Bibliotecar din Hangu: „Mă sperie gândul că nu voi mai vedea atât de mulți copii în bibliotecă”

Având în vedere situația în care se află o lume întreagă, vă rog să îmi oferiți un punct de vedere în legătură cu job-ul dumneavoastră. În ce fel sunteți afectat/ă, de când vă este suspendată activitatea și cum credeți că o să decurgă lucrurile după data de 15 mai sau pe viitor?

” În adâncul sufletului meu am știut mereu că o secundă îți poate schimba radical viața, dar refuzam să cred că se poate întâmpla atât de repede și de straniu și pe plan profesional. Știrile despre noul corona virus apărut în China m-au pus pe gânduri, dar speram că nu va ajunge și la noi… Îmi doream, din toată inima, să nu se întâmple…
Vestea că școlile se vor închide a căzut ca o secure… Am înțeles imediat că o parte din activitățile și proiectele ce urmau să se desfășoare în bibliotecă sau cu implicarea bibliotecii vor rămâne în stand by și că multe dintre ele nu se vor mai putea materializa.
Am trăit unul dintre cele mai stranii și triste momente din viața mea de bibliotecar, era ca și cum cineva, o forță nevăzută, mi-ar fi frânt, în plin zbor, aripile…
Cât de greu m-am resemnat!!!
Veneam la bibliotecă cu gândurile aiurea. Nu mai aveam pentru ce să îmi fac planuri referitoare la întâlnirile mele cu elevii și cadrele didactice. Drumul până la bibliotecă mi se părea un fragment de groază desprins din filmul ”Cartea lui Eli”, un film care m-a determinat să privesc lucrurile și altfel și care m-a înspăimântat deopotrivă. Sufletul mi se rupe și acum, în zeci de bucăți când, după ce deschid ușa de la intrarea în grădiniță, nu mă mai așteaptă micuții, veseli și cu brațele deschise, strigând și îmbrățișându-mă cu drag și bucurie…
Viața mea de bibliotecar a devenit dintr-o dată altfel, tristă și greu de înțeles, a devenit, de fapt, așa cum ar trebui să se desfășoare potrivit legilor în vigoare… Am selectat o parte dintre cărțile uzate fizic și moral, ce urmează să fie casate și fac inventarul celor 17695 de volume, adică iau fiecare carte de pe raft și confrunt numărul de inventar cu evidența din registrele de inventar existente în bibliotecă. La început am crezut că nu voi rezista… Era cumplit, o muncă de Sisif ce mi se părea total absurdă și inutilă… M-au salvat, așa cum s-a întâmplat mereu, copiii, cu care am vorbit și vorbesc prin mesaje, pe grup, sau pe messenger.
Biblioteca Hangu dispune, în urma implementării unui proiect ce a purtat numele ”Biblioteca pentru toți”, realizat, în 2015, în parteneriat cu Școala Palanca, de 2500 de cărți electronice. A fost extrem de simplu să stau la dispoziția solicitărilor on-line, iar elevii s-au bucurat enorm. Câțiva mi-au mărturisit că au aplicații ce transformă e-book-urile în cărți audio. Eu sunt o conservatoare și țin la cărțile în format tipărit, dar în contextul acestei pandemii m-am bucurat că am reușit să le răspund afirmativ. Am răspuns și solicitărilor elevilor ce întocmesc proiecte și lucrări pe diferite teme referitoare la zona noastră, fotografiind, din documente și cărți, informațiile de care aveau nevoie.
Sunt încântată și pentru că micuții nu au uitat de concursul ”Hangu, tărâm de poveste” (doar că nu prea am eu timp să digitizez eseurile) și nici de proiectul ”Căutătorii de comori” (de curând, am primit multe fotografii scanate, de o valoare inestimabilă). Am început, în paralel cu inventarierea cărților, și recondiționarea celor uzate, pentru care nu există în bibliotecă mai multe exemplare, lucrez la revista ”Ecoul Hangului” și la ”E-Arhiva comunității noastre” – proiect pentru care am selectat o parte din fotografii pe categorii și ani, le-am copiat din calculator, pe DVD-uri și am realizat că sunt atât de multe încât cea mai bună soluție ar fi o memorie externă..
În ciuda faptului că am atât de multe de făcut, dorul de copii, de veselia, entuziasmul și de inocența lor, mă macină încet și nu poate fi ignorat. Încă mai cred că îi voi auzi râzând și vociferând pe scări, grăbindu-se să mă îmbrățișeze, să caute cărți sau jucării și așteptând curioși o altă surpriză… Îmi lipsesc enorm toate acele momente în care biblioteca era plină de poveștile lor, de visurile, de dorințele, de speranțele pe care le împărtășeam împreună…
Petru mine, și nu cred că doar pentru mine, timpul s-a rupt pe din două: ”Înainte și după apariția noului corona virus”. Dacă mă gândesc cu nostalgie și cu sufletul sfâșiat la toți anii ”Dinainte de covid19” în care biblioteca și-a trăit pe deplin bucuria și și-a dus la îndeplinire menirea, așa cum am înțeles-o eu, nu în conformitate cu prevederile legale, mă înspăimântă ceea ce va urma. Mă sperie gândul că nu voi mai vedea atât de mulți copii în bibliotecă, îmi e teamă că nu-i voi mai putea îmbrățișa, desființând acel zid nevăzut ce ne separa oarecum, mă sperie gândul că n-am să le mai văd zâmbetele ce vor rămâne ascunse cine știe câtă vreme după măști, mă înspăimântă gândul că în această vară ”Clubul de vacanță” nu va mai fi la fel de vesel și de animat, îmi e teamă că biblioteca nu va mai fi niciodată la fel ca înainte…
Mă doare enorm de mult gândul că toți micuții au pierdut în tot acest timp o parte din bucuriile, din trăirile, din visurile lor de copii, că undeva, acolo, într-un colț al sufletului lor își vor aminti mereu că a existat un moment ciudat care le-a sfărâmat idealurile și dorințele, că un virus blestemat i-a smuls, fără milă, din cursul firesc al lucrurilor și că i-a lăsat, pentru o vreme, în derivă…
Mă doare enorm gândul că ”după apariția covid19”, ei, copiii, nu vor mai fi la fel de veseli, de lipsiți de griji, de plini de exuberanță.
Mă doare enorm gândul că pentru o parte dintre ei copilăria s-a sfârșit acum și aici și că vor rămâne copii doar în adâncul sufletului.
Mă sperie, până la paroxism, gândul că ne vom înstrăina și mai mult unii de alții și că vom pierde, încet, dar sigur, sublimul poveștilor scrise IMPREUNĂ… ÎMPREUNĂ LA BIBLIOTECĂ… ”

Bibliotecar Liliana Pîntea

Sursa: ZiarBicaz.RO