Despre filosofie și poezie….cu Mihnea Bâlici

Mihnea Bâlici este tânărul din Piatra-Neamț care a reușit performanța de a se afla printre cei mai buni elevi din lume la  Filozofie. Elevul Colegiul Național „Calistrat Hogaș” a cucerit medalia de argint la cea de-a 25-a ediție a Olimpiadei Internaționale de Filosofie desfăşurată la Rotterdam, perioada 25-28 mai.
Aflat la începutul unui drum promiţător, care se anunţă plin de realizări, Mihnea impresionează nu doar prin premiul obținut la filozofie, ci și prin cele câștigate la concursurile de poezie (LicArt, Zilele de Poezie „Constantin Virgil Bănescu”, Festivalul naţional de literatură „Rezonanţe udeştene” ediţia a XX-a, participat la „Young Poetry Camp” din cadrul Festivalului Internațional „Poets in Transylvania”). De asemenea, alături de scriitorul Adrian G. Romila moderează ”Cenaclul de joi”, care are loc la Biblioteca Județeană G.T. Kirileanu Neamț.
Matur și pe deplin conștient de talentul său, Mihnea ne-a vorbit (în interviul pe care ni l-a acordat cu amabilitate) despre cele două pasiuni ale sale: filosofia și poezia.

Reporter: Am observat că multe dintre premiile câștigate de tine sunt la concursurile de poezie, însă poate cea mai mare performanță a ta de până acum este cea la o competiție de filosofie, o competiție internațională unde întreaga lume a auzit de Mihnea Bâlici . Cum se îmbină în universul tău poezia cu filosofia și cum percepi succesul de care bucuri în prezent?

Mihnea Bâlici: A fost cu siguranță un pas mare și neașteptat în viața mea, care mi-a conturat întreaga lună mai, un boost ieșit din comun în toate domeniile (m-a și motivat să reîncep să scriu poezie, de exemplu). Deși mi se pare exagerat să se spună deja că „întreaga lume a auzit de Mihnea Bâlici” – încerc să evit cuvintele prea mărețe care îmi sunt adresate, deși sunt conștient că modestia e o formă de aroganță subversivă. Sunt, în schimb, foarte mândru de ce am scris. Încerc să le țin la mare distanță una de cealaltă, să le conserv puritatea. Poezia mea e motivată de tot ce nu ar trebui să existe într-o gândire „filosofică”. În schimb, nu pot să nu observ unele contaminări. Am un mod foarte plastic de a înțelege sau a scrie un discurs filosofic; mă interesează foarte mult, pe lângă ce se spune, cum se spune, ca un estet (lucru de care mă rușinez câteodată). Era odată un interviu cu un poet drag mie, Vlad Moldovan, în care povestea cum în liceu citea Kant, deși nu-l înțelegea foarte bine, dar era fascinat de limbajul lui. Limbajul filosofic, chiar și cel analitic, mă încântă estetic. În același timp, atitudinea mea din poezie este una de mefiență, de suspiciune, un instrument cu care scrutez și filosofia.

Reporter: Ce filosofi te inspiră? Ce poeți te inspiră? Ce alte pasiuni mai ai, dincolo de poezie și filosofie?

Mihnea Bâlici: Filosofii nu mă inspiră, dar sunt câteva direcții în filosofie care mă interesează: în ultima vreme am început să fiu interesat de perioada târzie a lui Wittgenstein; tot în filosofia analitică, m-a gâdilat foarte tare ce au făcut Quine și Davidson; dar un centru de interes pentru mine îl reprezintă Derrida (eu am trișat când l-am citit pe el mai întâi, și abia apoi am început să citesc textele la care face el referire), Foucault, recent Deleuze (pe care încă încerc să îl prind din urmă). Poeții în schimb mă „inspiră”. Alex Văsieș, Ștefan Baghiu, Radu Nițescu, Vlad Drăgoi. Ștefan Manasia, Dan Sociu, vechiul Marius Ianuș. Angela Marinescu. Bacovia. Baudelaire, Beckett, Bukowski, Berryman. Poe, Whitman, Ginsberg.

Reporter: Ce ai de gând să faci după terminarea liceului?

Mihnea Bâlici: Nu știu dacă pot să datorez performanțele mele cuiva, nici măcar mie. Ar trebui să le datorez tuturor mulțumiri, părinților că m-au crescut, profesorilor că m-au îndrumat, zeilor că m-au ajutat, societății că m-a determinat, fostelor iubite că s-au îndoit de mine, bibliotecarelor afabile, prietenilor diverși, cititorului acestor rânduri. La urma urmei am avut toate șansele să fiu un leneș incurabil.

Mihnea Bâlici: Nu-mi plac întrebările legate de „cheia succesului”. Am fost invitat recent la o emisiune în Iași și am primit fix aceeași întrebare. N-am știut ce să răspund, m-am făcut de râs. Toată lumea vrea să știe cum se ajunge la succes, și eu nu prea am înțeles până acum ce e un așa-zis „succes”, și nici dacă asta ar trebui să urmărească cineva. Știu că talentul e perisabil și munca e inutilă fără dragoste (vorba lui Preda).

Reporter: Ce sfaturi le dai tinerilor din Piatra-Neamț, acum, în prag de încheiere a liceului?

Mihnea Bâlici: Îi sfătuiesc să facă ce și cum știu ei mai bine. Nu sunt în măsură să dau sfaturi. Cu toții suntem în același limbo (situaţie de incertitudine ).