Big Brother de Romania

Valerian Vreme, ministrul Comunicatiilor si Societatii Informationale, a sustinut luna trecuta, in cadrul unei dezbateri publice pe marginea proiectului de lege privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, faptul ca este necesara adoptarea Directivei nr. 2006/24/CE in dreptul intern. In acest sens s-a initiat un proiect de lege in care s-a tinut cont de mai multe puncte de vedere.

În România, decizia Curtii Constitutionale din 8 octombrie 2009 a declarat o lege similară prezentului proiect ca fiind neconstitutională. Argumentele Curtii s-au bazat în principal pe încălcarea dreptului la viată privată prin obligatia general aplicabilă de a păstra date care sunt legate în mod direct de comunicatiile private ale tuturor cetătenilor. Cu toate acestea, Romania a participat la o conferinta la nivel european in 2010 cu referire la Directiva privind Retinerea Datelor.

O alta problema semnalata de ONG-urile invitate la dezbatere este aceea ca cetateanul este cel care va plati in final costurile implementarii acestui sistem “Big Brother”. De asemenea, furnizorii de servicii de telefonie mobila si internet s-au plans ca sunt necesare investitii majore in ceea ce priveste achizitionarea echipamentelor necesare si dezvoltarea unor departamente specializate. Graba cu care guvernul incearca sa impuna legea vine foarte prost in contextul in care acesti furnizori nu au prevazut costurile in bugetul anului financiar 2011-2012.

Practic, motivul de baza pentru care se doreste stocarea acestor date este acela de a veni in sprijinul autoritatilor in cazuri de infractiuni grave, rapiri, disparitii etc. Romania nu are ce face, mai ales ca este constransa de UE sa adopte aceasta lege. Oficialii din guvern au anuntat ca se mentine in continuare prevederea de a stoca datele private timp de 6 luni in baza de date a furnizorilor de servicii de telefonie mobile si internet.  ONG-urile care s-au implicat activ in apararea dreptului la viata privata sustin ca Romania nu trebuie sa se lase influentata de amenintarile UE si sa renunte la adoptarea acestui act normativ, mai ales ca UE este in plin proces de revizuire a Directivei.

Mai jos puteti vizualiza si proiectul de lege (Sursa: hotnews.ro).

Proiect de lege privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1

(1) Prezenta lege stabileşte obligaţia furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului de a reţine anumite date generate sau prelucrate în cadrul activităţii lor pentru punerea acestora la dispoziţia autorităţilor competente în scopul utilizării  acestora, în cadrul activităţilor de prevenire, de cercetare, de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor grave de către organele de urmărire penală, instanţa de judecată şi organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.

(2) Prezenta lege se aplică datelor de trafic şi de localizare a persoanelor fizice şi juridice, precum şi datelor necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului înregistrat.

(3) Prezenta lege se aplică doar datelor generate sau prelucrate ca urmare a unei comunicaţii sau unui serviciu de comunicaţii şi nu se aplică în ceea ce priveşte conţinutul comunicării sau informaţiilor consultate în timpul utilizării unei reţele de comunicaţii electronice, în aceste cazuri fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală, precum şi cele din legile speciale în materie.

(4) Punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu completările ulterioare.

Art. 2

(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) date – informaţiile privind traficul, localizarea, precum şi informaţiile necesare pentru identificarea unui abonat sau a unui utilizator;

b) utilizator – persoana fizică sau juridică ce foloseşte un serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului în scopuri personale sau profesionale, fără a fi în mod necesar abonat al acelui serviciu;

c) abonat – persoana fizică sau juridică ce a încheiat un contract cu un furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, în vederea furnizării unor asemenea servicii;

d) serviciu de telefonie – apelul (inclusiv voce, mesagerie vocală, teleconferinţă şi transfer de date), serviciile suplimentare (inclusiv redirecţionarea şi transferul apelului) şi serviciile de mesagerie şi multimedia (inclusiv servicii de mesagerie scurtă, servicii multimedia îmbunătăţite);

e) infracţiune gravă – infracţiunea care face parte dintre infracţiunile definite şi enumerate la art. 2 lit. b) şi c) (infracţiune transnaţională) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate săvârşite sau nu de un grup infracţional organizat, dintre cele prevăzute în cap. IV din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului,  dintre infracţiunile contra siguranţei statului prevăzute de Codul penal al României, precum şi următoarele infracţiuni: pruncucidere, vătămare corporală gravă, viol, tâlhărie, act sexual cu un minor, distrugere, ultraj, evadare şi înlesnirea evadării, infracţiunile de falsuri în înscrisuri,  asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, furt calificat, înşelăciune, infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, infracţiunea de falsificare de instrumente de plată electronică, infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, pornografia infantilă;

f) identificatorul utilizatorului – codul unic de identificare alocat unei persoane care se abonează sau se înregistrează la un serviciu de acces la internet ori la un serviciu de comunicaţii prin internet;

g) identificatorul celulei – codul de identificare a celulei în care se iniţiază sau se finalizează un apel de telefonie mobilă;

h) apel nereuşit – comunicarea în cadrul căreia apelul telefonic a fost conectat, dar nu a primit răspuns sau a făcut obiectul unei intervenţii din partea administratorului reţelei;

i) apel neconectat – apelul iniţiat de la un terminal telefonic sau echipament cu acces la un serviciu de telefonie, dar care nu s-a finalizat tehnic, în sensul stabilirii unei conexiuni între apelant şi apelat.

(2) În tot cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definiţiile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu completările ulterioare, precum şi art. 2 alin 1) litera a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.591/2002.

CAPITOLUL II: Reţinerea datelor

Art. 3

(1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a asigura, pe cheltuială proprie, crearea şi administrarea unor baze de date în format electronic, în vederea reţinerii următoarelor categorii de date, în măsura în care sunt generate sau prelucrate de aceştia:

a) date necesare pentru urmărirea şi identificarea sursei unei comunicări;

b) date necesare pentru identificarea destinaţiei unei comunicări;

c) date necesare pentru a determina data, ora şi durata comunicării;

d) date necesare pentru identificarea tipului de comunicare;

e) date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicaţie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament;

f) date necesare pentru identificarea locaţiei echipamentului de comunicaţii mobile.

(2) Datele se reţin timp de 6 luni de la momentul efectuării comunicării.

(3) Cheltuielile legate de crearea şi administrarea bazelor de date sunt deductibile fiscal.

Art. 4

Datele necesare pentru urmărirea şi identificarea sursei unei comunicări cuprind:

a) în cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă: numărul de telefon apelant, precum şi numele şi adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat;

b) în cazul serviciilor de acces la internet, poştă electronică şi telefonie prin internet: identificatorul / identificatorii alocat / alocaţi utilizatorilor; identificatorul de utilizator şi numărul de telefon alocate pentru efectuarea oricărei comunicări prin reţeaua publică de telefonie; numele şi adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat, căruia i s-a alocat o adresă Internet Protocol (IP), un identificator de utilizator sau un număr de telefon, la momentul comunicării.

Art. 5

Datele necesare pentru identificarea destinaţiei unei comunicări cuprind:

a) în cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă: numărul format/apelat/numerele formate/apelate şi, în cazurile care includ servicii suplimentare precum redirecţionarea sau transferul apelului, numărul/numerele către care este dirijat apelul; numele şi adresa/adresele abonatului/abonaţilor ori ale utilizatorului/utilizatorilor înregistrat/înregistraţi;

b) în cazul serviciilor de acces la internet, poştă electronică şi telefonie prin internet: identificatorul utilizatorului sau numărul de telefon al destinatarului/destinatarilor unui apel telefonic prin internet; numele şi adresa/adresele abonatului/abonaţilor sau ale utilizatorului/utilizatorilor înregistrat/înregistraţi şi identificatorul utilizatorului destinatar al comunicării.

Art. 6

Datele necesare pentru a determina data, ora şi durata comunicării cuprind:

a) în cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă: data şi ora iniţierii şi încheierii unei comunicări;

b) în cazul serviciilor de acces la internet, poştă electronică şi telefonie prin internet: data şi ora conectării la şi ale deconectării de la serviciul de acces la internet, adresa IP alocată dinamic sau static unei comunicări de furnizorul de servicii de acces la internet, precum şi identificatorul abonatului sau al utilizatorului înregistrat; data şi ora conectării la şi ale deconectării de la serviciul de poştă electronică sau de telefonie prin internet.

Art. 7

Datele necesare pentru identificarea tipului de comunicare cuprind:

a) în cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă: informaţii privind serviciul de telefonie utilizat;

b) în cazul comunicărilor prin serviciul de poştă electronică şi de telefonie prin internet: informaţii privind serviciul de acces la internet utilizat.

Art. 8

Datele necesare pentru identificarea echipamentului de comunicaţie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament cuprind:

a) în cazul reţelelor de telefonie fixă: numărul de telefon al apelantului şi numărul de telefon al apelatului;

b) în cazul reţelelor de telefonie mobilă: numărul de telefon al apelantului şi numărul de telefon al apelatului; identitatea internaţională de abonat mobil (IMSI) a apelantului; identitatea internaţională a echipamentului mobil (IMEI) a apelantului; identitatea IMSI a apelatului; identitatea IMEI a apelatului; în cazul serviciilor anonime preplătite: data şi ora activării iniţiale a serviciului, precum şi identificatorul celulei de la care a fost activat serviciul;

c) în cazul serviciilor de acces la internet, poştă electronică şi telefonie prin internet: numărul de telefon al apelantului în cazul accesului prin dial-up; linia DSL sau alt punct terminal al celui care iniţiază comunicarea.

Art. 9

Datele necesare pentru identificarea locaţiei echipamentului de comunicaţii mobile cuprind:

a) identificatorul celulei la începutul comunicării;

b) datele care permit stabilirea localizării geografice a celulelor, prin referire la identificatorul acestora, pe durata în care datele comunicării sunt reţinute.

Art. 10

(1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, aflaţi sub jurisdicţie română, au obligaţia reţinerii datelor referitoare la un apel nereuşit în cazul în care aceste date sunt generate sau prelucrate şi stocate, în cazul serviciului de telefonie, ori înregistrate, în cazul serviciului de acces la internet, în cadrul activităţii de furnizare a serviciilor respective.

(2) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului nu au obligaţia reţinerii datelor prevăzute la art. 3 alin. (1) în cazul apelurilor neconectate.

Art. 11

(1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, pe lângă datele reţinute potrivit prezentei legi, pot reţine şi alte date necesare activităţii lor comerciale,  şi anume pentru facturare sau alte plăţi pentru interconenctare, precum şi alte date prelucrate potrivit legii, la cererea clienţilor, în scopuri de comercializare ori în vederea furnizării de servicii, numai cu acordul prealabil al persoanei ale cărei date sunt prelucrate, cu respectarea prevederilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice.

(2) Datele reţinute potrivit alin. 1 nu cad sub incidenţa prezentei legi.

Art. 12

(1) În aplicarea prevederilor prezentei legi sunt interzise interceptarea şi reţinerea conţinutului comunicării  sau informaţiilor consultate în timpul utilizării unei reţele de comunicaţii electronice, în aceste cazuri fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală şi cele din legile speciale în materie.

(2) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a reţine numai acele categorii de date enumerate la art. 3 alin. (1), care sunt destinate ca urmare a desfăşurării activităţilor proprii, în condiţiile legii.

(3) La sfârşitul perioadei de reţinere, toate datele reţinute exclusiv în temeiul prezentei legi, cu excepţia datelor conservate conform legii, puse la dispoziţia autorităţilor competente, potrivit legii, trebuie să fie distruse zilnic, prin proceduri automatizate, ireversibil.

Art. 13

Activitatea de reţinere a datelor se realizează cu respectarea următoarelor principii:

a) datele reţinute trebuie să fie de aceeaşi calitate şi supuse aceluiaşi nivel de securitate şi protecţie cu cele utilizate la nivelul reţelelor furnizorilor de comunicaţii electronice;

b) datele reţinute trebuie supuse unor măsuri tehnice şi organizatorice corespunzătoare, în vederea protejării datelor împotriva distrugerilor accidentale sau ilicite, alterării ori pierderii accidentale, stocării, prelucrării, accesării sau dezvăluirii neautorizate ori ilicite;

c) datele reţinute trebuie supuse unor măsuri tehnice şi organizatorice corespunzătoare, în vederea asigurării faptului că numai personalul autorizat în acest sens are acces la aceste date,

Art. 14

(1) În situaţia în care datele prevăzute la art. 4-7 pot fi reţinute de mai mulţi furnizori de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice, activitatea de reţinere a datelor se face doar la furnizorul care prelucrează datele în vederea emiterii comunicaţiei.

(2) Activitatea de reţinere a datelor prevăzute la art. 4-7 poate fi desfăşurată, acolo unde este tehnic posibil şi în urma unei înţelegeri contractuale, de un terţ, în numele unui furnizor de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice, cu respectarea prevederilor art. 19 şi 20 din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 506/2004, cu completările ulterioare şi ale prezentei legi.

(3) Obligaţia de reţinere a datelor prevăzute la art. 4-7 se aplică furnizorilor de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice care alocă numerotaţie, inclusiv în situaţia portării numerelor, în cazul serviciilor de telefonie fixă şi mobilă, respectiv adrese de IP, în cazul serviciilor de date.

Art. 15

(1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a colecta şi de a transmite anual , în desfăşurarea activităţii lor potrivit prezentei legi, Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) următoarele date statistice, în vederea urmăririi şi controlului aplicării prevederilor cuprinse în prezenta lege:

a) numărul cazurilor în care informaţiile au fost furnizate autorităţilor competente, în conformitate cu prevederile prezentei legi;

b) perioada de timp scursă între data la care datele au fost reţinute şi data la care autoritatea competentă a solicitat transmiterea acestor date;

c) numărul de cazuri în care solicitările de date nu au putut fi îndeplinite.

(2) Termenele până la care trebuie transmise datele statistice se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(3) ANCOM centralizează datele statistice primite de la furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi transmite anual Comisiei Europene statisticile elaborate în baza acestora. Statisticile nu vor conţine date cu caracter personal sau informaţii clasificate.

Art.16

(1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia ca, la solicitarea organelor judiciare şi a organelor de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, formulată potrivit legii, să transmită acestora de îndată, dar nu mai mult de 72 de ore de la primirea solicitării, datele reţinute potrivit prezentei legi, fiind aplicabile dispoziţiile din Codul de procedură penală, precum şi cele din legile speciale în materie.

(2) În cazul în care nu este posibilă transmiterea în 72 de ore a informaţiilor solicitate furnizorii sunt obligaţi ca, în acest termen, să anunţe solicitantul cu privire la motivul depăşirii termenului şi, în orice caz, să transmită informaţiile solicitate în cel mult 5 zile de la primirea iniţială a autorizării sau solicitării.

(3) Solicitările organelor judiciare sau ale organelor cu atribuţii privind siguranţa naţională se vor transmite în format electronic care să permită procesarea electronică a solicitării.

 ART. 17

Autoritatea competentă să monitorizeze aplicarea prevederilor prezentei legi este Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, denumită în continuare A.N.S.P.D.C.P. şi ANCOM.

CAPITORUL III

Regimul sancţionator

 

 ART. 18

(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

 a) neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1)

 b) neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (2);

 c) neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 12 alin. (2) şi (3);

 d) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 13.

 e) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art.16.

 (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează, prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă de la 2.500 lei la 500.000 lei.

 (3) Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) litera b), c) şi d), precum şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către personalul de control împuternicit în acest scop al A.N.S.P.D.C.P., în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) litera a) şi e) şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către ANCOM.

CAPITOLUL IV: Dispoziţii finale

Art. 19

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 25 noiembrie 2004, cu completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 5, alineatele (1) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 5

(1) Datele de trafic referitoare la abonaţi şi utilizatori înregistraţi, prelucrate şi reţinute de furnizorul unei reţele publice de comunicaţii electronice sau de furnizorul unui serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului, trebuie să fie şterse sau transformate în date anonime atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (2), (3) şi (5).

……………………………………………………………………………………

(6) Prevederile alin. (1)-(3) şi (5) nu aduc atingere posibilităţii autorităţilor competente de a avea acces la datele de trafic, în condiţiile legii.”

2. La articolul 8, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere posibilităţii autorităţilor competente de a avea acces la datele generate sau prelucrate şi păstrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, în condiţiile legii.”

Art. 20

(1) În termen de 3 luni de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul, la propunerea Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, aprobă, prin Hotărâre de Guvern, normele metodologice de aplicare a prezentei legi prevăzute de art. 15 şi 16. Normele metodologice se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Prezenta lege şi normele metodologice intră în vigoare la 6 luni de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Până la intrarea în vigoare a prezentei legi şi a normelor metodologice de aplicare ale acesteia, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia să creeze bazele de date prevăzute la art. 3 alin. (1).

Art. 21

La intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 2 alin. (1) lit. e) se modifică şi va avea următorul conţinut:

 „e) infracţiune gravă – infracţiunea care face parte dintre infracţiunile definite şi enumerate la art. 2 lit. b) şi c) (infracţiune transnaţională) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate săvârşite sau nu de un grup infracţional organizat, dintre cele prevăzute în cap. IV din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului,  dintre infracţiunile contra siguranţei statului prevăzute de Codul penal al României, precum şi următoarele infracţiuni:

uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă, vătămare corporală, viol, tâlhărie şi tâlhărie calificată, actul sexual cu un minor, distrugerea şi distrugerea calificată, ultrajul, evadarea şi înlesnirea evadării, infracţiunile de falsuri în înscrisuri, constituirea unui grup infracţional organizat, furtul calificat, înşelăciunea şi înşelăciunea privind asigurările, infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată atunci când priveşte un instrument de plată electronică, infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, şantajul şi pornografie infantilă.

***

Prezenta lege transpune Directiva 2006/24/CE privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi de modificare a Directivei 2002/58/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L105 din 13 aprilie 2006.