Din istoricul basoreliefurilor lui C. Hogaș, I. Negre și M. Stamatin de la Colegiul Național ”Petru Rareș” din Piatra-Neamț

Unul din monumentele de artă de pe raza municipiului Piatra-Neamț este și cel de la intrarea pe scări (cea principală) de la ”Rareș”, cum mai este cunoscută prestigioasa instituție de învățământ din localitate.

Acest ansamblu cu basoreliefurile celor trei directori ai școlii pietrene este situat în zona monumentelor din epoca lui Ștefan cel Mare și Sfânt: Biserica Domnească Sf.Ioan, turnul, fragmentele de zid și subsolurile curții domnești din curtea colegiului în discuție și în vecinătatea Muzeelor Etnografic și de Artă. Monumentul a fost dezvelit în cadru festiv în urmă cu 90 de ani, mai precis la 27 iunie 1926 ca un gest comemorativ ornamental al fațadei liceului de altădată, în amintirea celor trei foști directori: scriitorul Calistrat Hogaș, poet al plaiurilor nemțene, primul profesor și director al Gimnaziului real ”Petru Rareș” care, ca și Ion Negre și Mihai Stamatin, a fost nu numai director, ci și organizator și ctitor al liceului, așa cum se consemnează în documentele de arhivă ale „Colecției de artă Piatra Neamț”, aflate în păstrarea instituției muzeistice nemțene.

Acestor trei ctitori, comitetul școlar de acum aproximativ nouă decenii și foștii elevi ai valoroasei instituții de învățământ le-au eternizat o „Recunoștință și pioasă amintire”, așa cum spune inscripția de sub cele trei basoreliefuri în bronz de pe fundalul zidului de sprijin, din piatră naturală, care delimitează arcele convergente ale scărilor de piatră.

Basoreliefurile lui Negre și Stamatin „încadrează altorelieful lui Hogaș”, având dedesupt medalionul zeiței Minerva, simbolul înțelepciunii, științei și artelor frumoase, sculptat în piatră, toate încadrate de un fals portal, un chenar cioplit în piatră, cu decor vegetal-frunze de laur cu fructe-simbolizând încoronarea succeselor, gloria, realizate în gresie de Tarcău de cioplitorul în piatră Vincenzo Pușchiasis”. Acestea au fost turnate la fabrica M.Răcaru-București în 1924.”

Autorul monumentelor de artă platică, amplasat între cele două arce ale scărilor de piatră, ce duc la intrarea principală a colegiului, Mihai Onofrei, veteran al sculpturii românești din acea vreme, dă creației sale un conținut uman, confirmând că sculptura e o artă a frumuseții figurii umane căreia trebuie să-oi corespundă frumusețea morală. Portretele celor trei dascăli sunt expresive, naturale, definind fizionomia morală a profesorului ce și-a închinat viața pentru ridicarea noii generații. Artistul, prin aprofundarea trăsăturilor caracteristice fizice și spirituale nelimitându-se la o reflectare documentară.

Cei trei apostoli, artistic realizați de Mihai Onofrei îți evocă anii de școală și-ca în fața unui panteon-păstrezi o clipă de reculegere, nu numai pentru cei cărora le-a fost închinat monumentul, ci și pentru foștii tăi profesori.

Și, totodată, îți amintești de spusele bătrânului maestru:„...eu socotesc că sculptura poate fi monumentală la orice dimensiuni, chiar și la 20 cm. Depinde numai de felul cum e executată”, sau, cu alte cuvinte, care conțin o intimă mărturisire:„Monumentul este cel mai fericit mijloc de a populariza realitățiile (trecutului nostru spunem noi-n.n.). Cu o condiție: cel care-l execută să fie artist adevărat”, așa cum se consemna în cotidianul „Ceahlăul”, anul I,nr.122, vineri 12 iulie 1968.

Prof. Gheorghe Radu