Cui arată PNL pisica? Trimitere la Neamț și mai puțin la neamț

De Ziua Internațională a Pisicii, în versiunea instituită în 2002 de Fondul pentru Bunăstarea Animalelor, Partidul Național Liberal a ținut mare Consiliu Național. Mii de peneliști s-au îndreptat spre București să aclame candidatura lui Iohannis la președinție, oficializarea lui Rareș Bogdan, avansat la excepțional ca prim-vicepreședinte împovărat de strategiile politice, plus ce mai aveau anunțat pe-acolo. Însuflețirea cu irizații de miraj al puterii se simte de sus până jos.

În perioada premergătoare alegerilor europarlamentare, la adăpostul campaniei naționale dominate de urlete și slugărnicie deșănțată față de Partidul Popular European, începuseră deja să aibă apucături premature de viitori conducători. La termen sau înainte de termen, cu accent pe ultima variantă. Vezi bine, li s-ar cuveni – tot lor, ăia vechi – deși românii nu pricep nici azi ce-au votat în mai. Cu icoana Cuviosului Klaus de la Sibiu sub pernă, precum odinioară frații lor pedeliști cu a Elenei Udrea, ei visează. Visul în sine n-ar fi o întâmplare rea, numai că ne încurcă un amănunt: care-i locul nostru-n visul lor, în capetele lor adânc și prematur turmentate de foamea de putere? Întrebarea e justificată și trebuie repetată din moment ce de la ei aveam pretenții uriașe, poate ultimele.

Încă nu acordăm suficientă atenție șmecherilor și șmecheriilor (sau golanilor și golăniilor) marca PNL, de sus până sub Ceahlău, și rău facem. Bunăoară, să zicem că iese Iohannis iarăși președinte. La ce ne folosește, iar umblă cu lucrul bine nefăcut? Dar, în ipoteza că viitoarele alegeri parlamentare conduc la o coaliție politică dominată de PNL, îl desemnează pe Ludovic Orban prim-ministru? Dacă n-o confirmă repede și clar, pierde fundamentaliștii din partid. Dacă o admite, se face de râsul cucuvelelor moștenite de la Cotroceni și al peneliștilor cu mintea acasă. Partidul, se știe și se discută de ani de zile în interior, are un singur om apt să conducă un guvern puternic și credibil – e primarul Ilie Bolojan de la Oradea, și punct.   

La altă scară, în prăpăditul județ Neamț, s-au trezit în ultima vreme niște figuri din partid să se scarpine de Ionel Arsene și administrația județeană. Foarte frumos, bravo! Ani la rând, însă, când doar câțiva gazetari ștergeam podelele cu favoritul lui Dragnea și asociații săi, suferind de singurătate, ei nu mișcau în front. Ascensiunea și consolidarea acestui sistem la nivel județean se datorează în mare măsură taman cuvioșilor peneliști, accentul căzând pe lotul de consilieri județeni, creație a importatului de la Iași din 2014, Cozmanciuc pe numele său.

Cu declarații și comunicate prost încropite nu recuperează absolut nimic. Scribii lor habar n-au când și cum să folosească cuvântul „dezinteres”. Sporul de imagine căutat nu face decât să contureze adevăratul obiectiv principal al echipei conducătoare. E vorba de conservarea pozițiilor politice deținute. Eugen Țapu vrea încă o dată în Senat, iar Cozmanciuc și Leoreanu la Cameră. Dacă Micu rămâne primar la Roman, cu atât mai bine. De s-o potrivi ceva, pe undeva  și pentru fostul prefect George Lazăr, petrecerea-i gata arvunită.

În rest? În rest dă cu resturi. E suficient să ne gândim că la Piatra-Neamț, din tot activul de partid, pot inventa un singur candidat viabil pentru funcția de primar, pe profesorul Mihai Obreja. Dacă acceptă, dacă face partidul rost de finanțare. Mai rău, de combinatori luminați pentru ei înșiși ce s-au adunat, încă nu se prind c-au întins prea mult o coardă – n-au în evidențele de partid actualizate absolut niciun lider județean solid și convingător din Piatra-Neamț. Acum au intrat în prelungiri cu etapa depunerii dosarelor, inclusiv pentru consiliul local și un birou politic, urmează sondaje de opinie pompoase, evaluări, chestii, socoteli.

Dar la șefia județului, cu cine merg? Cu însuși Mugur Cozmanciuc? Să fim serioși. Poate dacă-l votează „frenderii” de la PSD. Sigur, la ce suflu are rigoarea politică liberală, ca răspomâine-s în stare să-l recupereze pe Vlad Marcoci, c-a mai fost la ei. Ca precursori, deschizători de drum, au început a sosi alți parteneri crescuți și consolidați la școala de politică asupritoare a lui Gheorghe Ștefan, protagoniști supraviețuitori ai inutilelor dezvăluiri de presă în echivalent geamantane de documente.

Acest gen de recuperări arată încă o dată că, la vremuri de provizorat și interimate în rândul supușilor, Cozmanciuc e în elementul lui. Are discurs, povestește frumos, e imbatabil la promisiuni. Îi merge uns de câțiva ani, rețeta e verificată și nu se dă dus că nu-l primește nimeni. Cât privește sezonul de adeziuni, bine era să fie mai multe, să fie semnate de persoane pe care nu le poți bănui de tranzacții, adică de o procedură de achiziție ascunsă a viitoarelor poziții publice. Altfel, pute.

Culmea comediei definitorii pentru caraghioșenia PNL este brusca reanimare (via PACT) a lui Andrei Carabelea, doritor al fotoliului de primar. Cu câțiva ani în urmă anunțase public intrarea în conservare, spre bucuria celor sătui de deturnarea protestelor și manifestațiilor legitime sub atenta-i baghetă lustruită în umbra lui Gheorghe Ștefan. Ieșirea din conservare și reactivarea politică, în șir cu alți fruntași ai regimului Pinalti, coincidență s-o fi chemând pe limba lor săgetătoare.

Dacă adăugăm alte reciclări și recuperări de cadre de prin niște comune, metamorfozate în lideri destoinici și providențiali, paleta de concluzii neliberale e imposibil de respins. Organizația județeană apare gata transformată într-un vehicul purtător al intereselor personale a câtorva cu alură și aroganță de „băieți deștepți”. În fapt, ei nu vând blana ursului din pădure, asta-i manoperă superioară, cere rafinament. La cât tupeu brut au, cred că arată pisica, dar nu precizează cui. Mare minune să nu se prindă alegătorii că tocmai lor le arată o biată mâță jigărită. Ludovic Orban știe și, până acum, nu semnalează că ar fi tulburat de această porcărie. Ehe, cu ce pisică frumoasă se juca el pe vremuri la sediul PL ’93 din București, pe Calea Victoriei…

Viorel COSMA