Corneliu Coposu, 20 de ani de la trecerea sa în neființă

”Mi-am făcut un examen de conștiință. Am trecut în revistă toate suferințele și mizeriile prin care am trecut de-a lungul pușcăriilor, a anilor de detenție, a persecuțiilor post-penitenciare. Dacă ar fi să aleg, aș opta pentru același destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt fatalist, dar, dacă mi s-ar ridica în față aceleași alternative, ceea ce aș alege ar fi tot trecutul pe care l-am trăit și pe care l-aș repeta cu seninătate.”
„Nu are pereche zbuciumul unui om care vede, la apusul vieții, că sunt străine cărările pe care le-a străbătut.”

 Corneliu Coposu a fost un om politic de excepție, președinte al Partidului Național Țărănesc (1989 – 1995), senator și lider al opoziției din România postcomunistă.

S-a născut ca fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu și al Aureliei Coposu, născută Anceanu (fiica protopopului greco-catolic Iuliu Anceanu).
Studiile liceale le-a urmat la Blaj, absolvind mai târziu Facultatea de Drept a Universității Regele Ferdinand din Cluj. A colaborat la ziarul clujean „România Nouă”, condus de Zaharia Boila, la „Mesajul”(Zalău) precum și la ziarul „Unirea” din Blaj.
În anul 1935 a fost ales președinte al Organizației Tineretului Universitar al PNT din Cluj.

Intre 1937 și 1940 a activat ca secretar personal al lui Iuliu Maniu, pe care l-a însoțit în toate misiunile sale politice. În 1940 a primit funcția secretar politic al lui Iuliu Maniu, iar în 1945 a devenit președintele filialei PNT Sălaj.

În 1941, Corneliu Coposu a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Arlette, fiica generalului Marcovici și a Jeannei Husser. Generalul făcuse parte din cabinetul Maniu, la prima sa guvernare. S-au cunoscut la Constanța, unde Maniu mergea la odihnă la hotelul francez ținut de bunica lui Arlette.

În 1942, s-a căsătorit cu Arlette. Aceasta a fost arestată în 1950 și implicată împreună cu sora ei France într-un proces înscenat de spionaj; după ispășirea a 14 ani de pedeapsă, iese bolnavă  din închisoare și moare în 1965.

Pe 14 iulie 1947 a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNT, în ceea ce s-a numit Inscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ținut în arest preventiv, fără  să fie judecat. Tot în acel an i s-a înscenat un proces pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare” și pentru „crimă contra reformelor sociale”. A fost condamnat la muncă silnică pe viață . Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat.

A fost pus în libertate după 17 ani de detenție și angajat ca muncitor necalificat la Intreprinderea de Construcții-Montaj București, atelierul de tâmplărie mecanică.

În ianuarie 1990 reînființează PNT, denumindu-l  Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, al cărui președinte va fi până la moarte. Este  ți unul din inițiatorii Convenției Democrate Române, alianța de partide creată în 1992 cu scopul de a contracara guvernarea de stânga a lui Ion Iliescu.
La  6 octombrie 1995 a fost decorat cu Legiunea de Onoare în grad de Ofiţer de către ambasadorul Franţei la Bucureşti.

Corneliu Coposu se stinge din viaţă la 11 octombrie 1995, generând un imens val de simpatie populară pentru forțele politice anticomuniste din România. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni, veniți din întreaga țară.