Este arta crestina un mestesug sau o industrie producatoare de bani?
Mestesugari din mai multe zone ale tarii s-au adunat in acest sfarsit de saptamana in Piatra Neamt, in parcul central, cu ocazia celei de–a sasea editii a festivalului de arta populara “Lada cu zestre”. Participantii au expus ceramica obisnuita, ceramica de factura neolitica, lemn, port popular si textile de interior, impletituri, masti, podoabe, preparate culinare traditionale, instrumente musicale, lumanarit, insa obiectele care ne-au starnit cel mai mult interesul au fost cele de factura religioasa, precum icoane, oua incondeiate, pictura naiva, sculpturi cu tematica religioasa.
Aceasta arta a mestesugului provine din vechile vetre mestesugaresti, aflate in general in vecinatatea unor lacase de cult, in special manastiri. Este bine stiut faptul ca cele mai bogate vetre mestesugaresti sunt cele din Bucovina, un element specific acestora fiind incondeierea oualor de Pasti, simbolizand mormantul si Invierea lui Iisus. Comercializarea acestor obiecte s-a dezvoltat datorita fluxului de pelerini, persoane sensibile la acest fel de obiecte cu caracter religios. Chiar si astazi, orice pelerin sau turist adauga in bagajul sau de suveniruri o cruciulita sculptata, o icoana pictata pe piatra sau lemn, broderii cu scene sau personaje religioase.
Astazi se poate vorbi de o industrie a mestesugurilor. Este una dintre putinele ramuri de productie care inca mai apartine romanilor si care mai aduce un venit datorita cererii pe piata, mai ales in randul turistilor straini.
Daca motivele pentru care un comparator roman achizitioneaza un astfel de obiect este sensibilitatea sa spirituala, strainul este tentat sa cumpere un astfel de obiect pentru ca acesta inca mai pastreaza in forma sa specificul artei autohtone.
In aceasta categorie nu intra numai obiectele religioase, ci si celelalte accesorii cu specific popular cum ar fi vase de lut, ceramica, tesaturi, diverse obiecte cioplite din lemn, produse alimentare etc.
Un aspect negativ este acela ca prin industrializarea mestesugului se pierde foarte mult din unicitatea artei romanesti, caci reproducand la infinit acelasi model, nu mai cumperi simbolul si arta, ci doar un obiect utilitar. Gurile rele ar spune ca mestesugarii din ziua de azi profita de aceasta industrializare, avand intentia de a face un venit considerabil, neluand in calcul faptul ca acest lucru stirbeste din transmiterea mesajului spiritual sau popular mai departe. Mestesugul devenit industrie isi pierde esenta si devine comert. Acesta sa fie scopul artei crestine?
Iosub Catalin
