Crearea Pompierului

Atunci când Dumnezeu l-a creat pe Pompier, era într-a şasea zi de ore suplimentare, când a apărut un înger şi I-a spus:
“Doamne, să nu greşeşti cumva la această persoană!”
Dumnezeu l-a întrebat:
“Ai citit specificaţiile tehnice ale Pompierului?
El trebuie să reziste ore în şir pe timpul incendiilor, să îngrijească persoane pe care în mod obişnuit nu ar pune mâna şi să aibă în vedere permanent toate circumstanţele. Trebuie să fie capabil să ia decizii rapide şi să nu se gândească de două ori, indiferent de pericol. Trebuie să aibă permanent o condiţie fizică excelentă, să mănânce numai atunci când are timp şi să aibă şase perechi de mâini.”
Îngerul dădu încet din cap dezaprobator şi Îi spuse:
“Şase perechi de mâini… nici gând, Doamne!”
“Nu mâinile sunt cele care îmi dau bătaie de cap, ci cele trei perechi de ochi pe care trebuie să le aibă Pompierul.”
“Asta e pentru modelul standard?” întrebă îngerul.
Dumnezeu dădu din cap afirmativ apoi continuă:
“O pereche să poată vedea prin foc unde trebuie să acţioneze. O altă pereche de ochi în lateral, pentru a putea vedea şi ajuta pe colegii lui, iar a treia pereche cu care să caute persoanele prinse în incendiu, care au nevoie de ajutorul lui.”
“Doamne”, a spus atunci îngerul, “eşti destul de obosit, poţi să-Ţi continui lucrarea şi mâine!”
“Nu pot”, zice Dumnezeu, “am realizat deja un prototip care poate salva în siguranţă şi rapid o persoană de 150 kg. dintr-o clădire în flăcări şi de asemenea poate hrăni o familie de cinci persoane dintr-un salariu de bugetar!”
Îngerul încercui uşor modelul Pompierului, apoi spuse:
“Pot să mă gândesc puţin?”
“Sigur că da”, zise Dumnezeu, “acest model poate să memoreze elementele a sute de incendii, poate să recite şi în somn procedurile de intervenţie sau de îngrijire a unei persoane până ajunge la spital şi în tot acest timp să-si păstreze capacitatea de gândire raţională. Acest Pompier are şi o capacitate de autocontrol fenomenală. El poate acţiona în situaţii care presupun mulţi răniţi şi durere, poate chiar să aibă puterea de convingere a unei mame să-i dea copilul ei, pentru a-l duce în siguranţă. Şi cu toate acestea, foarte rar Pompierul va avea parte de recunoştinţa semenilor, excepţie făcând doar cea a colegilor pompieri.”
Îngerul trecu uşor degetul peste obrazul pompierului din schiţă, apoi zise:
“E ceva umed aici. Doamne, e o lacrimă! De ce oare?”
“Acea lacrimă este pentru toţi camarazii lui căzuţi la datorie; o lacrimă pentru jurământul din faţa acelei bucăţi de pânză numite Drapel; o lacrimă pentru toată durerea şi suferinţa cu care se confruntă; o lacrimă pentru angajamentul de a pune grija faţă de semeni mai presus decât viaţa sa!”
“Ce caracteristică minunată, Doamne, eşti un geniu!” zise îngerul.
Dumnezeu privi trist şi zise:
“Nu Eu am pus-o acolo!”
Poveste trimisa de ISU NEAMT, cei care salveaza zilnic vieti.