ERA CREŞTIN-ELECTORALĂ A ÎNCEPUT! ACŢIUNEA SOCIAL-FILANTROPICĂ A PRIMARULUI GHEORGHE ŞTEFAN

Nu-i puţin lucru să primeşti urări de bine de la edilul urbei! De Crăciun, de Anul Nou, cu prilejul Sfintelor Paşti cineva se gândeşte la tine, dar nu oricum şi în orice fel. Primarul nostru vorbeşte de „Spiritul Sfintelor sărbători de Crăciun…”(vezi foto nr. 1), atunci când e Crăciunul şi ni se adresează părinteşte, cu multă căldură, chiar dacă mulţi crăpau de frig prin apartamente, chiar dacă pensionarii au fost jecmăniţi nemilos în urma creşterii preţului gigacaloriei. Numeroşi alegători au rămas fără nici o lescaie în urma faptelor de…”omenie” datorate aleşilor locali şi guvernamentali. În fond, cine-i de vină? Ei, că ne jupesc, ori noi că i-am ales?

Pietrenii au plătit scump frigul din case, unii lăsând pe masa asociaţiilor de locatari o jumătate de pensie, alţii chiar întreaga pensie. Am văzut mulţi bătrâni cu lacrimi în ochi, achitându-şi cu resemnare costurile extrem de piperate ale întreţinerii. La piaţă au constatat că preţul unui ou de găină este egal cu preţul unei franzele obişnuite! Mai rău ca pe vremea spolierii hoardelor fanariote! A fost o iarnă ceva mai grea. Aşa e iarna: nu-i ca vara! Dar nu există motive clare de disperare, mai ales când avem alături un primar care ni s-a adresat călduros: „Dragi prieteni…”(vezi foto nr. 2)

E mare lucru să te bage cineva în seamă, iar când primarul te consideră prieten, prin intermediul unui petic colorat de carton, te simţi important. Fiecare dintre noi este important, mai ales dacă îşi exercită dreptul de alegător şi se prezintă masiv, la urne. Cel mai mult mi-a plăcut asigurarea primarului: „…şi vă asigur că voi respecta dorinţa noastră…” adică a lor, că şi ei sunt pietreni!   Nu cred să-l doară la bască pe domnul primar că s-au închis şcoli şi spitale, că mortalitatea infantilă şi sărăcia din România au ajuns pe cele mai înalte culmi ale Europei. Domnul primar crede că ne-am îndrăgostit de epistolele sale policrome! Prin urmare, ne-a mai expediat un lot masiv, cu un text optimist alcătuit din trei cifre, să le reţină şi preşcolarii(vezi foto nr. 3): „Primarul Municipiului Piatra Neamţ vă aduce la cunoştinţă că beneficiaţi de reducere a taxelor şi impozitelor locale cu 10% pentru persoanele fizice şi 10% pentru persoane juridice până la data de 31 martie 2012, cf. HCL 65/2012”. Despre care reducere e vorba, să o ştim şi noi? Reducerea speranţei de viaţă e fapt împlinit. Anul acesta, în decurs de 30 de zile, preţul carburanţilor a crescut de 3-4 ori! Pe vremea lui Ceauşescu, doi ani la rând, în ajunul zilei de 1 iunie au fost scumpite toate produsele destinate copiilor. În pragul iernii 2011-2012, pentru că toţi am reuşit să prindem esenţa unei cugetări profunde(„Iarna nu-i ca vara”), ni s-au aplicat „remedii” ceauşiste, dar cu mai multă câinoşenie, pentru că în Europa unită au şi câinii unele drepturi. Nu are sens să mai pomenim că la Piatra Neamţ, luminile oraşului se aprind la 1 decembrie şi se sting la 1 iunie, anul următor, de ziua copilului. Cine plăteşte de se usucă? Răspunsul corect este acesta: alegătorul nemţean, căruia i s-au stors ultimii bani din buzunare. Am uitat să amintesc numele celui care scrie că se reduc taxele cu 10% până la 31 martie 2012. Nu-i nimeni altul decât dl. primar Gheorghe Ştefan, care este prietenul nostru. Ca să-şi dovedească prietenia, semnează caligrafic: „Cu prietenie, Gheorghe Ştefan”. Este clar că primarul s-a îndrăgostit de pietreni până peste poate, aşa că a devenit recidivist, adică a mai expediat alegătorilor din municipiul Piatra Neamţ, o căruţă de felicitări şi urări de bine, în pragul sărbătorilor pascale. Unii au primit şi câte trei rânduri de ilustrate colorate. Nu ai ce să-i reproşezi domnului primar. La mijloc e dragoste mare, fapt pentru care semnează cu îndărătnicie electorală: „Cu drag, Gheorghe Ştefan”. Felicitarea are două feţe colorate, că aşa se poartă pe la noi, când candidezi. Pe avers, lângă puhoiul de urări, au fost aplicate trei ouă: unul întreg, de culoare roşie(ca să vadă PSD-ul că edilul e democrat), celelalte două, înjumătăţite(o jumătate galbenă, alta albăstrie, ca să înţeleagă toate partidele că nu se fac discriminări cromatico-partinice) pentru că timpurile sunt grele şi nu încap în fotografie(vezi foto nr. 5)! Primarul s-a gândit, cu responsabilitate, la toate: e criză economică şi nu se cade să facem risipă! În rest, Dumnezeu cu mila!

Pe reversul fotografiei(vezi foto nr. 4), urarea „PAŞTE FERICIT”, trona pe un puhoi de verdeaţă, că şi verdele este o culoare cu semnificaţii electorale, mai ales pentru cei aflaţi la putere. Dacă felicitarea ajungea în vizorul unor ierbivore, se înţelegea altceva, că tot au apărut urzicile, ştevia, salata verde… iar noi, românii, în viziunea poetei Ana Blandiana, suntem „un popor vegetal” încă de pe vremea lui Ceauşescu. Am căutat cu lupa, doar-doar voi zări, măcar pentru divertisment, o pată de culoare portocalie. N-am găsit nici la microscop! E ordin de sus: fără portocaliu! Pe vremuri(prin 2007-2009), nici la umbra nucului bătrân nu scăpai de portocaliul afişat excesiv. Când afirm că s-au comis excese… portocalii, nu greşesc. Din cele mai neaşteptate locuri se năpustea spre cetăţeanul urgisit de necesităţi fiziologice, câte un slogan portocaliu: „OPRIŢI JAFUL”. Ce să jefuieşti dintr-o toaletă publică? Este drept că mai există şi excentrici… Dar nici chiar aşa!  Astăzi se pradă şi se jefuie până la nimicire naţională, cu disperarea celui care ştie că i s-a apropiat sorocul. Dintr-o Românie cu o economie acceptabilă, cu un patrimoniu important, cu oameni care aveau locuri de muncă şi o locuinţă, pe alocuri realizându-se şi performanţe notabile s-a ajuns astăzi să asistăm cum o bună parte dintre alegători au devenit asistaţi-social. Oamenii au fost transformaţi în milogi, fără voia lor, dinamitându-se zestrea economică reală a ţării: se vinde totul, pe felii, cu bucata, cu ridicata, solul şi subsolul, aurul, petrolul etc.  Nici în perioada marii crize economice din 1929-1933 nu s-a pomenit aşa ceva, de o asemenea amploare(vezi foto nr. 6).

O armată de concetăţeni, aduşi în sapă de lemn, au fost chemaţi la…”GALERIILE DE ARTĂ MODERNĂ”, ca-ntr-un film suprarealist, să li se înmâneze nişte ajutoare, fie ele cupoane, bani, sacoşe colorate cu alimente(care se epuizează în trei zile) cu un singur scop: pentru ca amatorii de putere să ne mai strângă de gât încă patru-cinci ani, fără ruşine şi fără milă. Un patruped de ogradă, fie cal, bou, vacă  sau oaie, lăsat slobod pe tăpşanul înverzit din marginea pădurii, ştie să profite de ocazie: prin urmare, paşte fericit, pentru că nu trebuie să-şi vândă sufletul şi nici să-şi îngroape viitorul în pomeni electorale. Ceea ce s-a petrecut în colegiul 6 nemţean, anul trecut, călcându-se în picioare toate normele de conduită electorală, pentru că… ”a venit specialistu”, are un inconfundabil parfum de bantustan african.