Camil Petrescu sau scriitorul care “nu poate vorbi onest decat la persoana intai” – 117 ani de la nastere
Pe 9 aprilie 1894 se naste in Bucuresti cel care “cu ochi halucinati si mistuiti launtric a vazut idei”, prozatorul, dramaturgul, eseistul si filosoful Camil Petrescu. A urmat cursurile Facultatii de Filosofie si Litere din Bucuresti si a debutat in 1914 in revista “Flacara”. Intre anii 1916-1918 participa ca voluntar la cateva campanii din primul razboi mondial. Experienta pe front l-a marcat profund, atat sufleteste, cat si fizic. A fost grav ranit si si-a pierdut partial auzul. Cei doi ani petrecuti pe front au fost o sursa de inspiratie pentru cunoscutul sau roman, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, dar si pentru dramele Jocul ielelor si Act venetian. Dupa razboi, lucreaza ca profesor si gazetar la Timisoara, unde va publica si drama Suflete tari ce a avut premiera pe scena in 1925. Revenit in Bucuresti, se alatura cenaclului lui Eugen Lovinescu, “Sburatorul”. In 1933 publica romanul Patul lui Procust si scrie la mai multe reviste. Activitatea sa de scriitor continua pana in ultimii ani ai vietii sale. In 1948 devine membru al Academiei Romane.
Meritul sau in literatura romana este acela al abordarii unei noi perspective. Se declara anticalofil (scriitura “fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie”) , punand accent in opera sa pe inovatie, pe universul subiectiv, pe drama intelectualului aflat intr-un permanent conflict cu lumea exterioara, dar si cu sine, angrenat intr-un periculos “joc al ielelor”. Ca teoretician, Camil Petrescu a publicat lucrarile Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici, Modalitatea estetica a teatrului, Addenda la Falsul tratat. Am putea include aici si Noua structura si opera lui Marcel Proust, un manifest literar inclus in volumul Teze si antiteze. Camil Petrescu este de parere ca: ”trebuie sa ne intoarcem privirea asupra propriului nostru continut sufletesc” pentru a sesiza “aspectul originar, mobilitatea vie, inefabilul devenirii…calitatea si intensitatea”. Scriitorul se declara adept al metodei proustiene de concepere a unei opere autentice: ”Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu… Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti… Din mine insumi eu nu pot iesi… Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai.”
Camil Petrescu, prin metafore ca “Patul lui Procust” sau “Jocul ielelor”, impune in literatura romana ideea unei drame absolute, cu evenimente care transcend lumea fizica. Totul are loc in constiinta individuala a eroului, in revelatii si in conflict. Personajele lui Camil Petrescu creeaza cel mai adesea “tipul intelectualului” in diverse ipostaze: corabier, filosof, revolutionar, avocat, ziarist etc.. Eroii din operele sale par sa alcatuiasca o hora a ielelor, o realitate haotica si debusolanta. “Camasa de forta a ideilor” nu poate conduce decat la cedare, la compromis si, inevitabil, la sinucidere, caci, spune unul dintre personajele lui Camil Petrescu, “cine a vazut ielele devine neom”. Ielele sunt fapturi din mitologia romaneasca, descrise ca “zane”, cu o mare putere de seducere, cu atribute magice similare nimfelor, naiadelor sau sirenelor. Se spune despre iele ca obisnuiesc sa locuiasca in paduri, pesteri sau mlastini si pot fi vazute scaldandu-se in izvoare sau la rascruce de drumuri. Se arata noaptea, la lumina lunii, dansand in hore, cu parul despletit. Se spune ca locul pe care acestea danseaza ramane carbonizat, vegetatia nemaiputandu-se regenera. Numele de iele este varianta populara a pronumelui personal feminin “ele” si poate fi raportat la denumiri precum: Dânse, Drăgaice, Vâlve, Izme, Irodiţe, Rusalii etc. Numele lor real, insa, este secret si inaccesibil. Pedeapsa celui care le priveste dansand, sedus, este nebunia sau moartea.
Acesta este si sensul operei lui Camil Petrescu. O permanenta lupta intre relativ si absolut, intre incastarea procustiana si libertate. Camil Petrescu este unul dintre cei mai complecsi si mai profunzi scriitori pe care literatura romana i-a dat. Si unul dintre cei mai sinceri…
Camil Petrescu sau scriitorul care “nu poate vorbi onest decat la persoana intai” – 117 ani de la nastere
Mihaela Iosub
