Credințe și tradiții în Ajun de Crăciun

Ajunul se ține cu post pentru Maica Domnului, căci în acea zi a fost foarte supărată, i-a fost greu și n-a mâncat nimic.

Se postea toată ziua de ajun și doar seara se mânca. Pentru masa aceasta se gătea câte puțin din toate roadele pământului, căci exista credința că dacă guști din fiecare, vor rodi peste an. Apoi mâncarea din acea strachină se dădea vitelor ca sa aibă spor la vitei și vițele.Toate bucatele trebuie să fie gata în ziua de Crăciun pentru ca preotul să le blagoslovească și astfel să fie rodnicie tot anul.
Dintre mâncărurile pregătite în Ajun nu lipseau cele de grâu: burechita sau „burechiuşe” (niste bucăţele pătrate de aluat, lipite de niște urechiușe, deseori umplute cu ciuperci, mai ales cu hribi), vărzările (plăcinte de post, umplute cu ceapă sau cu mac) și turtele, numite și „pelincile Domnului”.

Noaptea dintre Ajun și Crăciun se priveghează. În timpul priveghiului, pe masă se obișnuia să se pună un colăcel cu un cuţit înfipt în el.
Masa se pune în ajun la ora 17:00 și trebuie să rămână întinsă toată noaptea. Se face foc în cămin, iar „butucul Crăciunului” ardea toată noaptea.
Tot în această noapte se mai făcea și măsurătoarea păhăruțelor: se punea într-o cana 9 păhăruțe de apa, iar persoana care făcea asta îşi punea o dorință. Aceasta urma să se împlinească dacă, a doua zi de dimineața, măsurând din nou apa în aceleași 9 păhărele se găsea vreun surplus.
Împotriva hoților se făcea astfel: înainte de masa de seara, din Ajun, gospodarul încuia toate cele din casa cu cheie ori lacăt. Cât timp familia mânca, toate acestea rămâneau încuiate, ca să poarte ghinion rău-făcătorilor.
A doua zi, când preotul intra în casă, trebuia neapărat să şadă; sub preot, pe scaun, se ascundeau un grăunte care apoi se dădeau găinilor, ca să clocească.

Mai existau și alte obiceiuri pentru ziua de Crăciun: de pildă, dacă primul om care intră în casa era un bărbat, acesta era primit cu mare bucurie, căci se credea că este un semn al bunăstării de anul următor. De asemenea, în această zi nu se dădea nimic din casa împrumut; cine izbutea să ia ceva cu împrumut avea noroc la crescutul albinelor. Se dădeau doar daruri colindătorilor.
De asemenea, dacă între postul Crăciunului și Paresimi (postul Paştelui) este timp lung, se crede că anul care urmează va fi unul bun, mănos.

Din dimineața acestei zile până spre miezul nopții, cete de copii între cinci și paisprezece ani merg cu „Moș Ajun”, care anunță venirea colindătorilor. Tot în această noapte, Moș Crăciun vine la copii și le pune cadouri sub brad. Nimeni nu știe cu siguranță, cum ajunge simpaticul bătrânel în casele oamenilor, însă toate poveștile își păstrează nota de mister.

Alexander REINHARDT – Povețele Maicii Sofronia