Comemorarea lui Manoil Halunga în anul 1935 (I)

În urmă cu 82 de ani „în sara zilei de 23 septembrie 1935 a fost comemorat prin cuvântări, regretatul Manoil Halunga, fost institutor la școala nr.1 de băieți din Piatra Neamț”.
Comemorarea a avut loc în amfiteatrul liceului de Băieți „Petru Rareș” din Piatra Neamț.
Scopul acestei serbări a fost, să se strângă fondurile necesare, pentru îngrjirea mormântului cinstitului și vrednicului Român „Manoil Halunga”.
Am citat în cele scrise din broșura „COMEMORAREA LUI MANOIL HALUNGA. 23 SEPTEMBRIE 1935. AMFITEATRUL LICEULUI „PETRU RAREȘ” PIATRANEAMȚ, 1935, Tipografia Județului Neamț, Piatra Neamț. Sub acest titlu se menționa că „Această broșură se vinde pentru mărirea fondului de ajutorarea școlarilor săraci din Piatra-Neamț”, având prețul de 10 lei, cuprinzând 28 de pagini. În vederea obținerii scopului amintit„s-au vândut 374 de bilete de intrare de câte 20 de lei fiecare, adecă în total s-au încasat 7480 lei”.
Tot din broșură aflăm că „pe placa de marmură s-a săpat următoarea inscripție: „MANOIL HALUNGA. FOST INSTITUTOR”. Decedat 3 Decembrie 1907 în etate de 83 de ani și că „în această broșură se se tipăresc cuvântările ținute cu ocazia comemorărerei”, cuvântări în număr de 4 (patru): din partea directorului de atunci a fostei școli, în persoana lui Alex Ionescu și foștilor primari D.Hogea, Al. Gheorghiu și Vasile C.Șoarec, din care noi redăm o parte, cu cele mai importante pasaje din acestea, în afară de cea a lui Hogea, care a făcut obiectul unui articol anterior despre Halunga.
Din cuvântarea lui Alex Ionescu aflăm că acesta „cu câțiva ani în urmă”, au avut cinstea să „fiu de față la pomenirea fostului institutor și director de pe vremuri, al școalei Nr.1 de băeți, Neculai Vicol”.
Astăzi același fapt înălțător se repetă. Un grup de distinși cetățeni ai orașului nostru, cinstesc memoria tot a unui fost dascăl de la școala Nr.1 de băieți; Institutorul de acum aproape cincizeci de ani al clasei III, Manoil Halunga. Ce gest mai frumos și ce act mai înălțător de cât acesta, poate fi din partea unor foști școlari, față de un învățător al lor.
Mă gândesc, cu cele înalte calități a fost înzestrat de la Dumnezeu Manoil Halunga, ce educator superior a fost, dacă în acele vremuri, când școala românească era la începutul ei și când învățătorii erau puțin pregătiți din punct de vedere pedagogic, a reușit totuși până într-atât să vrăjească sufletele foștilor lui școlari de clasa III-a, încât să nu-l uite nici până la bătrânețea lor.
Despre caracteristica acestui dascăl, despre viața lui de învățător și cetățean al orașului Piatra Neamț vor vorbi foștii lui elevi, cari l-au cunoscut, l-au ascultat si l-au iubit atât de mult, înainte de a încheia însă voi citi o scrisoare a D-lui profesor universitar Dr. Socrat Lalu, adresată direcțiunei școalei, cu ocazia unei donațiuni făcute în amintirea lui Emanoil Halunga, care ilustrează în cel mai înalt grad, legătura sufletească dintre Manoil Halunga și foștii lui școlari de a III-a primară ( e vorba de anul 1933.n.n):
Mult stimate Domnule Director,
Clădirea nouă, atât de frumoasă, a școalei No.1 de băeți este o adevărată podoabă a orășelului nostru iubit.
Noi, însă, vechii elevi, când am văzut că începe să se dărâme modestul local, care pentru noi avea atâta farmec, căci ne petrecusem în el cei mai frumoși ani ai copilariei, am simțit în sufletul nostru o mâhnire foarte explicabilă… parcă se dărâma ceva din noi.
Stimate Domnule Dircetor, sunt mulți ani de când frații mei și cu mine am avut fericirea să fim elevii școalei No.1 din Piatra-Neamț. În ceea ce mă privește, sunt aproape 50 de ani! Vă închipuiți cât sunt sentimentele de adânci și cu cât îmbătrânesc mai mult, e natural să mi se pară cu atât mai vii.
Amintirile noastre, care sunt cu siguranță aceleași cu ale tuturor foștilor elevi ai acestei venerate școli se datoresc ce ne-a lasat-o în mintea noastră de copii, imaginea unui dintre cei mai de seamă și mai desăvârșiți dascăli ai învățământului ( și au avut din fericire mulți, foarte mulți buni profesori în țara noastră!). Manoil Halunga, care a fost cu siguranță.
Stimate Domnule Director, pentru ca amintirile și sentimentele noastre să nu rămână, în măsura posibilului, după noi, complet pierdute, am plăcerea să vă comunic că noi, Petru, Spiru, Gheorghe și Socrat Lalu, cu toții, foști elevi ai profesorului Halunga, am avut putința , dintr-un mic fond, întemeiat de noi, în amintirea mult regretaților noștri părinți, care poartă numele de Fondul de Ajutor la studii „Dimitrie și Ecaterina Lalu” să donăm Școalei No.1 de Băeți din Piatra Neamț scrisuri Funciara Urbane 5% Iași, în valoarea nominală de lei 100.000 (una sută mii), 5 titluri a 20.000 lei fiecare Numerele 183724125 și 183727129, din venitul cărora să se acorde, la finele fiecărui an, elevului promovat din clasa a 3-a primară, ales de colegii lui, un premiu ce se va numi:„Premiul de merit al Domnului Profesor Halunga”.
Faptul de a fi dorit ca acest premiu să se acorde unui elev din clasa a 3-a, se datorește împrejurărei că pe când învățam noi, nu se obicinuia să se facă rotație între profesorii claselor primare. Noi cu toții am avut pe Domnul Halunga profesor la clasa a 3-a, reputată ca cea mai grea și care în definitiv a fost cea mai frumoasă pentru că profesorul a fost cel mai bun”.
Slavă și frumoasă aducere aminte donatorilor amintiți pentru premiul acordat în numele celui care și-a dat foc casei sale din Valea Viei, în semn de bucurie la aflarea veștii alegerii lui Cuza, ca domn al celor două țări, Moldova și Țara Românească, la București, în ziua de 24 ianuarie 1859-actul Unirii din 1859!

Prof. Gh. RADU