Colectivul Colegiului Național „Petru Rareș” din Piatra-Neamț, mesaj de condoleanțe

Nu voi mormânt bogat…

„Nu-mi este frică de sărăcie; mă tem doar să nu cumva să n-am ce da de pomană.
Nu-mi este frică de apă; mă tem doar să nu cumva să nu pot ajunge la fântâna pe care o ascunde deşertul.

Nu-mi este frică de întuneric; mă tem doar să nu mi se întâmple să nu-mi răsară soarele, să nu se aprindă lampa şi să nu mai pot desluşi cerul, şi chipurile, şi cuvintele.
Nu-mi este frică de singurătate, nici nu fug de ea, oriunde aş fugi, m-aş rătăci de mine; mă tem doar să nu vină timpul când nu sună nimeni, la telefon, la uşă, în gând, în inimă.
Nu-mi este frică de boală; mă tem doar de neputinţă.

Nu-mi este frică de răutate; mă tem doar să nu-mi slăbească puterea de a ierta.
Nu-mi este frică de strâmbătate; mă tem doar să nu se risipească duhul dreptăţii, de-atâta amar de oarbă justiţie.

Nu-mi este frică de ură; mă tem doar să nu fim tot mai puţini cei care iubim.
Nu-mi este frică de frig; mă tem doar să nu dea îngheţul până nu mă voi fi adăpostit în odaia sufletului meu, unde este mereu cald.

Nu-mi este frică de moarte; mă tem doar să nu aibă careva de pe lumea asta nevoie de mine taman după.

Îmi este o frică teribilă doar de prostie şi de război.

Aşa că nu-mi rămâne decât să-mi port neînfricată aceste temeri şi să mă lupt, cât oi mai putea iubi, pentru înţelepciune şi pace.” (Alina Pamfil, Facebook, 31 octombrie 2018)

În octombrie anul acesta, imediat după aniversarea zilei ei de naștere, profesoara Alina Pamfil a postat din nou acest citat, care o descrie atât de bine. Orice venire a iernii, a frigului o speria până la durere. Iar duminică, 10 noiembrie 2019, s-a stins profesoara de limba franceză, inspectorul de limba franceză și de programe europene Alina Pamfil, la vârsta de 68 de ani, într-un frig de care nu mai scăpa de câțiva ani. Soție, mamă, colegă și prietenă, Alina Pamfil va rămâne mereu în amintirea celor care au cunoscut-o, aprigă, spirit critic, cu responsabilitatea zicerilor proprii, tăioasă deseori în dragostea ei pentru adevăr și dreptate. Profesionist perfecționist, Alina Pamfil a iubit școala dintotdeauna. Din cei opt ani de școală la Petru Rareș, a realizat că se născuse profesor și că trebuia să continue ceea ce au învățat-o profesorii ei. Așa cum spunea, la Petru Rareș a învățat ce este urcușul. Șefă de promoție a Colegiului Național Petru Rareș în 1970, profesoara Alina Pamfil s-a impus peste tot pe unde a funcționat, ca profesor la Școala gimnazială nr. 2 Piatra Neamț, la Colegiul Național Petru Rareș, la Colegiul Național Calistrat Hogaș, la Inspectoratul Școlar Județean Neamț. Munca nu a speriat-o niciodată, dimpotrivă, ci neputința ei de a avea de-a face cu răutatea, în toate formele ei. Căci, în ciuda cuvântului său aspru, Alina Pamfil a fost un om de o generozitate rară, un suflet sensibil și dedicat oamenilor de valoare. Elevii și colegii au iubit-o și au respectat-o, pentru vizionarismul ei și pentru dorința de a pune valorile în primele rânduri ale societății. A fost mentorul multor generații de profesori de limba franceză care, în aceste zile, aduc un omagiu de recunoștință celei care i-a consiliat și promovat. Eforturile sale de a-și dedica viața exclusiv muncii au costat-o, inima își pierduse din puterea baterii, dar nu din puterea de a iubi oamenii. Frigul din jur îi spunea de ceva vreme că plecarea ei spre insula de căldură la care visa se apropie.

Colegiul Național „Petru Rareș” a mai pierdut ieri o Alumna (lat. elevă), reprezentant al oamenilor inteligenți și valoroși. Însă Alina Pamfil va rămâne nu numai în galeria Illustrium Magistrorum de pe holul liceului său, ci și în sufletul cald care însuflețește de 150 de ani clădirea în care au sunat pașii săi. Bon voyage, Petit Prince!

• Colectivul de cadre didactice Colegiul Național „Petru Rareș” din Piatra-Neamț