CURTEA DOMNEASCĂ DE LA PIATRA

În publicistica timpului și documentele de arhivă nemțene se remarcă faptul că ”în epoca domnilor moldoveni, Ștefan cel Mare este primul voevod despre care istoria spune că a acordat o atenție mai deosebită târgului Pietrei, făcându-și o curte domnească, lângă care a zidit în 1497, biserica cu hramul Sf. Ion care este și astăzi printre cele mai bine păstrate dintre monumentele vechii Moldove” (a se vedea Melchisedec, Notițe istorice ți arheologice – n.n.).

În lucrarea lui A. Semaca din 1938, intitulată ”Privire în trecutul târgului Pietrei”, se spune că această curte ”nu era un palat măreț cum va fi avut în capitala țării”, deși, ”nu s-a păstrat nici o urmă”. De ce la Piatra? Semaca consideră că locul era unul strategic, ”cu multe ascunzișuri, cu importanță comercială, fiind așezat la încrucișarea a trei mari drumuri, lângă mormântul încă proaspăt de la Mănăstirea Bistrița, al bunicului său și în apropiere de Cetatea Neamț, pe atunci în stare înfloritoare. Nu s-ar fi putut ca voevodul țării să nu-și aibă o așezare, desigur o reședință, unde va fi petrecut măcar câteva luni pe an”.

Așa cum rezultă din lucrarea ”Documentele lui Ștefan cel Mare” semnată de istoricul și slavistul I. Bogdan, printr-un hrisov dat ”în curtea noastră de la Piatra”, marele Ștefan întărește în 1456 Mănăstirii Bistrița vămile de la Tazlău și Bacău, iar prin hrisovul din 20 aprilie 1491, același domnitor înzestrează ctitoria sa, Mănăstirea Tazlău, ”cu satele Stolnicii și Faurii, sate care au fost în ocolul curților noastre de la Piatra”.

O altă dovadă ne-o dă inscripția de pe evanghelia scrisă cu mâna, în slavonește, din anul 7010 (1502) Aprilie 20, aflată la biserica Sf. Neculai Domnesc din Iași, pe care ”Ștefan Vodă și Maria Doamna au trimis-o în dar la biserica Curților care este pe Bistrița unde este hramul Nașterea cinstitului și slăvitului proroc Ion”. Se știe că pe malurile Bistriței nu se mai află nici o altă biserică a viteazului domnitor, mai ales cu același hram și care să aibă și curte domnească. Așadar, nu rămâne nici o îndoială că nu poate fi vorba decât de curtea de la Piatra și de biserica Sfântul Ioan (nu Ion – n.n.) Domnesc și căreia ctitorul ”îi făcu această danie la doi ani după ce se construi și turnul”.

Redăm pentru o mai bună informare a cititorilor și conținutul hrisovului de mai înainte: ”Bine credinciosul Ștefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, din dragoste către mormântul lui Iisus Hristos, din râvnă și sârguință, au dat de s-au scris și ferecat acest Tetraevanghel și l-au dat pentru pomenirea sa și a Doamnei sale Maria și a fiului lor, la biserica Curții lor care este pe Bistrița, unde este hramul nașterea cinstitului, slăvitului Proroc Ion în anul domniei noastre al 46-lea și s-au sfârșit cu mâna mult păcătosului Ieromonah Spiridon din mănăstirea Putna 7010 Aprilie 23”.

În fine și după Ștefan cel Mare curtea de la Piatra a fost păstrată ca reședință, căci în anul 1609 aflăm că ”Simion Vodă Movilă printr-un hrisov dat tot aici, scutea de orice angarale pe zece butnari și doi plutași, fiind oameni ai domniei”.

Deocamdată nu se știe precis cât a mai durat această curte domnească, întrucât nu mai deținem alte informații despre subiectul în discuție.

Prof. Radu Gheorghe