Dr. Ciprian-Dorin Nicola, director-manager al Complexului Muzeal Județean Neamț, despre „Noaptea Muzeelor” 2019

De A. R. Pe 10 mai 2019

În ce perioadă se organizează în județul Neamț ”Noaptea Muzeelor”?

Dr. Ciprian-Dorin Nicola: Noaptea Muzeelor reprezintă un eveniment cultural prin care numeroase muzee, în parteneriat cu diverse alte instituții de cultură, își deschid în mod concomitent anual liber porțile, până târziu în noapte.

Debutul acestui gen de eveniment s-a petrecut în 1997 la Berlin, iar conceptul de acces gratuit a avut o mare trecere la public.

Începând cu anul 2001, evenimentul a fost organizat în toate țările semnatare ale convenției culturale a Consiliului Europei, propunându-și să atragă ca public țintă în special persoane aflate în proximitatea muzeelor.

Evoluția favorabilă și impactul deosebit înregistrat în rândul participanților, a făcut ca din 2005 acest eveniment să vizeze tinerii și familiile care în sâmbăta cea mai apropiată de data de 18 mai, dată adoptată de ICOM (Consiliul Internațional al Muzeelor) drept Ziua Internațională a Muzeelor, aleg să-și petreacă o parte a nopții vizitând muzee.

Inițiat de Ministerul Culturii și Comunicării din Franța, patronat de Consiliul Europei, de UNESCO și de Consiliul Internaţional al Muzeelor, evenimentul este organizat pe plan național de Rețeaua Națională de Muzeelor din România (RNMR).

Anul acesta cele două manifestări coincid ca dată, tema celei de-a XV a ediții a Zilei Internaționale a Muzeelor fiind: „Museums as Cultural Hubs: The future of tradition”.

Care este programul de vizitare al muzeelor din județ și care sunt noutățile pentru acest an?

Dr. Ciprian-Dorin Nicola: Programul de funcționare este cel obișnuit pentru intervalul 10.00-18.00, când vizitarea se va face pe baza achitării biletului de intrare, iar în intervalul 18.00-24.00 vizitarea expozițiilor permanente și a celor temporare va fi gratuită.

În intervalul 18.00-24.00 vor fi deschise publicului vizitator toate unitățile muzeale din Piatra-Neamț și Roman. Datorită personalului insuficient, în zona Târgu Neamț vor fi deschise Muzeul Cetatea Neamț, respectiv Muzeul Memorial „Ion Creangă” Humulești.

Propunerile Complexului Muzeal Județean Neamț pentru a marca acest eveniment sunt axate pe o serie de expoziții temporare deosebit de spectaculoase după cum urmează:

La Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț vor putea fi vizitate două expozițiile temporare:

„Elena Cuza. Doamna Unirii (1825-1909)”, o invitație spre cunoașterea vieții Primei Doamne a Principatelor Unite Române.

„Grigore Antipa – 150”, expoziție care aduce un omagiu lui Grigore Antipa, personalitate complexă, ctitor de instituții culturale și de cercetare, dar și diplomat apreciat al epocii sale, deschizător de drumuri în mai multe domenii ale științei.

La Muzeul de Artă Piatra-Neamț va putea fi vizitată expoziția temporară:

„GEST- dialogical graphics”, care reunește două proiecte diferite ca substanță dar similare ca modalitate de expresie și subliniază ideea dialogului

La Muzeul de Istorie Roman va putea fi vizitată expoziția temporară:

„Faianță și porțelan din patrimoniul Complexului Muzeal Județean Neamț”, tematica expoziției fiind una inedită pentru muzeele nemțene.

Tot la Muzeul de Istorie Roman se va desfășura în data de 17 mai, începând cu ora 12.00, un eveniment care a devenit practic de nedespărțit de Ziua Muzeelor. Este vorba de simpozionul Dascăli romaşcani de altădată, ajuns la cea de-a VIII a ediție.

La Muzeul de Artă Roman, chiar în data de 18 mai, va avea loc vernisajul expoziției personale aparținând artistului vasluian George Leteanu (începând cu ora 17.00). Evenimentul va fi urmat de un dialog interactiv cu vizitatorii pe parcursul întregii seri.

La Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț va putea fi vizitată expoziția temporară:

,,Ținutul Neamțului în imagini vechi” care prezintă fotografii de la sfârșitul secolului XIX și din prima jumătate a secolului XX, înfățișând aspecte variate legate de zona Târgului Neamț și împrejurimi.

Ce ”promenadă” propuneți celor care doresc să aibă parte de o noapte neuitat în Piatra Neamț, spre exemplu?

Dr. Ciprian-Dorin Nicola: Celor care nu sunt familiarizați cu istoria urbei noastre, le putem propune o incursiune printre vestigiile Târgului de altădată. Îi invităm în continuare pe vizitatorii de pretutindeni să-și îngăduie câteva momente pentru a descoperi minunate vestigii istorice, să ne viziteze instituția și orașul și să împărtășească alături de noi câteva dintre istoriile și poveștile unui trecut cu adevărat epocal.

Piatra lui Crăciun sau Camena, numele vechi al Pietrei, atestă importanța pe care va fi avut-o în vechime această așezare, situată pe una din cele mai însemnate artere de comunicație – râul Bistrița – între Transilvania și câmpia Moldovei.

Sursele documentare lasă de înțeles că târgul Camena (Camena înseamnă piatră, în limba slavonă) era o așezare de lemnari, locuitori care se ocupau cu industria și comerțul lemnului.

La 1457, în primul an al domniei sale, domnitorul Ștefan cel Mare, în luna Septembrie în 8, dădea un hrisov din M-rea Bistrița, prin care întărea o danie făcută de Alexandru cel Bun, iar la 1497 ridica o biserică în târgul Pietrei. Tot dintr-un document de la Ștefan cel Mare deducem că acest Domn își avea curte domnească și în Piatra, dovadă că această regiune era locuită și atunci de o populație deasă, ceea ce l-a făcut desigur și pe Alexandru cel Bun – mai înainte – să-și ridice ctitoria din apropiere, la Bistrița.

Curțile domnești din Piatra își aveau ca proprietate un număr de sate vechi din apropiere: Almașul, Zăneștii, Stolnicii (dispărut), Faurii, Turtureștii etc., care se administrau de Curte și formau ocolul Târgului, el însuși proprietate domnească.

Partea veche a târgului era în jurul acestor curți domnești, pe unde se află biserica Sf. Ioan și înspre Precista și Valea Viei, unde erau răzeșii. Spre răsărit de Cuejdi, Marăţeii şi Dărmăneştii erau sate, proprietăți private, care tocmai la 1858 au trecut în stăpânirea orașului.

Acoperit în urma nivelărilor premergătoare construirii clădirii Colegiului Petru Rareș, (ale cărei fundații suprapun parțial zidurile medievale) beciul fostei „case domnești” a fost dezvelit în cadrul cercetărilor arheologice efectuate de către Muzeul de Istorie din Piatra-Neamț în anii 1954-1955. În urma acestora a fost pus în practică un prim proiect de restaurare, transformând vestigiile arheologice în spațiu muzeal.

Spațiul muzeal actual reprezintă nivelul subteran al unei construcții de piatră, ridicate la sfârșitul secolului al XV-lea, în ansamblul Curții Domnești. Așa cum se prezintă astăzi, această „casă domnească” a fost probabil utilizată pe perioada în care instituția domniei a fost bine reprezentată în teritoriu, căzând în ruină pe parcursul secolului al XVII-lea, odată cu diminuarea rolului Domnului. Cel mai probabil în secolele XVIII-XIX beciurile fostei case domnești au fost dezvelite și refolosite de târgoveții din zonă, din această perioadă datând modificarea gârliciului și refacerea bolților încăperii principale.

O degradare mai accentuată atât a acestei construcții, cât și a restului ansamblului Curții Domnești s-a petrecut începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea – odată cu sistematizarea străzii Ștefan cel Mare și cu ridicarea și demolarea mai multor construcții în imediata apropiere. Recent, în 2010-2012 această clădire, precum și elementele înconjurătoare păstrate din ansamblul medieval, a fost supusă unui nou proces de restaurare, prin care s-a pus în valoare și gârliciul original și s-a înlocuit planșeul de beton turnat în anii ’60 cu bolți semicilindrice, mai apropiate de aspectul inițial al acestui spațiu interior.

Periplul poate continua cu vizita unui alt monument, cunoscut mai mult sub denumirea de Turnul lui Ștefan cel Mare, ne referim, desigur, la turnul-clopotniță, care este amplasat la nord-vest de biserica „Sf. Ioan” și face parte, împreună cu aceasta, din complexul arhitectural „Curtea Domnească„.

Turnul s-a păstrat destul de bine, fără modificări importante care să-l îndepărteze de forma sa inițială. Mult mai elegant, mai bine proporționat și mai bogat în detalii valoroase de arhitectură față de cel ridicat de Ștefan cel Mare la Mănăstirea Bistrița sau la Botoșani, turnul din Piatra-Neamț a fost construit la un an după sfințirea bisericii, fapt consemnat în pisania de pe zidul estic:

Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această clopotniță împreună cu doamna sa Maria, fiica lui Radu voievod, şi cu prea iubitul lor fiu Bogdan voievod, în anul 7007 (1499), iar al domniei sale anul al 43-lea curgător, octombrie 28.

Turnul zvelt, octogonal, pe soclu patrulater, păstrează parterul, cu boltă semicilindrică și cu două ferestre mici în pereții de sud și vest, având intrare directă, pe latura de miazăzi. Accesul la primul cat se făcea printr-o scară mobilă (azi înlocuită cu una metalică), iar de aici mai sus, până la camera clopotelor, pe o scară interioară fixă.

Camera clopotelor reține atenția prin urmele arcelor de susținere și pandantivii de colț, ceea ce ne duce cu gândul la o boltă semisferică. Astăzi în camera clopotelor se găsesc 4 clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, cu o sonoritate unică, altul din secolul al XIX-lea, iar celelalte două sunt turnate în anul 1979, la Târgu Neamț, de către meșterul Damian.

Pe la jumătatea veacului XIX s-a petrecut supraînălțarea turnului, peste ultimul nivel medieval, creându-se o încăpere pentru „păzitorii de foc”. Într-o stampă executată de Gh. Asachi în 1847 foișorul nu se observă, dar se știe că el exista deja în 1861, an în care s-a deschis o listă de subscripție publică pentru achiziționarea și montarea în vârful turnului a unui orologiu de mari dimensiuni.

În baza acordului de colaborare-comodat cu Protopopiatul Neamț, prin Parohia Sfântul Ioan Domnesc, cu ocazia Zilelor Orașului, pe 24 iunie 2014, Complexul Muzeal Județean Neamț a inaugurat în Turnul Clopotniță o expoziție permanentă care cuprinde obiecte cu specific cultural, istoric și religios, care fac referire la ansamblul „Curtea Domnească”, la școala nr. 1 de băieți „Lascăr Catargi” care a funcționat din 1930 în fosta clădire a Muzeului de Artă, dar și la istoria monumentului istoric în sine, precum și la diversele sale utilități edilitare.

A fost amenajat astfel la parterul edificiului un mini-muzeu al Bisericii „Sf. Ioan Domnesc”, la primul etaj fiind prezentate aspecte legate de istoria turnului clopotniță, la etajul următor fiind reliefate detalii legate de școlile din preajma bisericii voievodale, la etajul al treilea fiind expuse informații referitoare la clopotele bisericii, iar la ultimul etaj putând fi admirat orologiul din 1890.

Numeroși vizitatori din străinătate, dar și cei veniți din țară s-au declarat plăcut surprinși de modul de realizare a reabilitării și de atmosfera de epocă creată de expoziția permanentă, fapt care nu poate decât să ne bucure în speranța că punerea în valoare a acestui monument istoric ne face cu adevărat cinste, ca păstrători și continuatori ai trecutului cultural național.

Pe platoul situat în fața Colegiului Național „Petru Rareș”, stă încă viguroasă și impresionantă biserica Sf. Ioan, ctitoria lui Ștefan cel Mare. Din zidul vechi al incintei, care străjuia casele Domnești, au mai rămas doar câteva crâmpeie spre sud-est. Cu timpul biserica însăși a suferit oarecare modificări: i s-a adăugat un pridvor la miază-noapte și s-a înlocuit peretele despărțitor dintre naos și pronaos cu un mare arc cintrat.

Biserica, elegantă în simplitatea ei de linie și de mijloace decorative, are două particularități mai însemnate. Înăuntru, pentru sprijinul bolților, sunt construiți o serie de stâlpi, lipiți de perete; iar pe din afară, zidul corespunzător naosului, este mai gros ca restul. Grosimea zidului în acest loc, precum și contraforturile ce-l însoțesc, ar presupune ca această biserică să fi avut la început turlă .

Piatra, pe care e săpată pisania se află în peretele de nord al pronaosului, lângă ușa de intrare. Deasupra ușii pridvorului, pe peretele din afară, se disting trei picturi murale. Ele au fost executate în sec. al XVII-lea.

În același perimetru domnesc, încărcat de istorie, se păstrează și o serie de monumente din epoca modernă, devenite odată cu trecerea timpului muzee renumite.

Primul dintre acestea adăpostește în prezent Muzeul de Etnografie Piatra-Neamț. Clădirea, construită pentru a servi drept locuință directorului Școlii nr. 1 de Băieți „Lascăr Catargi”, a fost plăsmuită în 1928, de către arhitectul Roger Bolomey. Amplasată în imediata apropiere a ctitoriilor mușatine (Biserica “Sfântul Ioan” și turnul-clopotniță), precum și a altor clădiri ale aceluiași arhitect (actualul Muzeu de Artă Eneolitică Cucuteni și Muzeul de Artă) a impus folosirea unor elemente arhitectonice tradiționale. Concepută în stil neoromânesc, cu elemente apropiate unei locuințe tradiționale – corespunzând foarte bine destinației actuale – clădirea se remarcă prin decorațiile de lemn ale stâlpilor pridvoarelor situate pe fațada principală și laterală și ale căpriorilor. Acoperișul înalt, decorat cu lucarne conferă suplețe clădirii și pune în valoare ferestrele cu frumoase ancadramentele cât și banda de ocnițe de deasupra acestora.

Bazele colecției de etnografie datează de la mijlocul secolului trecut, odată cu cercetările realizate anterior creării lacului de acumulare Izvorul Muntelui. În 1976 în cadrul Muzeului de Istorie se organizează o primă expoziție etnografică, într-un spațiu restrâns, pentru ca după 1980 patrimoniul etnografic (port popular, textile, obiecte de uz casnic și unelte) să treacă în colecția nou-înființatei unități de profil de sine stătătoare (Muzeul de Etnografie), în aceeași perioadă deschizându-se și expoziția proprie, în sediul actual.

Cel de-al doilea monument la care ne referim, este clădirea construită în 1930, fosta Școală primară nr. 1 de băieți „Lascăr Catargi”, integrată armonios în zona istorică a orașului, dominată de ctitoriile lui Ștefan cel Mare. Clădirea, care adăpostește în prezent Muzeul de Artă Piatra Neamț, a fost proiectată de arhitecții Roger Bolomey şi F. Droz, constructorul fiind Carol Zani, iar sculptorul decorator Vincenzo Puschiasis. Construcția are un stil arhitectonic care păstrează elemente de inspirație tradițională. Armonia proporțiilor, sobrietatea și măsura în decorare, integrează echilibrat clădirea spiritului locului de amplasare. Sobrietatea clădirii este atenuată de modul în care au fost decorate fațadele, alternându-se piatra cu cărămida și discurile ceramice colorate în culori primare. Firidele semicirculare, specifice arhitecturii populare, folosite și la decorarea fațadei bisericii Sf. Ioan Domnesc, ritmează spațiul dintre ferestre și corpul intrării principale.

Odată cu înființarea Complexului Muzeal Județean Neamț, în 1978, colecția de artă s-a transformat în muzeu de sine stătător, ocupând sediul anterior al Muzeului Regional, pentru a prezenta contribuția artiștilor nemțeni C. D. Stahi (1844-1920), Aurel Băeşu (1896-1928), Lascăr Vorel (1879-1918), Aurelia Vasiliu-Ghiaţă (1896-1992), Simona Vasiliu-Chintilă (1928-2009), Iulia Hălăucescu (1924-2007), Eugen Crăciun (1992-2001), Pompiliu Clement (1923-1985) la îmbogățirea tezaurului național de valori.

Cel de-al treilea monument îl reprezintă clădirea fostei filiale a Băncii Naționale, construită de către antreprenorul Carol Zani, la finele deceniului al treilea al secolului trecut, după proiectul arhitectului Roger Bolomey.

Imobilul a aparținut inițial Băncii Petrodava (1930-1948), iar ulterior a fost sediul Filialei Neamț a Băncii Naționale a României (1948-2004). Prin Hotărârea nr. 109 din 5 februarie 2004 a Guvernului României a intrat în domeniul public al județului Neamț, cu destinația de sediu pentru muzeu.

Expoziția permanentă a Muzeului de Artă Eneolitică Cucuteni a fost deschisă în 2005, în preajma aniversării a 120 de ani de la descoperirea culturii Cucuteni (1884), a 70 de ani de la înființarea Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț (1934), precum și a 10 ani de la apariția Centrului Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni (1995) – care își are sediul în aceeași clădire.

Primul Muzeu Cucuteni din România este unicat prin colecția de arheologie care include artefacte ceramice, de metal, piatră și os, prezentate publicului în sălile de la parter și primul etaj, în timp ce etajul al doilea găzduind spații pentru expoziții temporare. La primul etaj este amenajat și un spațiu multimedia, care funcționează în două săli, fiind dotat cu aparatură electronică audio-video necesară prezentării de materiale pe suport electronic.

În completarea expoziției, în clădirea muzeului se găsesc laboratorul de restaurare-conservare (pentru intervenții rapide asupra pieselor), depozitul de bunuri de patrimoniu și biblioteca unității. Aceasta din urmă cuprinde circa 2.000 de volume, din care majoritatea tratează subiecte referitoare la arheologia preistorică.

Îndepărtându-ne de acropola urbei, pe traseul cel mai rapid care duce spre Gară, vizitatorii se pot opri câteva clipe la Muzeul Memorial ”Calistrat Hogaș”. Construcția ridicată în 1880, păstrează intactă arhitectura specifică târgului moldovenesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aici a locuit, între 1885 și 1917, Calistrat Hogaș, proprietatea fiind apoi moștenită de către fiica acestuia, Sidonia. Din 1967, în urma donației Sidoniei Hogaș, a luat ființă Muzeul Memorial.

Colecția memorială se referă la perioada în care Calistrat Hogaș (1847-1917) a locuit în Piatra Neamț. Ajuns aici în 1869 ca tânăr profesor al nou înființatului gimnaziu din localitate, scriitorul o cunoaște pe Elena Gheorghiu (Constantiniu), fiica protopopului Costache Gheorghiu, pe care o va lua de soție în ianuarie 1871. Pe proprietatea primită ca zestre, cei doi își ridică o casă, care se păstrează neschimbată până astăzi: clădirea principală cu șase încăperi, legată de anexa cu două camere printr-un cerdac suspendat.

După dispariția părinților, Sidonia Hogaș moștenește întreaga proprietate, organizând în 1939 o primă expoziție muzeală cu obiectele personale ale scriitorului în fostul birou al acestuia. Din 1955, autoritățile locale i-au recunoscut Sidoniei Hogaș statutul de muzeograf / custode. Ulterior, în 1967, aceasta începe demersurile de cedare către stat a proprietății pentru organizarea muzeului memorial (ea primind o altă locuință).

Înainte de a ajunge la Gară, făcând un mic ocol pe str. Mihai Eminescu, poate fi admirat fostul Palatul administrativ (Pretura), monument istoric care adăpostește sediul central al instituției noastre, în Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț.

Imobilul, construit în 1912 după planurile inginerului Ştefan Burcuş, a fost sediul Prefecturii Neamț, de-a lungul timpului funcționând în același local și alte instituții publice: Tribunalul, Revizoratul Școlar, Consiliul Local. Din 1979 aici s-a mutat Muzeul de Istorie, clădirea devenind și sediul administrativ al Complexului Muzeal Județean Neamț. Construită în stil neo-românesc, clădirea dispune de săli cu spații generoase, care au fost adaptate pentru a corespunde funcțiilor unui muzeu.

Înființat în anul 1934 de către preotul Constantin Matasă, Muzeul Arheologic Regional (devenit Muzeul Județean de Istorie și ulterior Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț) a funcționat de-a lungul timpului în mai multe sedii. Primul (de la înființare și până în 1960) a fost localul Casei Naționale Regina Maria, cu un spațiu expozițional limitat. Odată cu creșterea colecțiilor, muzeului este mutat (în 1960) într-un sediu cu un spațiu ceva mai generos (400 mp suprafață de expunere în cinci săli, în afară de acestea clădirea dispunând de spații pentru birourile muzeografilor, depozite, bibliotecă, laborator de restaurare). Din 1979, unitatea centrală a Complexului Muzeal Județean Neamț se mută în sediul pe care îl ocupă astăzi, expoziția inițială deschisă aici în 1980 ocupând 32 de săli. Reorganizările expoziției (dintre care cele mai semnificative s-au petrecut în 1990 și în 2007-2009) au restrâns spațiile pentru expoziția permanentă și pentru expozițiile temporare, alături de acestea fiind organizate depozitele pentru piesele de patrimoniu, biblioteca instituției, laboratorul de restaurare-conservare și birourile personalului de specialitate și administrativ.

S-a urmărit punerea în valoare a patrimoniul preponderent arheologic (incluzând în principal piese de ceramică, metal, piatră, os), dar și istoric, toate perioadele istoriei naționale fiind relativ bine reprezentate. Punctul forte al colecției arheologice îl constituie materialele aparținând culturii eneolitice Cucuteni (mil. IV-III î.H.). Alături de aceasta, în muzeu sunt prezente piese de patrimoniu documentând civilizația traco-geto-dacică din zonă, locuirea medievală, aspecte ale istoriei locale din epocile modernă și contemporană, activitatea muzeografică din județ ş.a. Artefactele arheologice sunt completate de colecția de documente care cuprinde documente istorice din perioada sec. XV-XX, cea de fotografii, colecția de arme de foc și arme albe – din sec XVIII-XX, precum și de numeroase medalii și alte obiecte de epocă care vin să întregească imaginea asupra dezvoltării economice, sociale și culturale a comunităților rurale și urbane în secolele XIX-XX, cât și participarea locuitorilor județului la marile evenimente care s-au petrecut în acest timp.

Vă așteptăm așadar să ne fiți alături la NOAPTEA MUZEELOR!