Boschetarii din Piatra-Neamț – treaba cui?

Periodic revine în atenția publicului tema oamenilor fără adăpost din Piatra-Neamț. Numărul real al acestora este relativ redus, el fiind suplimentat consistent de numărul celor care nu sunt din Piatra-Neamț dar apar în orașul nostru în calitate de oameni ai străzii.

Acest fenomen se amplifică de la an la an pentru simplul fapt că, de cele mai multe ori, autoritățile nu își fac treaba, ca să nu mai vorbim de legile care îngreunează foarte mult această treabă pe care ar trebui să o facă autoritățile.

Avem în primul rând autoritățile care se ocupă de asistența socială și care ar trebui să se ocupe serios de cei rămași pe străzi și care se încadrează, sau pot fi încadrați, într-un grad de handicap. Mulți dintre ei ar trebui să aibă un însoțitor, sau dacă îl au respectivul încasează banii degeaba.
Tot aici, pe linie de asistență socială, cineva ar trebui să identifice aceste persoane care nu sunt din Piatra-Neamț, să contacteze serviciile de asistență socială de la domiciliul acestora și să găsească împreună soluții, dar aceasta ar însemna muncă, dezlipitul fundurilor de pe scaunele de bugetari și nimeni nu prea are chef de asta. Mulți polițiști s-au plâns, de exemplu, că găsesc minori care dorm pe străzi și îi dau în grija celor de la asistență socială dar inutil, caci a doua zi acei minori sunt din nou pe străzi, semn că nimeni nu s-a ostenit să-i ducă la familiile lor din comunele de unde provin.

În al doilea rând avem Poliția Locală și Poliția Națională care nu sunt capabile să facă viața grea cerșetorilor și boschetarilor buni de muncă veniți de prin alte comune. De fapt, nici măcar nu prea pot să-i ia cu mașina de poliție căci acești indivizi sunt plini de păduchi, râie și tot felul de boli de trebuie să dai foc mașinii de poliție ca să o dezinfectezi după câteva transporturi.
Teoretic, acești boschetari ar trebui adunați, identificați, de ce nu, reținuți 24 de ore, și deparazitați iar la repetarea infracțiunilor de gen cerșetorie, încarcerați. Dar, de asemenea, asta presupune muncă pentru polițiști și foarte multe riscuri de sănătate asumate  în momentul când intri în contact cu astfel de oameni.

În al treilea rând, dar cel mai important, vina este a noastră, a societății, căci atunci când vine vorba de ajutat în special boschetarii buni de muncă noi suntem miloși și îi ajutăm, căci dacă nimeni nu le-ar da nici un leu ei ar fi obligați să se ducă spre alte zone cu oameni mai darnici. Din acest motiv nu vedem așa de mulți boschetari pe la Miercurea Ciuc, Odorhei, Toplița sau alte comunități cu mai puțini români darnici.

Ne deranjează sau nu acești oameni ai străzii, e o problemă pe care fiecare o vede în felul său dar pericolul pe care trebuie să îl conștientizăm cu toții este acela al intrării în contact cu astfel de oameni care pot transmite în mijloacele de transport în comun sau în zone aglomerate diverse boli. E suficient să înțelegem că și simpla atingere a unei clanțe de ușă pe care a pus mâna un purtător de scabie ne poate înzestra cu râie sau simpla prezență în același autobuz cu un bolnav de TBC ne poate îmbolnăvi și pe noi.

Așadar, dincolo de deranjul psihic și social produs de astfel de oameni, riscul de îmbolnăvire în prezența lor este unul foarte mare și de asta trebuie să găsim cu toții soluții ca numărul persoanelor fără adăpost din Piatra-Neamț să se reducă cât mai mult.

Iosub Robert

PS: Rugăm instituții, precum poliția sau protecția socială, să facă public ca statistică numărul de angajați care au luat păduchi, scabie ori s-au îmbolnăvit de TBC sau hepatită după ce au intrat în contact cu astfel de persoane. Ar fi util în vederea conștientizării pericolului existenței acestui tip de oameni care  au fiecare în spate povestea lor de cele mai multe ori foarte tragică.