„Escadrila Albă” – Drama Eroinelor aviației românești/Stella Huțan-Palade (1921-2010)

Complexul Muzeal Național Neamț vă propune un proiect expozițional virtual având drept titlu, „Escadrila Albă” – Drama Eroinelor aviației românești. Expoziția virtuală reunește o serie de șase portrete biografice ale aviatoarelor: Marina Știrbei Brâncoveanu, fondatoarea Escadrilei Albe, Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Smaranda Brăescu, Virginia Duțescu, Stella Huțan Palade precum și un scurt istoric al Escadrilei Albe.

„Acest proiect virtual face parte din expoziția în aer liber, purtând același titlu, pe care sperăm s-o putem vernisa în cursul acestui an. Mulțumim pe această cale colaboratorilor noștri, Muzeului Național de Istorie a României, reprezentat prin domnul directorul general Ernest Oberländer Târnoveanu și domnului istoric militar, Sorin Turturică, pentru contribuția adusă la realizarea acestui proiect expozițional.”, transmite Complexul Muzeal Național Neamț.

   Stella Huțan-Palade s-a născut la Gura Humorului în martie 1921. Făcea parte dintr-o familie veche din Bucovina, bunica ei purtând numele de Racoviță. Erau patru copii, doi băieți și două fete. Tatăl său era angajat ca funcționar în administrația financiară. A rămas orfană la frageda vârstă de 9 ani.
               Și-a terminat studiile liceale la Cernăuți iar în anul 1940 a plecat cu mama, cei doi frați și sora Viorica la București. La vârsta de 19 ani lucra la magazinul „Sora”, apoi la Societatea Franco-Română.
               Pasiunea pentru aviație i-a insuflat-o fratele său mai mare, George, cu care a mers pe aerodromul „Romeo Popescu” din Giulești, unde se desfășurau cursurile Școlii de aviație a C.F.R. În toamna și iarna anului 1941, Stela Huțan urmează cursuri teoretice de zbor cu motor la Politehnica din București. Obținuse brevetul de planorist și dorea să zboare în continuare pe avioanele cu motor.

În perioada iunie-septembrie 1942, urmează cursuri de zbor pe aerodromul de la Roșiorii de Vede, unde va obține un brevet civil gradul II (pilot turism). Ulterior obține și brevetul de pilot gradul I și reconfirmarea brevetului civil într-unul militar în cadrul școlii de la Ziliștea-Buzău.

A lucrat o perioadă în cadrul societății germane Getreide Import Export. Se logodește cu un tânăr elev al Școlii de ofițeri de la Sibiu, Constantin Cucu, care va muri în bătălia Leningradului. Ambiția și curajul ce-o caracterizau o împingeau spre marea aventură, cea a frontului.
               A mers în audiență la generalul Gheorghe Jienescu, ministrul Aerului, cerându-i să fie primită în Escadrila Albă. În câteva zile va primi confirmarea scrisă să se prezinte la Comandament, la generalul Emanoil Ionescu. De aici, a mers la centrul militar de la Ziliștea-Buzău, unde își reconfirmă brevetul civil (1942-1943). În martie 1943 a urmat o specializare, antrenându-se pe un avion RWD.
               Stela efectuase pregătire pe un avion polonez PWS și pe un avion de școală Nardi în dublă comandă. La Școala civilă de pilotaj efectuase zboruri pe avioane Klemm-25. Pregătindu-se pentru obținerea brevetului gradul I, a efectuat antrenamente pe avioane Bücker Jungman și Klemm-35, având instructor de zbor pe Gheorghe Popescu.
               Din luna iunie până în septembrie 1943, Stella Huțan a fost efectiv pe front, în Crimeea, la Simferopol, ca pilot voluntar în cadrul Escadrilei 108 Transport Ușor, celebra Escadrilă Albă. A transportat nu mai puțin de 200 de răniți grav pe toată perioada cât a fost pe front. Era cea mai tânără aviatoare, mezina având 22 de ani în anul 1943, când s-a înrolat ca pilot voluntar în Escadrila Albă.

Dintre multele întâmplări de pe front, Stela Huțan povestește cum era să-și piardă viața, scăpând ca prin minune nevătămată. Zbura de la Simferopol la Kerci iar condițiile meteo erau nefavorabile. Transporta o încărcătură de sânge conservat și un căpitan medic. Trebuia să traverseze un lanț muntos, însă avionul nu putea să urce chiar dacă era turat la maxim motorul. Aproape că atingea cu roțile vârfurile brazilor. Calculând distanța, ia decizia să zboare indiferent de riscuri.
               Fiind ajutată de elanul tinereții, povestea: „Am văzut o mică trecere printre doi munți. Am măsurat din priviri lungimea aripilor, și mi-am spus că va merge! Și, într-adevăr, am reușit! RWD-ul meu, obosit și îngreuiat de ploaie, s-a strecurat totuși pe acolo! Am răsuflat ușurată!”. De la acel zbor, Mariana Drăgescu a numit-o „pilot de vreme rea”. Din timpul campaniei din Crimeea a rămas cu multe amintiri dar și cu câteva zeci de fotografii.

      În anul 1945 se căsătorește cu ofițerul de infanterie motomecanizată Petre Palade.
               La sfârșitul războiului, aviația nu mai reprezenta o prioritate pentru Stela Huțan Palade, dar nu renunță definitiv la pilotaj. În anul 1949 ea obține brevetul de instructor de zbor, continuând să zboare până în anul 1953, pentru a-și păstra licența de zbor. În acest timp va pilota avioane Fleet, mai ales pe aerodromul de la Chitila.
               Stela Huțan Palade a lucrat până la pensionare ca angajată a Ministerului Telecomunicațiilor, fără să mai piloteze, participând uneori la diverse întâlniri cu foști piloți și camarade de zbor.
               Prin anul 1983 a fost chestionată de securitate în legătură cu un pistol, marca Beretta, pe care soțul său îl predase secretarului de partid. Soțul său, Petre Palade, încetează din viață în anul 1987. Până la sfârșitul vieții a trăit modest într-un apartament din capitală, în zona Foișorul de Foc.
               Se stinge din viață, la București, în data de 15 august 2010, la venerabila vârstă de 89 de ani.

sursa: Complexul Muzeal Național Neamț

citiți și Escadrila Albă – Drama Eroinelor aviației românești