Căciulești – 600 de ani de la atestarea documentară

           Cea mai veche localitate din ținutul Neamț, amintită de Ptolemeu în sec. II d. Hr. și legată de numele tribului Caucoensis este așezarea Caucelești – Căciulești   aflată pe Cracău. Din izvoarele vremii aflăm că satul a fost organizat în sec. al XIV – lea, de juzii Mihail și Dieniș, iar după întemeierea statului Moldova, a fost pus sub stăpânirea boierului Ion Jumătate. Acesta îl închină Mănăstirii Bistrița la 12 iulie 1415, când Alexandru cel Bun dăruiește ctitoriei sale și alte sate.

         Prima atestare documentară a satului Caucelești – Căciulești este în anul 6923 < 1415 > Iulie 12 potrivit documentului:

          „ Din mila lui dumnezeu, noi Alexandru voevod, domn a toată țara Moldovlahiei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, că noi înșine și cu sfatul nostru și cu bună voia noastră, am gândit și am făcut pomenire și pentru sufletele întru sfântrăposaților înaintașilor noștri și pentru sufletul nostru și sănătatea noastră și pentru sufletele copiilor noștri și pentru sănătatea lor și am dat mânăstirei uspeniei preasfintei născătoarei de dumnezeu care este la Bistrița, unde este Dometian un sat               < Oprișani >, anume satul lui Opriș și al lui Oană nepotul său, să fie uric acestei mănăstiri cu tot       < venitul > dela mic la mare și cu straja, și nimeni altul să nu cuteze să se încerce întru nimic.

         Încă pe lângă aceasta au dăruit boerii noștri credincioși, pan Ion vornic de Suceava și pan Negrea și pan Ion Jumătate și din drept credincioasa < lor vislujenie >, pe care o au dela noi și a dat pan Ion vornic satul său Xini și Voina și pan Ion Jumătate deasemenea a dat satul pe care l-a avut pe Cracău < Caucelești > anume unde a fost cneaz < Mihail și Dieniș > a dat satul său unde îi < este > casa aceste sate să fie cu sârguință și am dat aceste sate acestei < mânăstiri > dreaptă < ocină > și cu tot venitul în veci.

         Iar hotarul < acestor sate > cu toate < vechile lor hotare >, pe unde au folosit < din veac >.

         Iar la aceasta este credința domniei noastre și credința preaiubitului fiu al domniei mele, Iliaș voevod și credința tuturor boerilor noștri: credința jupanului Mihail, credința panului Hrinco, credința panului Vlad dela Siret, credința jupanului Oană < vornic >, credința panului Vlad dela Pârâul Alb,   < credința > panului Oană Jumătate și panului Negrea și a panului Drăgoi și panului Șandra și credința jupanului Cârstea și credința < panului >Dragoș și credința lui Iliaș ceașnic și a lui Dan postelnic și a lui Domencuș stolnic și credința tuturor boerilor noștri și a copiilor lor și mari și mici.

         Dacă cineva ar cuteza sau în viața noastră sau după moartea noastră să ia această danie a noastră în ce chip dela mănăstirea preacuratei născătoare de dumnezeu care este la Bistrița sau din copiii noștri sau din nepoții noștri sau din rude sau pe cine îl va alege dumnezeu să domnească după noi pe vremuri și va lua acele sate dela mănăstirea preasfintei născătoare de dumnezeu, acela să aibă pârâșă și răzbunătoare pe preasfânta stăpâna noastră de dumnezeu în acest veac și în cel viitor la cumplita și înfricoșata zi a judecății și a răsplăței și să-și moștenească blestemul tuturor celor care din veac au plăcut bine lui dumnezeu și să fie anatema și catathema a diavolului.

         Și pentru întărirea acestor mai sus scrise, am poruncit slugei noastre, Isaia logofăt, să scrie și să atârne pecetea noastră de această carte .

         În anul 69 (23) <1415> indictionul 8, luna Iulie 12 ”.

         La 1462 și 1467, Ștefan cel Mare ( 1457 – 1504 ), voievodul Moldovei întărește mănăstirii Bistrița satul Căciulești cu toate celelalte sate, iar mai apoi și localizează precizând într-un act că ”așezarea unde au fost juzii Mihail și Dieniș ” se află pe Cracău între Griliște și Lupșești ( azi sate dispărute ) și-l anexează la ocolul Pietrii. În secolul al XVII-lea, sub domnia lui   Ieremia Movilă   ( 1595 – mai 1600; septembrie 1600 – 1606 ) , satul a fost desprins de ocolul Piatra și ajunge sub stăpânirea lui Andrei Stanislavici pârcălab, care-l vinde lui Toma Cantacuzino și fratelui său Iordache Cantacuzino, veniți din Țara Românească odată cu Radu Mihnea voievod, prețul fiind ” 100 galbeni, 4 cai și 50 oi ” ( probabil numai o parte din sat ). Frații Cantacuzino au fost dregători și în Țara Românească până la 1616 și erau întăriți economic.

         Catalogul Documentelor moldovenești din Direcția Arhivelor Centrale, vol.V, 1701 – 1720, la p. 464, menționează, la 1720, iunie, 8, la Iași că ” Marie vistierniceasca , jupîneasa răposatului Ilie Cantacuzino fost mare vistier, dăruiește lui Iordache Cantacuzino mare vistier, nepotul ei, un vad de moară în apa Cracăului, din jos de Căciulești și de sus de Lăleștii Bogzei, în ținutul Neamț. Acest vad a fost a lui Toderașco vistiernicul, socrul ei ”.

         În baza primului recensământ al populației din Moldova realizat între anii 1772-1774, satul Căciulești figurează cu 53 de case din care 10 rufeturi ( scutite de plata birului ) și 43 de birnici. Documentele istorice din sec. XIX și din prima jumătate a sec. XX ne arată că satul Căciulești era moșie boierească, locuitorii așezării și nu numai, beneficiind de împroprietăriri în baza reformelor agrare din anii 1864, 1921 și 1945. A fost singura comună interbelică care a dat armatei române doi generali: Nicolae Dăscălescu și Vasile Mitrea.

         Administrativ-teritorial, după 1864 și până în 1968, Căciuleștiul a fost comună având în componență satele: Verșești, Popești, Gura Văii, Turturești. Actualmente satul Căciulești face parte din comuna Girov.

                                                                                          Prof. Vasile Ciubotaru