Dreptul la replică al educatoarei de la grupa mică – Grădinița nr. 12, susținut de declarațiile unor părinți

La începutul acestei săptămâni, la Grădinița cu program prelungit nr. 12 din Piatra-Neamț s-au încins spiritele după ce o serie de înregistrări audio realizate la sfârșitul săptămânii trecute au ajuns în posesia părinților celor 27 de copii de la grupa mică.

Părinții reclamă faptul că una dintre cele două educatoare care au în grijă cei 27 de copii din grupa mică a țipat la micuții cu vârste de 3-4 ani, a creat diferențiere între copii, îi amenință cu diverse lucruri pentru a le crea teamă, unii dintre acești părinți suspicionând că micuții ar fi fost și loviți.  Educatoarea și-a cerut scuze pentru faptul că a țipat la micuți, considerând că nu există justificare pentru acest lucru, și-a asumat vina în această privință, însă neagă vehement acuzațiile de lovire. La ședința cu părinții a asistat și Inspectorul Școlar General Mihai Obreja. Educatoarea adusă în discuție a intrat în concediu medical și ulterior va intra în concediul de creștere a copilului, iar locul acesteia va fi ocupat temporar de o altă educatoare, urmând a se găsi un înlocuitor permanent. În urma acuzațiilor, s-au făcut demersuri pentru o comisie de disciplină.

Mai multe detalii puteți citi în articolul prezentat luni aici (click).

Văzând reacțiile din mediul online, educatoarea și o serie de părinți au considerat ca fiind nejustificate acuzațiile aduse, motiv pentru care ne-au solicitat să le prezentăm dreptul la replică, după cum urmează:

Declarație educatoare: ”Am să încep ca și d-l inspector general printr-un citat biblic. În capitolul către Romani 12:21 spune “Nu lăsaţi răul să ajungă stăpân pe situaţie, ci învingeţi răul prin bine.” Nu știu cum să-mi strig nedreptatea, dar și așa puțini vor crede și vor înțelege. Acest grup de părinți au reușit ce și-au dorit prin acele acuzații false. Eu cu ce am greșit, am mărturisit și mi-am cerut scuze, dar dacă ar fi fost adevărat ceea ce susțin, credeți că ar fi făcut doar atât? Timp de trei săptămâni copiii au frecventat grădinița într-un număr mare, se poate verifica în catalogul de prezență, toată lumea a zâmbit și nimeni nu a adus nici măcar o observație la adresa noastră, a cadrelor didactice. Apoi a venit acest val de viroza și gripă și în ultima săptămână au fost mai puțini. Am susținut o inspecție la clasă, am felicitat personal toți copilașii și părinții pentru frumoasa activitate. Se pot vedea pe holul din fața clasei pe un perete tapetat numai cu poze din timpul diferitelor activități (dans, activități distractive, activități din cadrul domeniilor experențiale etc.), toți copiii sunt surprinși spontan, veseli, implicați. Nu le pot spune tuturor să stea cum aș vrea eu. Se pot observa cât de natural se comportă. Am îmbrăcat și dezbrăcat zilnic fiecare copil în parte, am mers cu ei la baie, de asemenea nici din observațiile zilnice ale personalului medical nu s-a observat nici o vânătaie sau alte semne suspecte pe corpul copiilor. Nici măcar un părinte nu a anunțat sau reclamat cum că ar fi luat vreun copil cu vreo vânătaie sau alte lovituri în tot acest timp. Nu pot spune nimic mai mult, fiecare judecă și face după cum crede. Mulțumesc din suflet tuturor părinților de la grupa mea care mi-au transmis susținerea și gândurile lor bune, mulțumesc și părinților care au avut copilași în grupa mea și care de asemenea mi-au trimis vorbe de încurajare și m-au susținut în aceste momente grele și tuturor colegilor care cred în nevinovăția mea. Mult curaj colegilor mei și multă răbdare le doresc și să creadă întotdeauna în adevăr. ”

Mama unui copil de la grupa mică a declarat: „Orice mamă care are cel puțin 2 copii și i-a crescut mai mult singură, nu prin creșe, la bunici sau cu bona, știe că la un moment dat își pierzi cumpătul, ridici vocea și dai chiar și o pălmuță la funduleț. Din înregistrări, d-na a ridicat vocea în puține rânduri, dar în mai multe rânduri a fost blândă și iubitoare. Doar o minte paranoică pune microfoane, selectează momentele de tensiune și apoi cheamă poliția și televiziunea. Este creat un grup de mame paranoice care vorbesc vulgar („îi scot plodul pe ochi” etc.), stau toată ziua la mesaje, fac programul de lucru al d-nei educatoare… ce să facă… ce să nu facă d-na… ba vor într-un fel, ba se răzgândesc în alt fel, mereu au ceva de cumpărat pentru clasă, ia să ceară ele niște bani de la părinți. Ele cum își permit asemenea comportament? Să dea la poliție și conversația între ele! Totul la vedere, nu așa se vrea?”

Declarația tatălui unui alt copil de la grupa mică: „Mă numesc T. V. și sunt tatăl unei fetițe. În urma tensiunilor acumulate pe tema presupusei agresivități a doamnei educatoare B., am crezut de bună cuviință să vă împărtășesc și dumneavoastră experiența noastră cu dumneaei! Când am auzit faptele de care este acuzată , am rămas perplex, deoarece atât A. cât și noi, părinții ei , am fost foarte mulțumiți de munca depusă de aceasta! În fiecare zi, de-a lungul celor doi ani, doamna B. ne întâmpina cu un zâmbet plăcut, întotdeauna politicoasă și foarte bine dispusă! Simțeam din plin foarte multă energie pozitivă și plăcere pentru munca pe care o presta! Noi, toți părinții, ar trebui ca în cazul acestor mici derapaje, să înțelegem că nu este deloc ușor să stăpânești un colectiv foarte activ de peste 25 de copilași! Cu speranța că toată această situație neplăcută va lua cât mai curând sfârșit, vă salutăm și vă asigurăm de colaborarea noastră, în caz că aveți nevoie! Cu respect, vă felicităm și pentru munca depusă pe plan local, fam. T. ”

Declarația mamei unui alt copil: „E foarte trist ce se întâmplă, inclusiv pentru cei din jur care nu sunt direct implicați. Sunt părinte a doi copii, unul din ei a fost în grupă la doamna educatoare acum câțiva ani și am fost foarte mulțumită atât eu, cât și copilul meu. Privesc lucrurile din exterior și sincer nu mi-aș dori acum să fiu în piele doamnei B. Aș vrea totuși să pun câteva întrebări care ar putea schimba puțin mentalitatea unor părinți: Câți din acești părinți s-au uitat în oglindă dimineața și s-au gândit cum pot îmbunătăți viața lor sau a celor din jur? Câți dintre cei care „aruncă cu piatra” acum sunt perfecți, nu țipă la copiii lor, îi lasă să se tăvălească pe jos, să strice lucruri, iar ei reacționează ca la carte? Câți dintre ei au mers la doamna educatoare să discute despre evoluția copilului lor la grădi și s-au implicat mai activ? Și mai grav, câți dintre părinți discută cu copiii acasă mai mult de 30 de minute măcar pe zi? Părerea mea sinceră (și mă bucur mult că pot să o exprim) ese că s-a creat o tragedie dintr-un lucru care se întâmplă frecvent și în grădinițe, și acasă. Atât părinții, cât și cadrele didactice sunt nevoiți să ridice tonul uneori pentru a se face auziți, altfel copiii îi ignoră și se creează haosul. Am ascultat puțin din filmări și eu nu am realizat când/cum sunt loviți copiii. Deci nu se pot face acuzații fără probe clare. Al meu copil de exemplu e vânăt mereu pe corp, de multe ori se lovește de față cu mine. Oare chiar toți copiii sunt loviți de doamnele educatoare? Din păcate acești părinți care acuză stau în parcul din fața grădiniței și discută doar despre alții, vorbesc urât, jignesc, fumează. Deci nu sunt chiar un exemplu și îmi pare rău că trebuie să o spun. Sunt 3 sau 4 părinți care instigă, iar restul sunt precum o turmă, îi urmează fără să aibă o părere personală. E ușor să acuzi, să jignești, să ameninți. E foarte greu să știi să gestionezi o situație prin comunicare, prin respect. E foarte greu, dar mereu am rezolvat problemele fără scandal și chiar lucrurile au evoluat frumos. Se discută despre faptul că era să moară un copil din cauza unei bomboane dată cu bună intenție. Se poate îneca și cu apă. Sunt lucruri normale care se întâmplă în viață fără voia noastră, depinde și de noi ca părinți cum ne poziționăm. Putem vedea jumătatea plină sau goală a paharului. Ideea e că avem mult de muncă cu copiii noștri, eu am renunțat la serviciu tocmai pentru că am considerat că trebuie să investesc mai mult în ei, nu să dau vina pe alții pentru nemulțumirile mele legate de copii. Nu sunt de acord cu violența asupra copiilor. Dar nici nu reiese din filmări acest lucru, deci această revoluție este doar că să tragă în jos și mai mult sistemul și așa destul de defect. Sunt de acord să fie mai puțini copii în clase. Astfel s-ar putea îmbunătăți mult calitatea timpului petrecut la grădi.”

Declarația mamei unui copil din grupa mică: „Nu mi se pare etic să înregistrezi o persoană – fără știrea ei – la locul de muncă; mie nu mi-ar plăcea să mi se întâmple asa ceva, drept dovadă, am refuzat să ascult înregistrările. Cu toate acestea, au ajuns câteva fragmente din ele în atenția mea, fiind vorba despre băiețelul nostru care în momentul respectiv este făcut atent de către doamna educatoare într-un mod serios, ceea ce nu mi s-a părut ieșit din comun. Ceea ce pot spune din experiența proprie de mamă a cinci copilași este că dacă „lași garda jos o secundă copiii ți se urcă în cap”. Știu ce înseamnă și experienta la clasă, deci nu mă simt în măsură să judec atitudinea doamnei educatoare. Sigur că ne dorim cu toții BINELE, dar nu întotdeauna lucrurile ies așa cum vrem. Psihologii recomandă un exercițiu pentru părinți: să se înregistreze atunci când sunt în conflict cu copii, ca pe urmă să vizioneze acea filmare, să-și dea seama real de dimensiunea schimbărilor în comportament a adulților din timpul neînțelegerii, schimbare care nu poate fi percepută decât dacă este vizualizată/ auzită.‎ Eu am făcut acest experiment și îl recomand cu căldură tuturor părinților – pot spune că n-am putut să mă aud mai mult de două minute, ca să nu mai zic că la tantrum-urile copiilor nici n-am mai fost atentă, eu acaparasem toată „scena” cu toate că nu mi se părea că m-aș fi purtat așa grav. Deci, una avem impresia că facem și altceva iese. Băiețelul nostru o îndrăgește pe doamna educatoare și întrebându-l dacă dumneaei a lovit copiii mi-a răspuns negativ în repetate rânduri; mi-a spus că îi ceartă când sunt obraznici și când aleargă prin clasă. Cred că e nevoie de disciplină și oricine știe că una din nevoile de bază ale copilului este să se simtă în siguranță, ceea ce nu se poate oferi în haos. Atunci când am ajuns acasă de la ședința cu părinții și aflând copii – care o cunosc doar de anul acesta școlar pe doamna educatoare – că va trebui să plece, au fost afectați și mi-au zis „Dar unde să plece, să o luăm la noi, să vină acasă la noi”. Nu cred că o persoană cu adevărat malițioasă ar putea trezi astfel de sentimente în suflete de copii. Și, sunt sigură că nu sunt ai mei singurii care o iubesc și o apreciază. Îmi pare rău pentru situația creata, doar vreau să luăm aminte… cu certitudine că nici unuia dintre noi, părinții, nu ne-ar fi ușor să ne vedem copilul – ca viitor adult – „pus la zid” așa cum am făcut noi cu doamna educatoare. Nu contest faptul că a greșit, cu toții suntem oameni și suntem supuși greșelii, dar cred că s-a exagerat, s-a ajuns prea departe în acuzații.”

Considerăm că este corect ca ambele părți să își poată exprima punctul de vedere. Cu siguranță toate aceste aspecte trebuie avute în vedere de comisia de disciplină și, dincolo de toate, adevărul trebuie să fie stabilit în mod corect, obiectiv prin probe, mărturii și luate măsurile în consecință.