Trăistariu (o altă vedetă de o „intelectualitate” debordantă, care își are originile pe plaiurile nemțene) în 4 bucăți de suluri de hârtie igienică, în cadrul unei emisiuni al cărei denumiri prefer să nu o menționez și să nu o mai mediatizez, din motive evidente… Totuși, trebuie menționat faptul că e de apreciat că acest om are capacitatea de a vorbi atât de mult, când nu are nimic de spus… (fapt susținut și de poetul nostru național, Mihai Eminescu, într-o poezie dedicată criticilor săi: E ușor a scrie versuri, / Când nimic nu ai a spune, / Înșirând cuvinte goale / Ce din coadă au să sune…)

Însă, gândind situația din punct de vedere obiectiv, se ridică o altă întrebare: Dacă cineva ar depune un efort considerabil pentru a realiza un lucru interesant și util în același timp, care implică un anumit grad de cultură, ar avea pentru cine?

Revenind la subiectul nostru, personal, consider că mai insultător decât omul care-ți fură din taxe e omul care vine și îți ia. Așa, cu nonșalanță, ca și cum ar fi al lui. Nici măcar nu așteaptă să te uiți în altă direcție, ca un hoț respectuos. Ca TVR, acest monstru bugetofag, util ca a cincea roată la căruță, care nici măcar nu reușește misiunea simplă de a ține o mică parte a populației în casă și preocupată de ceva fără sens, pentru a limita accesul acesteia la anumite informații care ar determin-o să emită păreri proprii. Încă nu am reușit să găsesc contribuția adusă de acestă televiziune în cadrul societății sau motivul pentru care acel „cineva” care răspunde de ea ar insista să plătească niște (multe) salarii degeaba, din banii noștri, dar sunt absolut convinsă că, undeva, acolo… există o „explicație plauzibilă”…

Ca să înțelegeți indignarea mea, Eurovisionul a costat TVR-ul vreo 200.000 de euro anual, din banii noștri. Făcând abstracție de această sumă (considerabilă, zic eu…), TVR-ul mai cere, anual, încă vreo 200.000 de euro de la Guvern, (că… deh… costă să-l pui pe Aurelian Temișan să cînte șlagăre de anii ’90 cu versuri care nu spun nimic și pe care nu le ascultă nimeni…). Aș avea o oarecare consolare, măcar de s-ar justifica prin audiențe, dar, anul acesta, superba finală Eurovision a fost pe locul 6 în audiență pe publicul comercial cu vârste între 18 și 49 de ani, în intervalul ei orar. Până și la „Schimb de mame” s-au uitat mai mulți oameni decât la Eurovision, iar cea de-a doua nu ne-a costat absolut nimic.

a b c

COMERCIAL. TVR 1 a fost pe locul șase în audiență pe publicul comercial cu vârste între 18 și 49 de ani, cu o medie de 112.000 de privitori pe minut, la mică distanță de Antena 3, care avea 113.000 de telespectatori.

Statul a dat mai mult de doi euro de telespectator care s-a uitat la solistul trupei Voltaj, cum insistă să nu aibă mai mult de două note muzicale la încă o melodie și să pronunțe cât mai puține versuri care să se repete de cât mai multe ori. Și… „cireașa de pe tort”… piesa cu care Voltaj a câștigat Eurovisionul se dovedește a fi un plagiat după o altă piesă a trupei Delirious, fapt demonstrat într-un filmuleț postat pe Youtube.

Cu alte cuvinte… am dat o grămadă de bani pe „un show” la care nu s-a uitat nimeni și a cărui melodie câștigătoare a fost plagiată… Dar, dacă am înțeles ceva din relevanța acestui concurs, e că peste cinci ani îl vom vedea pe solistul trupei cum mănâncă niște râme în Africa, la „Sunt celebru, scoate-mă de aici!”, iar atunci, în mod cert îl va urmări și pe el cineva și îi va cește audiența…

Alexandra Lică

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate