Cauza probabilă a prăbușirii podului de la Luțca
În urma analizei imaginilor și a pozelor de detaliu de la fața locului, un specialist consultat de ziarpiatraneamt.ro a emis o ipoteză asupra dinamicii prăbușirii podului de la Luțca și o opinie despre cauza probabilă a acestui accident. Specialistul consultat de noi a dorit să rămână anonim și ne-a rugat să precizăm că opinia lui este una bazată pe o analiză vizuală, probele de materiale și analiza structurii de către experți la faţa locului putând aduce elemente noi.
În opinia specialistului, toate problemele au plecat de la suprabetonarea podului. Este vorba de o dală de suprabetonare, adică de turnarea unor cantități de beton pe secțiunea principala a podului.
În primul rând, această suprabetornare a îngreunat podul, punând o presiune mult mai mare pe cablurile și pe toate infrastructura de susținere care era destul de îmbătrânită deja și a cedat.
În al doilea rând masa noii dale de beton a schimbat modul în care a fost solicitată infrastructura podului timp de 50 ani, accentuând distribuția greutății pe anumite puncte.
În al treilea rând suprabetonarea a redus din elasticitatea podului, iar la podurile de acest tip, elasticitatea este un element cheie, majoritatea podurilor susținute de cabluri având în mod special creată o formă puțin arcuită.
De asemenea, ne-a explicat specialistul că pilonii pe care stăteau cablurile au fost calculați în anii 70 pentru o anumită greutate a podului plus greutatea permisă pentru trafic, iar acum s-a suplimentat greutatea podului fără să se întărească structura de rezistență a acestor stâlpi.
Opinia specialistului este că structura podului era deja depășită ca termen de utilizare în condiții de maximă siguranță și a fost suprasolicitată cu o nouă greutate a podului. La cedarea construcției au contribuit reducerea elasticității și temperatura care a influențează direct dimensiunile elementelor podului. Adică atunci când a fost făcut podul, dala de suprabetonare și restul elementelor aveau o dimensiune solicitând la limită structura de rezistență, iar odată cu venirea căldurii aceste elemente s-au dilatat (fenomen normal la orice pod) și au solicitat și mai mult structura de rezistență peste limitele ei. Astfel, depășită ca rezistență, structura podului a cedat când camionul a ajuns în cel mai tensionat loc al podului.
Specialistul consultat a evitat să nominalizeze clar în opinia sa potențialii vinovați, dar din context reiese că principala cauză ar fi fost calcularea greșită a maximului de îngreunarea a podului fără ranforsarea (întărirea) infrastructurii. De aici, o serie de factori cumulați au dus la prăbușirea podului.
O paralelă făcută de specialist a fost că ”Dacă ai o casă veche din cărămidă și vrei să torni pe ea o placă de beton ca să-i mai faci un nivel, mai întâi trebuie să-i faci o ranforsare cu stâlpi de susținere sau să pui cămăşuieli din beton armat peste cei existenți ca să nu se dărâme sub greutatea noii plăcii de beton. Niciun proiectant sau constructor responsabil nu își asumă să îngreuneze o construcție fără să-i mărească rezistența.”
Ce am înțeles noi din tot ce am discutat cu specialistul este că proiectanții, inginerii și constructorii au spus ”las-o, bă, că merge așa” și nu a mers.
Aceste opinii nu au valoare de adevăr absolut, ci de ipoteză. Cauza exactă va fi determinată de experții care au făcut măsurători și au luat probe de materiale de la fața locului.
