Casa Ion Creanga a fost „putin” restaurata
Recent, Casa Ion Creanga a fost „putin” restaurata. In mare, lucrarile arata
acceptabil, dar ne pastram aprecierea de „putin” si avem dubii asupra cuvantului restaurata si am spune mai degraba renovata, pentru ca am vazut bagate prin diverse 
locuri si in special in sindrila de pe gard vreo cateva kilograme de cuie metalice iar pe vremea lui Ion Creanga nu prea se facea treaba „cu cuiele metalice ” (se poate vedea la acoperis ), ci cu un fel de cuie din lemn, dar multi vad putin cunosc , deci am putea vorbi de o mica renovare sau cumva la monumente istorice nu se pot face renovari, ci doar restaurari ? Dar nici asta nu conteaza atat timp cat obiectivul istoric este sub obladuirea CJN , institutie ocupata cu alte probleme lactate, cum ar fi impartirea cascavalului .
Pentru cei care din diverse motive de sanatate sau distanta nu au reusit sa vada pana acum Casa Memoriala Ion Creanga , mai jos au posibilitatea sa se plimbe din mouse prin casa celebrului scriitor .
lasati cuiele, ca nu astea conteaza atat de mult. Vor rugini si nu se vor mai vedea curand. Priviti lucrarea in sine, facuta de mantuiala, in bataie de joc. Din cate stiu pe la bunici printre gardurile de nuiele nu trebuia sa treaca un pui macar. Pana si gaina s-ar putea strecura prin gardul nou facut la Muzeul de la Humulesti. Chiar nu se mai gaseste vreo mana de gospodar priceput sa faca o lucrare ca la carte la un muzeu de frunte?
„Inventarea „maşinii de retezat” în 1565, un dispozitiv special conceput pentru producerea în masă a unor fire de sârmă şi vergele care puteau să fie tăiate sub formă de cuie, a reprezentat începutul revoluţionarii cuiului. Maşina de retezat, de obicei acţionată de forţa apei, alătura două tije cu flanşe sau coliere ascuţite. Când o tablă metalică era împinsă prin aceste coliere, metalul era tăiat sau „retezat” sub formă de „vergele de cuie”. Grosimea vergelei putea fi variată prin ajustarea poziţiei şi dimensiunii colierelor. Apoi aceste vergele erau trimise la forjorii care le tăiau sub formă de cuie, cu un capăt ascuţit şi celălalt plat. Un mănunchi de vergele cântărea de obicei 60 de livre şi avea între 1,2 şi 1,8 m. Fiecare mănunchi era cântărit atunci când îi era înmânat forjorului, iar produsul finit era cântărit din nou pentru a se justifica întreaga cantitate de metal, cu excepţia unor mici pierderi. Cuiele se caracterizau în funcţie de greutate şi de numărul rezultat din cantitatea de metal folosită. „Mia lungă” însemna producerea unui număr de aproximativ 1.200 de cuie din 4 livre de metal, devenind cunoscută sub numele de mănunchi de 4 penny. Cuiele mai lungi erau mai rentabile, deoarece erau mai uşor de fabricat. Produse cu sutele, acestea erau numite „lucrul la sută”.
Independent de aceste progrese, finisarea finală a cuiului era realizată tot manual de forjorul de cuie. Între 1790-1830 era produs aşa-numitul tip A de cuie, prin lovirea cuiului pe o singură parte pentru a i se obţine vârful, în timp ce tipul B, lovit din mai multe părţi pentru obţinerea unei fixări mai bune în lemn, a fost produs între 1820-1900, perioadă în care cuiele forjate manual au fost înlocuite aproape complet de cuie cu dimensiuni exacte, produse cu maşini speciale. Totuşi, având în vedere că lucrările de restaurare necesită forma pe care-o poate oferi doar un cui sau o piesă realizată manual, multe cuie se produc în continuare tradiţional de către forjori artizani, care adesea lucrează chiar pe locul maşinilor de retezat vechi de sute de ani. Totuşi, beneficiile procesului modern de fabricare a cuielor nu poate fi trecut cu vederea.” (de pe crispedia.ro)
De pe la 1900 au inceput sa se fabrice cuiele pe care le vedem azi.Din sarma.Pana atunci erau cuie facute manual la forja.Asa ca nu stiu cat de bine sta in picioare observatia aceea cu cuiele.Trebuia neaparat gasit ceva? La vremea aceea existau potcoave si nu existau cuie? Uitati-va acolo in vechiul sopron al casei si veti vedea ca existau o gramada de unelte metalice.Gata.Ati gasit voi cuiul lui Pepelea.Daca ma insel sunt gata sa prezint scuze de pe acuma.
ADMIN : O simpla vizita la Casa lui Ion Creanga rezolva dilema . Sindrila de pe acoperis si barnele de sub sindrila sunt imbinate cu astfel de cuie din lem foarte uror observabile cu ochiul liber iar cei care au restaurat mai de mult casa lui Ion Creanga au „inebunit” muncind la aceste imbinari prin cuie din lemn dar au facut treaba serios ca niste reustaratori profesionisti nu s-au jucat .
Si mai comic pe pagina OFICIALA a muzeului se amiteste de modul in care e facut acoperisul ” Acoperişul este făcut din draniţă (şindrilă), fixată în cuie şi piroane din lemn de tisă (o esenţă lemnoasă foarte flexibilă) …… ” http://mmich.muzeu-neamt.ro/arhitectura-casei-memoriale-ion-creanga.html adica stie toata lumea cu e treaba cu piroanele si cuiele din lemn … nu e un secret, e doar istorie si restaurare ….
E bine asa cu dezbaterele pe diverse teme dar va asigur ca noi nu suntem specialisti in restaurari si inainte de a scrie ceva de o restaurare mergem umili la specialisti cu care ne sfatuim sa nu iesim cu subiecte cu care sa ne facem de ras si aceasta regula se practica la foarte multe articole deoarece noi nu suntem cei mai destepti si nu avem cum sa le stim pe toate si cu sinceritate va marturisesc ca multe subiecte au fost abandonate inainte de a fi publicate deoarece in urma consultarii specialistilor am constatat ca prindeam fluturi . Toata lumea e cu ochii pe noi si deabia asteapta sa gresim , motiv pentru care nu ne permitem sa nu consultam persoane avizate in subiectele pe care le abordam .
Atunci prezint scuze!
@Ionut Corfu: Hai urgent cu scuzele.
daca nu s-au pus termopane si lambriu de plastic,inca,sau alte minunatii cum vedem la multa monumente arheologice din tare inseamna ca mai este loc,Oare Tarita si CJ vor termina de impartit cascavalul pina la urmatoarele alegeri? De un an de zile numai asta fac,promisiunile electorale au fost atunci pentru prostii de noi sa-i votam