Carabelea încearcă să ne dea pe spate cu „piramida”

Tot am observat cum mai mulți politicieni de la PNL Neamț adoptă, când sunt filmați sau fotografiați, o postură nefirească a mâinilor, numită „piramida” sau „steeple” în engleză. Această postură a mâinilor este considerată un semn nonverbal de încredere și autoritate. De obicei, este asociată cu persoanele care sunt sigure pe ele și care doresc să-și exprime încrederea și calmul în timp ce vorbesc. Poate fi, de asemenea, interpretată ca un semn al gândirii analitice sau al evaluării unei situații. Este o poziție des întâlnită în mediul de afaceri sau în discursurile publice, unde vorbitorul dorește să se prezinte ca fiind conectat și în control.

Desigur, aceste caracteristici sunt analizate în studiul comportamentului nonverbal sau al limbajului trupului, cum este cunoscut la cursurile de comunicare la care probabil au participat cei de la PNL Neamț și de la alte partide, ale căror membri își schimonosesc mâinile, crezând că le iese vreun mesaj.

Cel mai probabil, cei care se chinuie să facă acest gest știu că el, amintind de o piramidă, este uneori asociat în cultura populară și cu simbolismul francmasonic sau cu alte grupuri oculte, dar aceste asocieri sunt mai degrabă speculative și nu sunt susținute de dovezi concrete. În masonerie, simbolurile și gesturile sunt adesea foarte specific structurate și au semnificații particulare, iar acest gest în particular nu este recunoscut oficial ca fiind unul dintre simbolurile lor.

Ce nu au înțeles politicienii care își schimonosesc mâinile și degetele este că transmiterea mesajului prin poziționarea mâinilor pe care ei o imită prost nu se face doar cu degetele. Ea trebuie să fie continuată cu o postură naturală a încheieturilor și corpului, căci în caz contrar, mesajul transmis este unul de infantilism, nu de superioritate și încredere.

Deci, mai pe înțelesul politicienilor: dacă unghiul cotului este forțat sau dacă întreaga poziție pare rigidă și nefirească, acest lucru indică faptul că gestul nu este confortabil sau natural pentru persoana respectivă. Sugerează că persoana este falsă și încearcă să proiecteze o anumită imagine sau să folosească limbajul corpului într-un mod conștient, dar infantil, pentru a influența percepția celorlalți.

În mod obișnuit, când cineva este implicat într-o discuție convingătoare și se simte încrezător, gesturile cu mâinile sunt mai relaxate și pot fi mai apropiate de corp. Degetele ar putea fi relaxate sau pot indica ușor spre interlocutor, iar unghiul cotului este mai puțin rigid, formând un unghi mai mic. Mâinile sunt adesea la nivelul sau puțin deasupra centurii, dar fără a crea un unghi de 90 de grade la coate. Când comunicăm într-o manieră relaxată, mâinile tind să fie lângă corp sau chiar în poziție de repaus, cum ar fi în buzunare sau pe șolduri, cu coatele îndreptate în lateral și o postură deschisă. Gesturile sunt fluide și nu există tensiune în încheieturile mâinilor sau în degete.

Politicienii noștri care cred că au descoperit gaura de la macaroană și manipularea psihologică prin mesaje subliminale nonverbale trebuie să înțeleagă că transmiterea de astfel de mesaje prin limbajul trupului este un aspect complex și trebuie să aibă la bază mult antrenament și mult studiu. Nu este suficient să audă undeva sau să citească într-o revistă despre poziția mâinilor și gata, au rezolvat manipularea.

Studiile din domeniul psihologiei și comunicării arată că limbajul corpului este foarte greu spre imposibil de falsificat și reprodus artificial, fiind o combinație de reflexe inconștiente și gesturi conștiente, care sunt profund influențate de o varietate de factori, inclusiv emoții, intenții, personalitate și context social și cultural. Înțelegerea și controlul efectiv al acestor semnale pentru a transmite mesaje precise necesită o înțelegere profundă a acestor factori, precum și o mare capacitate de autocontrol și autoconștientizare.

Când o persoană încearcă să adopte un anumit gest sau poziție pe care le-a învățat ca fiind asociate cu încrederea și autoritatea, dar execuția este incongruentă cu restul comportamentului său sau cu situația, efectul poate fi contrar intențiilor. De exemplu, o poziție a mâinilor care este prea rigidă, unghiuri ale cotului care par forțate sau o lipsă de sincronizare între expresia feței și gesturile corpului pot transmite neîncredere, nervozitate sau chiar o atitudine defensivă.

Astfel, în cazul de față, dacă postura mâinilor nu este în armonie cu restul limbajului corpului și cu contextul comunicării, receptorul poate interpreta acest lucru ca fiind artificial sau inautentic. Aceasta poate duce la percepții de neîncredere sau suspiciune, mai degrabă decât la autoritate sau încredere, deoarece comportamentul perceput ca fiind nefiresc sau forțat poate fi perceput la nivel subliminal ca o încercare de manipulare.

În concluzie, abilitatea de a folosi limbajul corpului în mod eficient și de a transmite mesaje coerente și autentice nu poate fi o caracteristică a politicienilor de nivelul celor care predomina clasa politică actuală din România. Aceasta abilitate este doar rezultatul experienței de viață, auto-reflectării, educației, și, în unele cazuri, instruirii profesionale.

I.R.