CONSTANTIN MATASĂ-PREŞEDINTE AL CERCULUI DE TURISM PIATRA NEAMŢ- I

În memoriile sale, întemeietorul Muzeului de Arheologie din Piatra Neamţ, în anul 1934, afirma, printre altele, că:

,,…un alt câmp de lucru, pe cât de neofenisv, pe atât de nou şi nebătătorit încă pe aici, a fost activitatea mea de turism. Pentru acest ram de activitate aveam sădită în inima mea o mare dragoste, încă de la etatea de 14-15 ani, când vizitatorii Ceahlăului găzduiau în trecere pe la noi în Răpciune şi mă cereau de la tata să-i conduc pe munte. Era o mare sărbătoare pentru mine când puteam să particip la o astfel de excursie, pentru că mi se da prilejul de a mă afla şi eu într-o societate aleasă,între oameni care trăiau prin Bucureşti şi alte târguri de la capătul pământului. Aceste excursii cu familii de oameni învăţaţi, cu profesori vestiţi, cu doctori, ofiţeri etc; au fost pentru mine o adevărată şcoală, m-au scos din sălbăticie. Mi-am dat seama de abia mai târziu că spre a fi într-adevăr om, nu e de ajuns să ştii numai carte, ori cât de multă, dar să ştii să te aperi în lume în chip civilizat.
Cele mai frumoase clipe de recreaţie, pe care le-am putut gusta în viaţă, au fost acelea din hoinărelile mele, totdeauna cu alţi prieteni, prin munţii regiunii noastre, Ceahlăul, Grinţieşul, Barnarul, Dealul Vânăt,Munţii Tarcăului şi Cheile Bicazului.“

Îndrăgostit de frumuseţile naturii şi bogăţiei monumentelor istorice ale unui ţinut de istorie, credinţă, vitejie, învăţătură, artă şi legendă, preotul-arheolog a scris articole în presa şi publicistica vremii, cărţi de popularizare a acestora (un exemplu edificator fiind ,,Călăuza judeţului Neamţ“, apărută în editura Cărţii Româneşti, 1929, cu o prefaţă de Simion Mehedinţi-n.n.), participând în acelaşi timp la înfiinţarea şi apoi la conducerea Cercului de turism din Piatra-Neamţ, aspect de care ne vom ocupa în rândurile următoare.

De fapt organizarea unor cercuri de turism în localităţile cu potenţial turistic a devenit o preocupare a Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, începând cu a doua parte a celui de-al treilea deceniu din veacul XX. Spre exemplu la 30 ianuarie 1928, prefectul de Neamţ răspundea ministerului amintit că pe raza judeţului de la poalele Ceahlăului nu existau,,societăţi sau secţii de turism“,doar ,,o societate ,,Rapid“ pentru serviciul poştal şi transport călători Piatra-Neamţ, Tulgheş şi Broşteni“.

Cel numit de Dan Zamfirescu, în 1968, ,,Hogaş al turismului din Moldova de sub Munte“, a fost în atenţia diriguitorilor vremii din această zonă, în vederea valorificării turismului, a monumentelor istorice şi naturii, atunci când s-a dispus înfiinţarea Cercului de turism din urbea Piatra. Evenimentul a avut loc pe 23 martie 1936, sub denumirea de ,,OFICIUL LOCAL DE CURĂ ŞI TURISM PIATRA NEAMŢ“,având ca preşedinte pe ing. Nicolae Iosub, preotul Matasă fiind ales în comitetul de conducere ca delegat din partea Casei Naţionale,,Regina Maria“ din Piatra Neamţ. În acelaşi an va fi numit, preşedinte al Oficiului local de turism, precum şi secretar la Oficiul de turism judeţean, preşedintele celui din urmă fiind Leon Mrejeriu, personalitate administrativă şi şcolară din judeţul Neamţ.

Se ştie că localitatea noastră devine staţiune balneo- climaterică din 1923, iar din octombrie 1935 şi ca staţiune climaterică de iarnă. Până la înfiinţarea Oficiului de turism amintit Constantin Matasă îl ajută pe institutorul N. Teodorescu din localitate să-şi publice Albumul de fotografii din 1929 al judeţului Neamţ ( a lucrat la el peste 12 ani-n.n.) care cuprindea,,pe lângă minunatele frumuseţi ale naturii, tot ce poate caracteriza acest judeţ din punct de vedere naţional, artistic, cultural,economic,etc., ca:monumente şi localităţi istorice, mânăstiri şi biserici, şcoli, spitale,fabrici, şi alte aşezări economice, localităţi balneare şi climaterice, lucrări edilitare pe lângă alte vederi ale munţilor şi frumoasei văi a Bistriţei“, album ce cuprindea peste 1000 de fotografii. Se aminteşte în documentele de arhivă că un număr de fotografii din acest volum –cele mai sugestive-au fost trimise şi regelui Carol al doilea, cunoscător al acestui judeţ din timpul primului război mondial, primind din partea acestuia şi o scrisoare de mulţumire cu nr.1062/1931.

Acelaşi neobosit călător montan şi căutător de comori ale trecutului, a contribuit la întocmirea traseelor şi montarea de tăbliţe indicatoare, iniţiate de Automobil Clubul Român, pe drumurile turistice din ţinutul Neamţ, conform hotărârii Convenţiei Internaţionale de la Geneva, din 30 martie 1931, privind unificarea semnalizării rutiere, hotărâre la care România a aderat de la început, fiind ratificată şi de Parlamentul României la 19 iunie 1935, când a devenit lege. În susţinerea acesteia Matasă aducea argumentul,,pentru ca românii să-şi cunoască mai bine ţara, iar pe de altă parte să atragem cât mai mulţi străini, care venind să ne admire frumuseţile naturale ale ţării, să ne aducă şi acea înflorire economică inerentă unui trafic intens de vizitatori străini“, făcându-se în acest scop şi o hartă, în 1936, a drumurilor de stat şi judeţene, în care să se plaseze distribuţia acestor indicatoare potrivit terenului până la 1 decembrie 1936.

Prof. Gh.RADU