Doamne ferește, vine prăpădul, pregătiți-vă!

Maratonul zghihuielii și a „chicatului lat” e pe cale să înceapă. Despre ce vorbim, totuși? Ei bine, despre pregătirile pentru sărbători, un prilej oportun de a scoate la iveală tot ce era bine îndesat acolo, în străFUNDuri, la capitolul draci, nervi și perfecționism absolut stupid pentru noi, femeile.

Pe principul „work until you drop” (n.r muncește până dai colțu’), transmis genetic prin aceeași eroare inexplicabilă științific din generație în generație, femeile intră într-un soi de transă: „Vai de mine, perdelele…n-am spălat PERDELELE!!! Geamurile sunt negre, covorul nu l-am dus la curățătorie, uite cât praf e după dulap, COSTELEEEEE, mută naibii dulapul ăla, vrei să ne mănânce păianjenii?”

Și nu, asta nu e tot..e doar preludiul unei agonii care se răsfrânge aproape mereu în mod direct asupra bietului bărbat care nu poate decât să-și exerseze acel „Da, draga mea, ai dreptate” până-i iese convingător, asta daca vrea să aibă și el 10 minute de liniște.

Ordine-n dulapuri, ordine-n fiecare sertar (pai normal, că-ți iei blesteme de la furculițe și forme de copt, și nu vrei să ajungi pe la tămăduitoarea Bulină Limonada să-ți dezlege toate alea), vânat scame cu lupa, epilat câine pentru că lasă păr, lustruită mobila, ș.a.m.d. Asta-i partea relativ ușoară.

Luând în considerare faptul că toată nebunia asta ține vreo 3 săptămâni, logic ar fi ca în preajma ajunului să mai încropești ceva de mâncare și gata. Ei, pe dracu! Atunci se dezlănțuie iadul! „Hai la cumpărături! Cum, ce cumpărături, ești bătut în cap? Dar eu chiar am vorbit singură până acum?! Tre să luam carne pentru sarmale, carne pentru friptură, carne pentru piftele, carne pentru salata boeuf..” iar nenorocitul, amărâtul, îndrăznește să faca o glumă nefericită, printre dinți „Mai bine mergem direct la abator, nebuno” „CEEE? Tu să taci ca eu știu mai bine, dac-ar fi după tine am muri amândoi de foame!!”

Și uite-așa zboară ‘nșpe milioane absolut inutil pe jumate de porc, o roabă de legume, esențe și mirodenii pentru că, în fond, nimeni nu își dorește să facă implozie de la atâta mâncare…copilul mânâncă o felie de cozonac și 12 grame de carne după care fuge la tabletă, bărbatul, săracul de el, se mulțumeste cu o navetă cu bere doar să scape de toți și de toate, iar musafirii ăia mulți pe care-i bagi la înaintare ca să ai un motiv de a face pe XENA în bucătărie, nu vin aproape niciodată.

Ca să nu mai vorbim despre faptul că aproape nicio femeie nu termină treaba „COMPLET” înainte de ora 18.00 în ajunul Craciunului, motiv pentru care încep lamentările…le știți voi, pe toate: „Mă doare capul, mă rupe spatele, uite, e 7 și eu miros a ceapă, niciodată nu am timp pentru mine, mereu mă las ultima, cum ajung eu mereu în situația asta?!” Urmează bocetele. Multe.

Dar cine te pune măi, femeie nebună, să gătești cât pentru tot Batalionul 17 Infanterie?! Pentru Costel? Nu, bre, el e mulțumit și cu o supă caldă doar să nu-i pui creierii pe bigudiuri…dă-i pace omului, fă un fel de mâncare, lasă naibii scamele și hârâitul dulapului și mergi și fă o baie sănătoasă..leapădă-te de pădurea de mangrove, pune-ți o rochie comodă, împodobește naibii bradul ăla (n-ai cum altfel, e deja acolo, în subliminal, plantat de Fuego) și bucură-te de ce ai.

„Ei, pe dracu!”…răspuns unanim.

Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare.