Editorial: PNL și-a susținut în campania electorală călăul politic. Nici dacă era președinte de la PSD nu ar fi făcut o propunere de prim-ministru mai devastatoare pentru PNL

PNL trăiește astăzi una dintre cele mai amare ironii politice din ultimii ani. Partidul care, în campania electorală, și-a mobilizat o bună parte din energie, rețele, comunicatori și activiști în favoarea lui Nicușor Dan se trezește acum lovit exact de omul pe care l-a ajutat să ajungă la Cotroceni.

Nicușor Dan a propus un prim-ministru de la PNL fără să se consulte cu conducerea PNL. Adică a făcut o propunere care pare nu doar surprinzătoare, ci parcă intenționată să rupă și să distrugă PNL din interior. Pentru un partid politic, nu există lovitură mai periculoasă decât aceea care vine îmbrăcată în hainele propriei legitimități. Când adversarul te atacă din afară, te aperi. Când cineva îți ia un om din interior și îl transformă în instrument de presiune împotriva conducerii tale, rana este mult mai adâncă.

Nici dacă președintele țării era de la PSD nu credem că ar fi făcut o propunere mai devastatoare pentru PNL. Un președinte provenit din PSD ar fi putut, poate, să propună un premier din alt partid. Ar fi putut ataca PNL frontal, din exterior, cu declarații, cu negocieri, cu presiune politică. Dar nu așa. Nu atât de brutal. Nu printr-o mutare care pune PNL în situația imposibilă de a alege între a-și accepta umilirea sau a-și respinge propriul om.

Aceasta este, de fapt, capcana. Dacă PNL acceptă propunerea, validează ideea că președintele poate să sară peste conducerea partidului și să aleagă din PNL pe cine dorește, când dorește, cum dorește. Dacă PNL respinge propunerea, partidul va fi acuzat că își sabotează propriul membru și că blochează formarea guvernului. În ambele variante, PNL pierde. Iar acesta este motivul pentru care propunerea este atât de toxică politic.

Nu discutăm aici doar despre numele lui Adrian Veștea. Problema este mecanismul. În politică, un prim-ministru nu este doar o persoană. Este expresia unei majorități, a unei negocieri, a unui mandat politic. Dacă iei un liberal și îl propui premier fără acordul conducerii liberale, nu întărești PNL, ci îl fracturezi. Nu îi oferi partidului putere, ci îi pui în brațe o bombă politică.

Și când ne amintim cu câtă vervă mulți liberali ne spamau publicația în comentarii în favoarea lui Nicușor Dan, când ne amintim câți îl promovau pe Nicușor Dan, câți mergeau pe stradă și explicau oamenilor cât de bun este Nicușor Dan, tabloul devine aproape tragicomic. Aceiași liberali care au muncit pentru imaginea lui se uită astăzi la Cotroceni și văd că președintele pe care l-au susținut nu pare deloc preocupat să protejeze PNL. Dimpotrivă, în această mutare, nici nu ai zice că nu este de la PSD sau că nu lucrează politic în folosul PSD.

Pentru PSD, o asemenea mișcare este un cadou. PSD nici măcar nu mai trebuie să lovească direct PNL. Dacă PNL se rupe, dacă liderii se ceartă, dacă organizațiile încep să se poziționeze unele împotriva altora, PSD poate sta liniștit pe margine și poate privi cum liberalii își consumă singuri energia. Ce adversar politic nu și-ar dori ca principalul competitor să fie aruncat într-un conflict intern exact în momentul unei crize guvernamentale?

De aceea, propunerea lui Nicușor Dan nu poate fi tratată ca o simplă nominalizare tehnică. Ea are efecte politice majore. Lovește în autoritatea conducerii PNL, lovește în unitatea partidului, lovește în încrederea activului liberal și creează impresia că PNL poate fi folosit ca rezervor de cadre, dar nu respectat ca partid.

Mai grav este mesajul transmis către electoratul liberal. Oamenii care au fost convinși să voteze Nicușor Dan în numele stabilității, al decenței și al direcției pro-europene văd acum o mișcare care seamănă mai degrabă cu o operațiune de dezbinare. Li s-a cerut să creadă într-un partener politic, iar acum descoperă că acel partener poate acționa peste capul partidului care l-a sprijinit.

PNL trebuie să înțeleagă momentul. Nu este doar despre cine ajunge premier. Este despre cine mai conduce, de fapt, partidul. Conducerea aleasă a PNL sau un președinte care își alege singur liberalii convenabili? Dacă această practică este acceptată, mâine orice partid poate fi spart prin aceeași metodă: se caută un nume din interior, se ocolește conducerea, se creează presiune publică, iar apoi partidul este acuzat că nu vrea stabilitate dacă refuză jocul.

În realitate, PNL nu a primit o ofertă. PNL a primit o lovitură. O lovitură cu zâmbet instituțional, cu aparență de responsabilitate și cu efect devastator în interiorul partidului.

Iar ironia rămâne usturătoare: PNL și-a susținut în campania electorală propriul călău politic. L-a promovat, l-a apărat, l-a explicat oamenilor, l-a prezentat drept soluție. Iar acum același Nicușor Dan face o propunere care poate produce exact ceea ce adversarii PNL își doresc de ani de zile: un partid slăbit, divizat, confuz și obligat să aleagă între umilință și autodistrugere.

Nici dacă președintele țării era de la PSD nu ar fi fost mai devastator pentru PNL. PSD ar fi atacat, probabil, din exterior. Nicușor Dan a găsit o cale mult mai dură: din interior.