CEDO: Statul nu poate avea acces nelimitat la datele bancare ale persoanelor fizice

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că datele bancare ale unei persoane – conturi, solduri, tranzacții și alte operațiuni financiare – sunt date personale protejate de dreptul la viață privată.

Asta nu înseamnă că ANAF, procurorii sau alte autorități nu mai pot verifica niciodată conturile unei persoane. Înseamnă însă că statul nu poate avea acces discreționar, nelimitat și insuficient controlat la informațiile financiare ale cetățenilor.

În cauza Ferrieri și Bonassisa împotriva Italiei, soluționată în ianuarie 2026, CEDO a constatat încălcarea articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea a reținut că autoritatea fiscală italiană avea o marjă prea largă pentru accesarea și examinarea datelor bancare ale contribuabililor, fără garanții procedurale suficiente împotriva abuzurilor sau a arbitrariului.

Hotărârea este importantă inclusiv pentru România, unde ANAF poate solicita băncilor informații despre conturile contribuabililor. Codul de procedură fiscală permite autorității fiscale să obțină, pentru persoana vizată de solicitare, date despre rulajele și soldurile conturilor, precum și documente privind operațiunile efectuate.

Există și Registrul central electronic pentru conturi de plăți și conturi bancare, administrat de ANAF, prin care pot fi identificate persoanele care dețin sau controlează conturi bancare ori casete de valori.

Dar existența acestei baze de date și dreptul legal de a solicita informații nu înseamnă că orice funcționar sau orice instituție poate verifica, după bunul plac, ce bani are un cetățean în cont și pe ce îi cheltuiește.

Potrivit standardului stabilit de CEDO, accesul la date bancare trebuie să respecte câteva condiții clare:

• să fie prevăzut de lege;
• să urmărească un scop legitim, precum un control fiscal, recuperarea unei datorii sau o anchetă penală;
• să fie necesar și proporțional cu situația verificată;
• să existe garanții împotriva folosirii abuzive a informațiilor;
• persoana vizată să aibă, în condițiile legii, posibilitatea de a contesta un eventual abuz.

Cu alte cuvinte, secretul bancar nu este absolut. Statul poate verifica date bancare atunci când legea îi permite și există un motiv concret. Dar nici cetățeanul nu trebuie transformat într-o persoană permanent supravegheată financiar, doar pentru că autoritățile au acces tehnic la informații.

Decizia CEDO transmite un mesaj simplu: lupta împotriva evaziunii fiscale, a spălării banilor sau a fraudei nu poate fi folosită ca pretext pentru acces generalizat și fără control la viața financiară a oamenilor.