Conexiune și îmbrățișare dincolo de naționalitate și mentalitate

Colegiul Național „Calistrat Hogaș” trăiește febril săptămâna dedicată activităților nonformale de învățare, mai lesne cunoscută drept Școala Altfel. Contextul s-a dovedit potrivit pentru diseminarea activităților specifice proiectelor europene Erasmus+, iar dintre proiectele colegiului, unul s-a detașat vizibil prin caracterul inedit, spectaculos, chiar atipic al rezultatelor.
Este vorba de proiectul Erasmus+ de parteneriat strategic între școli nr. 2016-1-FR-KA219-024109_3, cu titlul „Appréhender le patrimoine culturel immatériel attaché aux différentes utilisations du cheval, le sauvegarder, le respecter et sensibiliser aux niveaux local, national et européen”, inițiat de doamna prof. Alina Baluș. Echipa de proiect, formată din trei profesori (Diana Huțanu, Alina Zaharia și Elisabeta Tofan) și 12 elevi (Ingrid Blaj, Caldare Mădălina, George Cioflînc, Teona Farmatu, Ilinca Filip, Andreea Iacoboaia, Ștefania Marian, Teodora Parmac, Alexandra Pintilie, Daniela Popa, Bogdan Romedea și Maria Romila) a avut ocazia să prezinte unui public format din elev, profesori și părinți spectacolul pe care l-a pregătit timp de aproape două săptămâni în Franța, la Rethel, în perioada 8-21 octombrie 2017.

Produsul final la nivel internațional al proiectului, spectacolul coregrafic și aerian cu titlul Etreinte (cuvânt cu multiple fațete de interpretare: conexiune, îmbrățișare, chiar constrângere, limitare în viziunea personajului principal), n-ar fi fost posibil fără riguroasa punere în scenă a regizorului André Mandarino, artist francez premiat cu Prix de l’audace artistique et culturelle în 2016 de către președintele francez de atunci, François Hollande în urma candidaturii la titlul de prestigiu cu un alt proiect Erasmus+. Alături de el, cu o viziune coregrafică de excepție, s-a aflat Sibille Planques. Cei doi artiști au reușit, în mai puțin de două săptămâni, să realizeze un spectacol complex, în care s-au îmbinat elemente de artă dramatică, coregrafie contemporană, circ aerian, muzică și lumini, într-un decor suprarealist care ascuțea și totodată contraria toate simțurile spectatorilor. Cea mai mare provocare a artiștilor a fost să schimbe adolescenți fără experiență artistică, de naționalități diferite (echipa română a făcut corp comun cu echipa spaniolilor din Jerez de la Frontera și a francezilor din Rethel), în adolescenți care, la capătul celor peste o sută de ore de antrenament epuizant (dintre care aproape jumătate la Piatra-Neamț și la Jerez de la Frontera), au devenit artiști adevărați, profesioniști desăvârșiți

Tema spectacolului nu putea să facă abstracție de tema proiectului, calul. Dincolo de omagiul adus creaturii docile și totuși pline de vitalitate, reprezentația a însemnat un omagiu adus libertății, descătușării ființei și, de ce nu, regăsirii unui alt tip de umanitate, una care leagă făptura umană de fondul ei natural-instinctual. Metamorfozarea omului în cal – iată pretextul spectacolului, transformat, în final, în dorința omului de reîntoarcere la autenticitate, la natura sălbatică și nealterată de civilizație, de rutină, de dresajul social și afectiv…

Proiectul Erasmus+ „Le cheval” rămâne un proiect de referință pentru Colegiul Național „Calistrat Hogaș” și pentru echipa de proiect, din ale cărei mărturisiri se poate înțelege rolul uriaș jucat de educația nonformală în viața lor: „Nimic nu este imposibil dacă îți propui să faci imposibilul posibil”, mărturisește Teodora (XI A). „Acest proiect m-a învățat să am încredere în mine și în ceilalți. Mi-a oferit oportunitatea de a cunoaște oameni diferiți și extraordinari care mi-au fost mentori și prieteni, care m-au ajutat să-mi regăsesc speranța și pofta de viață.”

Pentru Teona (XII D), proiectul „nu doar că și-a lăsat amprenta asupra mea, ci și o parte din mine a rămas încă în Franța. Absolut totul a meritat și când zic totul mă gândesc la fiecare moment în care s-a plâns, dar s-a mers mai departe. Dacă m-ar întreba cineva care a fost cea mai marcantă experiență din liceu, aș spune, fără îndoială, acest proiect.” Alexandra (XI C) e convinsă când spune că „aș repeta oricând această experiență, nu numai pentru că mi-am îndeplinit visul de a face acrobație aeriană, ci și pentru ce am învățat despre mine, despre depășirea limitelor fizice și psihice, despre importanța încrederii și despre faptul că nu ești niciodată pe cont propriu. Bariera lingvistică a fost o glumă, toți ne înțelegeam unii pe alții.” Pentru Andreea (XI C) „tot proiectul a constat în multă muncă, colaborare, încredere și, nu în ultimul rând, bucuria de a presta în fața unui public exigent.”

Desigur, beneficiarii principali ai proiectului au fost elevii, așa că doar unul dintre participanți ar putea să tragă concluzia potrivită în urma acestei experiențe: „Acest proiect mi-a schimbat viziunea asupra vieții, căci din persoana ce admira numai individualul am ajuns să realizez că frumosul existenței umane se află în colectiv și în relațiile interumane.” (Ingrid, XI A).
Proiectul continuă, viziunea spectacolului internațional va da roade și în realizarea unui spectacol teatral propriu, cu elemente ce pot fi adaptate scenei, pentru publicul pietrean.