Autobuzele care nu există în contract, dar transportă elevi pe traseele județene din Neamț

În județul Neamț, în transportul județean de persoane, legea pare să existe mai mult în caietele de sarcini decât pe șosea. Avem contracte atribuite, avem documentații de licitație, avem condiții clare privind vechimea autobuzelor, avem obligații asumate de transportatori și avem, teoretic, instituții care trebuie să verifice respectarea acestor contracte. În realitate, pe traseele județene circulă zilnic autobuze care ridică serioase semne de întrebare, autobuze care nu ar trebui să aibă ce căuta în executarea unor contracte noi, autobuze cu care sunt transportați copii, bătrâni, navetiști și oameni care plătesc sau pentru care statul decontează abonamente ca și cum serviciul ar fi prestat exact în condițiile asumate prin licitație.

Problema este simplă și gravă. În documentațiile de atribuire pentru transportul județean din Neamț, regula privind vechimea mijloacelor de transport este clară: autobuzele folosite în executarea contractului nu trebuie să fie mai vechi de 10 ani. Această regulă nu este o recomandare, nu este o dorință, nu este o frază de decor pusă într-un caiet de sarcini ca să arate bine licitația. Este o condiție de conformitate. Dacă operatorul vine cu autobuze mai vechi de 10 ani, oferta este neconformă. Prin urmare, după atribuirea contractului, logica este aceeași: nu poți câștiga pe hârtie cu autobuze conforme și apoi să faci transportul real cu alte mașini, mai vechi, care nu apar în contract, nu au fost evaluate, nu au fost punctate și nu au fost acceptate de Consiliul Județean Neamț.

Aici apare șmecheria. Pe hârtie, un transportator poate declara un anumit număr de autobuze conforme pentru un traseu sau pentru un lot. În teren, dacă numărul de călători este mai mare, dacă sunt elevi mulți, dacă sunt ore aglomerate, dacă trebuie făcute dubluri, operatorul invoca nevoia de capacitate suplimentară. Numai că această nevoie nu îi dă dreptul să bage pe traseu orice autobuz vrea el. Dublura nu este o categorie magică în afara contractului. Rezerva nu este o portiță prin care pot fi introduse hârburile ținute în curte. Dacă autobuzul ia călători de pe un traseu județean atribuit prin contract, atunci acel autobuz face parte din serviciul public și trebuie să respecte condițiile contractului, ale caietului de sarcini și ale ofertei câștigătoare.

În traducere simplă: titular, rezervă sau dublură, autobuzul trebuie să fie conform. Dacă are peste 10 ani și nu apare în documentele acceptate, problema nu mai este una de interpretare, ci una de legalitate a transportului și de respectare a contractului. Iar dacă în aceste autobuze sunt transportați elevi pentru care se decontează abonamente, pensionari, navetiști sau alți beneficiari ai unor facilități, apare o întrebare și mai gravă: cine decontează, ce decontează și pentru ce fel de serviciu? Pentru un serviciu prestat cu autobuze conforme, acceptate prin contract, sau pentru un serviciu făcut în realitate cu vehicule care nu au fost asumate legal în relația cu Consiliul Județean?

Ieri a existat un control al Consiliului Județean Neamț la un astfel de transportator. Și, ca prin minune, autobuzele neconforme, împreună cu șoferii lor, ar fi fost mutate din zona vizibilă a autogării și duse undeva mai ferit, pe malul Bistriței. Transportatorul susține că totul este legal, că atunci când are mai mulți călători poate folosi dubluri și că mutarea autobuzelor ar fi avut o explicație administrativă, legată de faptul că alte autobuze trebuiau să stea în autogară. Numai că această explicație nu răspunde la întrebarea esențială: aceste autobuze care nu apar în contractul cu Consiliul Județean Neamț, sunt sau nu sunt conforme cu cerința de vechime? Au sau nu au dreptul să transporte persoane pe rutele județene atribuite?

Controlul a continuat și după ora 14.00, iar autobuzele vechi ar fi revenit în autogară, de unde au preluat elevii care făceau naveta. Nu știm încă ce au controlat funcționarii Consiliului Județean, ce au consemnat în procesul-verbal, ce documente au cerut și ce concluzii vor prezenta. Știm însă un lucru care trebuie verificat urgent: dacă acele autobuze nu apar în contractul cu CJ Neamț, dacă nu au fost aprobate ca vehicule titulare, rezerve sau înlocuitoare și dacă depășesc limita de vechime acceptată prin licitație, atunci transportul făcut cu ele nu poate fi tratat ca o simplă abatere minoră. Vorbim despre oameni transportați zilnic în afara condițiilor asumate printr-un contract public.

Și aici nu mai este doar problema transportatorului. Este problema Consiliului Județean Neamț, care a făcut licitațiile, a aprobat caietele de sarcini, a semnat contractele și trebuie să verifice respectarea lor. Este problema funcționarilor care au construit aceste documentații și care, de ani de zile, par să aibă o putere mai mare decât orice conducere politică trecătoare a instituției. Pentru că la Neamț s-a creat impresia că președinții de Consiliu Județean vin și pleacă, consilierii votează ce li se pune în față, iar adevărata lege a transportului județean este scrisă, interpretată și aplicată în birourile unor funcționari care știu exact unde sunt portițele, unde sunt slăbiciunile și unde se poate închide ochii.

Caietele de sarcini par construite astfel încât, pe hârtie, totul să fie în regulă. Ai un autobuz conform, ai o ofertă frumoasă, ai un traseu câștigat, ai un contract semnat. În teren însă, fluxul real de călători este mai mare decât capacitatea asumată și apar dublurile care nu puteau să intre corect în licitația pentru trasee. Iar dacă dublurile sunt făcute cu autobuze mai vechi de 10 ani, care nu apar în contract, atunci întreg mecanismul devine o păcăleală publică: operatorul obține traseul cu un standard, dar prestează o parte din serviciu cu alt standard. Cetățeanul crede că este transportat în condițiile licitației, statul decontează ca pentru un serviciu legal, iar în realitate pe drum circulă vehicule care nu au trecut prin filtrul contractual al Consiliului Județean.

Este greu de acceptat că nimeni nu știe. Este greu de crezut că autobuzele acestea apar peste noapte, circulă prin județ, iau elevi, duc navetiști, intră și ies din autogări, iar instituțiile nu văd nimic. În același județ în care poliția te oprește pentru centură, pentru telefon sau pentru o lumină arsă, zeci de copii pot fi transportați cu autobuze care ridică suspiciuni serioase de neconformitate, fără ca acest lucru să pară o problemă pentru cineva. Dacă un șofer obișnuit este sancționat pentru orice abatere, atunci un operator care transportă zilnic oameni în baza unui contract public ar trebui verificat cu atât mai dur.

Așteptăm cu mare interes rezultatul controlului făcut de Consiliul Județean Neamț. Așteptăm să vedem lista autobuzelor verificate, numerele de înmatriculare, anul fabricației, traseele pe care circulau, calitatea lor în contract — titular, rezervă, înlocuitor, dublură — și documentul prin care CJ Neamț le-a aprobat. Așteptăm să vedem dacă acele autobuze apar în oferta câștigătoare sau în acte adiționale aprobate ulterior. Așteptăm să vedem dacă respectă limita de 10 ani. Așteptăm să vedem dacă s-au făcut decontări pentru curse efectuate cu vehicule care nu îndeplineau condițiile contractului.

Pentru că nu mai merge cu explicații de tipul „așa se practică”, „era nevoie de dublură”, „erau mulți călători” sau „autobuzul avea ITP”. ITP-ul nu ține loc de contract cu Consiliul Județean. Faptul că un autobuz poate circula tehnic pe drumurile publice nu înseamnă că poate presta legal transport județean de persoane pe un traseu atribuit prin licitație, dacă nu respectă condițiile din contract. Este o diferență esențială pe care unii se prefac că nu o înțeleg.

În realitate, întrebarea este una singură: în Neamț se face transport județean conform contractelor atribuite sau se face transport după bunul plac al unor operatori, cu acceptul tacit al unor funcționari care ar trebui să controleze exact aceste lucruri? Dacă se confirmă că pe traseele județene circulă autobuze mai vechi de 10 ani, neacceptate în contract și folosite ca dubluri sau rezerve pentru transportul elevilor și navetiștilor, atunci nu mai vorbim despre o simplă neregulă administrativă. Vorbim despre un sistem în care hârtia spune una, terenul arată alta, iar instituțiile par să descopere realitatea doar când se întâmplă ceva.

Suspiciunea este simplă și gravă: în județul Neamț, transportul județean de persoane pare să funcționeze pe două realități paralele. Una oficială, frumoasă, cu licitații, caiete de sarcini, condiții de vechime și autobuze conforme. Și una reală, de teren, în care apar autobuze vechi, dubluri improvizate, explicații cusute cu ață albă și copii urcați în vehicule care nu se știe dacă au dreptul să fie acolo. Iar dacă această realitate este tolerată, atunci problema nu este doar la transportatori. Problema este și la cei care au obligația să îi controleze.