CONSTANTIN MATASĂ-PREŞEDINTE AL CERCULUI DE TURISM PIATRA NEAMŢ II

De Ziar Piatra Neamț Pe 17 oct. 2015

În calitatea pe care a obţinut-o, de membru, preşedinte, mai apoi vicepreşedinte în Oficiul local de turism, va purcede la implicarea sa în dezvoltarea activităţii de turism pe aceste meleaguri. Iată câteva ,,mostre“ din acest punct de vedere. La 2 octombrie 1938 înaintează Ţinutului Prut un memoriu privind reorganizarea turismului în judeţul Neamţ ,,aşa de mult cercetat de iubitorii de pitoresc, nu numai din ţară dar chiar şi de străini“, ne spune preotul de la biserica Precista.

Continuă în demersul său şi arată că ,,Ceahlăul este cel mai măreţ monument al naturii din partea răsăriteană a ţării… şi nu s-a făcut până acum nici o îmbunătăţire turistică mai importantă pentru numeroşi vizitatori, decât doar vechea cabană de pe vârf, cu totul neîncăpătoare şi lipsită de cel mai elementar confort “. Cerea totodată şi ministerului comunicaţiilor de a “se completa lucrarea drumului spre Izvorul Muntelui, drum spre Ceahlău, de cea mai pitorească parte a muntelui“.

Într-o petiţie înaintată ministerului lucrărilor publice din 5 martie 1939 se cerea“terminarea drumului carosabil început acum doi ani (1937) pe valea Izvorul Muntelui, în apropierea Bicazului. S-au făcut-spunea Matasă – până acum şapte km, mai rămâne de lucrat restul de 2 km şi jumătate până la locul de urcare pe munte, loc unde se va construi o casă de adăpost“. Pentru această locaţie de la baza urcuşului pe Ceahlău, va reveni în 18 februarie 1940 cu o prezentare a activităţii Casei Naţionale ,,Regina Maria“ din Piatra Neamţ, în calitate de preşedinte, către Rezidentul Regal al Ţinutului Prut, arătând că ,,în ce priveşte drumeţia, secţiunea de turism a Casei Naţionale a izbutit, fie prun stăruinţi pe lângă autorităţile de stat fie prin mijloace proprii să deschidă un nou drum –neterminat încă – pentru urcarea Ceahlăului pe cea mai pitorească regiune pe Valea Izvorul Muntelui; să organizeze la capătul acestui drum, în punctul de unde începe ascensiunea cu piciorul, o confortabilă casă de adăpost cu 3 camere şi 7 paturi cu somiere şi cu toată zestrea necesară unui odihnitor popas. S-au completat apoi marcajele, s-au îmbogăţit potecile ce au nevoie de reparaţie în fiecare primăvară şi am deschis două poteci noi, care înlesnesc vizitarea celor mai frumoase locuri de pe munte, rămase altfel ascunse privirei celor mai mulţi dintre turişti.“

Parohul din urbea de pe Cuiejdi, încearcă să iniţieze, în iulie 1936, construirea unui ştrand pe malul stâng al Bistriţei, prin schela Arini ,,cu apă pentru băi şi cură de soare“.

Având un sprijin deosebit şi din partea preşedintelui Oficiului Judeţean de Turism din acea vreme, prefectul Leon Mrejeriu, depune eforturi prin solicitarea forurilor competente judeţene şi naţionale de a trece grabnic la îmbunătăţirea drumului impracticabil, uneori, cel mai utilizat: şoseaua judeţeană,Piatra – Bicaz. –Bicazul Ardelean –Cheile Bicazului, iar ,,lăsarea lui în paragină constituie o pierdere pentru turismul românesc şi o palmă pentru ţară“, aşa cum se putea citi într-un articol al lui Matasă în ziarul ieşean ,,LUMEA“, din 14 iulie 1936.

În toate ocaziile nu uita să spună că ,,Piatra Neamţ este unul din centrele de turism cele mai frecventate, având poziţiunile cele mai pitoreşti, care au fost favorabil apreciate de toţi străinii care au vizitat acest oraş“.

Tot el, a consemnat în memoriul pe care preşedintele Oficiului de Turism Neamţ, Ernest Chirculescu l-a înaintat preşedintelui Oficiului Naţional de Turism Bucureşti, din 7 octombrie 1939, că ,,anual Ceahlăul este vizitat de mii de turişti…există o singură cabană neîncăpătoare cu 2 camere unde se îngrămădesc pe vreme rea vre-o 70-80 persoane, în paturi comune şi pe jos“, cerându-se în final ,,construirea unei cabane încăpătoare pe Ceahlău, aşa cum sunt multe în Carpaţii noştri de Sus“.

În documentele de arhivă preotul vrăjit de frumuseţile acestor locuri este menţionat ca cel care ,,dădea relaţii vizitatorilor…, făcea propagandă staţiunilor balneare şi climaterice din judeţ şi împrejurimile pitoreşti a acestui judeţ prin numeroasele şi frumoasele conferinţe ţinute în oraşul Piatra Neamţ şi judeţ… în cadrul Serviciului Social…“. Se menţionează că aceste conferinţe au fost difuzate şi la ,,postul de radio Bucureşti“, iar broşura ,,Călăuza judeţului Neamţ“, a fost făcută publică şi pusă la îndemâna vizitatorilor. Toate acestea şi în calitate de vicepreşedinte şi reprezentant al ,,Asociaţiilor locale de turism particulare din oraş“.

Fostul preşedinte al turismului local amintit declară în 31 iulie 1939 că nu mai doreşte funcţia amintită, fiind eliberat la începutul lui august acelaşi an din conducerea turismului pietrean, el rămânând până în anul 1950, ca vicepreşedinte.

Amintim că energicul preot a organizat şi un adăpost turistic în fosta casă a fruntaşului liberal Gheorghe Panu, un altul la Izvorul Muntelui, pe care l-a denumit ,,Inginer Anania“, motivând denumirea că ,,acest inginer silvic a fost şi el un mare îndrăgostit de Ceahlău pe care intenţiona să facă un drum de căruţă, sus, aproape de coamă. Tot pentru Ceahlău am refăcut potecile,am înnoit vechile marcaje distruse în primul război mondial şi am făcut îmbunătăţiri la cabana Dochia aşezând acolo şi o puternică lampă ,,Petromax“.

Din toate datele succint prezentate putem conchide că preotul Constantin Matasă, în activitatea desfăşurată în domeniul turismului local şi judeţean, poate fi numit, fără nici o greşeală,întemeietorul turismului modern din această parte de ţară.

Prof.Gh.RADU