ATELIER EUROPEAN ˶MEMORIAL DE LA SHOAH˝

Seminar Pestalozzi organizat cu susținerea Comisiei Europene Coordonat de Serviciul de Relații Internaționale de Formare din cadrul Programului Consiliului Europei pentru Dezvoltare Profesională a Personalului din Educație având ca temă
Istoria Holocaustului și prevenirea crimelor împotriva umanității

La 1 noiembrie 2005, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite decidea ca data de 27 ianuarie să devină Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului, prilej cu care s-a desfășurat anul acesta Marșul vieții la care au participat 24 de supraviețuitori ai Holocaustului pe o distanță de trei kilometri de la Auschwitz la Birkenau (la 27 ianuarie 1945 trupele sovietice eliberau Lagărul de Concentrare de la Auschwitz-Birkenau din Polonia).
Recunosc că acest capitol, din istoria nu foarte îndepărtată, avea în mintea mea multe semne de întrebare, însă odată cu participarea la Atelierul Europen ˶MEMORIAL DE LA SHOAH˝ la Paris în perioada 24-29 noiembrie 2013, am găsit și posibilele răspunsuri. În calitate de cadru didactic la Liceul Tehnologic Economic-Administrativ Piatra-Neamț, am completat un formular de aplicație de pe site-ul www.coe.int/pestalozzi și împreuna cu alte două cadre didactice din județul Neamț am fost selectată alături de profesori din Grecia, Italia, Spania, Franța pentru a participa în cadrul centrului muzeal ˶MEMORIAL DE LA SHOAH˝ la diverse seminare și activități de inițiere în istorie și practici pedagogice pe tema Holocaustului, vizite la diverse alte muzee de acest gen.
Deschiderea lucrărilor atelierului a avut loc în prezența dnei Carole Reich, responsabil de proiect din cadrul Consiliului Europei, a dlui Bruno Boyer, reprezentantul relațiilor internaționale în cadrul Memorialului Holocaustului.
Dar ce este Memorial de la Shoah?!
Cei mai mulţi dintre istoricii israelieni şi chiar o parte dintre istoricii francezi preferă să folosească termenul biblic de origine ebraică Shoah, folosit de evrei cu sensul de ˶catastrofă încă din Evul Mediu şi, ulterior, preluat şi standardizat în anii 1950 cu sensul de genocidul secolului al XX-lea; holocaust.

Este un Muzeu al Holocaustului situat în centrul istoric Marais din Arondimentul 4 al Parisului, pe o suprafață de 5000 mp, un centru modern de documentare și educație, care include:
Videoteca: 2000 de filme de toate genurile realizate din 1910 până în prezent: ficțiune, documentare, animație, telefilm, conferințe, întâlniri, mărturii audio-video ale supraviețuitorilor Holocaustului, inclusiv 47 de mărturii ale supraviețuitorilor țigani în versiuni originale, nesubtitrate. Un fond de filme yiddish este în curs de constituire, iar numeroase titluri sunt disponibile în engleză.
Fonoteca: un bogat patrimoniu muzical ilustrând tradițiile, folclorul, istoria, cântece liturgice, iddish, cântecele lagărelor și ale ghetourilor, emisiuni radiofonice, discursurile lui Hitler și nu numai.
Resurse multimedia: 300 de site-uri despre Holocaust, genocidul secolului al XX-lea, o colecție de 40 CD-ROM-uri cu imagini din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 87 de ore proiecții de arhivă din perioada 1940-1946. De asemenea la CEM-Centre d΄enseigment multimedia (colecții audiovizuale) sunt păstrate proiectele pedagogice, de orice fel, desfășurate de colegii și licee în călătorii de studiu la Auschwitz sau la Concursul Național al Rezistenței și Deportării.
Fototeca: 120.000 de fotografii straniu luminate dintre care 3000 aparțin copiilor deportați de Franța în lagăre între 1942-1944
Muzeul: ziare, documente, acte de identitate, afișe, decrete de mobilizare, obiecte de îmbrăcăminte ale deportaților, gamele, cufere, scrisori recuperate din taberele de concentrare, obiecte personale etc.
Zidul numelor: sunt gravate 76.000 de nume de evrei: bărbați, femei și copii (11.000).

Cripta: locul de reculegere, o mare stea a lui David sculptată în marmură neagra, este un mormânt simbolic, care conține cenușa a milioane de victime ale persecuției antisemite, recuperată din lagărele de concentrare de la Auschwitz și din Ghetoul din Varșovia.

Seminarele au avut următoarele teme:
– Fundamentele ideologiei naziste
– Etapele ˶Soluției finale˝
– Viața evreilor în Franța și Europa înainte de Holocaust
– Genocidul țiganilor
– Persecuțiile homosexualilor în timpul reginului nazist
– Războaie și violențe asupra maselor în sec. al XX-lea
– Cum să se predea Istoria Holocaustului, metode pedagogice
– Filmele și Holocaustul: documentare de arhivă, documentare bazate pe mărturii, lung metraje cinematografice de ficțiune, seriale de televiziune

Iată câteva titluri de filme și nume celebre de regizori:
– Criminalul, Orson Wells, 1954
– Noapte și ceață, Alain Renais, 1956
– Lista lui Schindler, Steven Spilberg,1994
– Viața e frumoasă,Roberto Benini,1997
– Trenul vieții, Radu Mihăileanu, 1998
-Pianistul, Roman Polanski, 2002
Specialiștii care au susținut aceste seminare au fost:
Alban Perin ̶ specialist în științe politice, Georges Bensoussan ̶ redactor-șef al Revistei de istoria Holocaustului, Phillppe Boukara ̶ istoric în cadrul memorialului, Bruno Boyer ̶ responsabil de relații internaționale în cadrul Memorialului, Régis Schlagdenhauffen ̶ sociolog, cercetător în cadrul Școlii de Înalte Studii și Științe Sociale, Ophir Levy ̶ profesor la Universitatea Paris III, Cristophe Tarriscone ̶ profesor de istorie-geografie și formator la Academia din Grenoble.
Alte puncte importante din program:
– Vizita la Muzeul de artă și istorie iudaică a creat oportunitatea de a afla informații din Evul Mediu până în zilele noastre despre comunitățile evreiești din Europa și adăpostește manuscrise, obiecte unice de cult, de artă și istorice, arhivele afacerii Dreyfus, opere de Chagall sau Modigliani.Tot aici sunt deschise în timpul anului expoziții tematice de fotografie și grafică ale artiștilor contemporani, cu caracter temporar sau permanent, concerte, spectacole pentru copii, conferințe, vizionări de filme, precum și numeroase activități pedagogice de tip atelier pentru elevii tuturor – -Vizita la Drancy ̶ lagăr nazist, locul de triere și detenție pentru evreii care au fost ulterior deportați în lagărele de exterminare din Polonia. Drancy este o suburbie în nord-estul Parisului de unde au plecat 64 de transporturi feroviare, 70.000 de evrei deportați dintre care doar 1542 au rămas în viață la 15 august 1944; o zonă de locuințe transformată în lagăr de internare. La 23 septembrie 2013 și-a deschis porțile Memorialul Holocaustului de la Drancy, centru istoric ce permite noilor generații să cunoască mecanismele care au condus la comiterea crimelor împotriva umanității.
Gratuit și accesibil tuturor, construit într-un perimetru de 2500 mp, pe cinci nivele, o expoziție permanentă, o sală de conferințe, mai multe săli de cursuri pedagogice, un centru de documentare, tehnologie touchscreen etc.Aici am avut ocazia unică de a întâlni în carne și oase o supraviețuitoare din lagărul de la Auschwitz, Ida Grispan ale cărei confesiuni m-au făcut să înțeleg că fiecare dintre noi avem datoria să promovăm toleranța, non-violența, să priveghem, pentru ca somnul rațiunii să nu mai nască monștri, pentru ca astfel de greșeli în istoria umanității să nu se mai repete, să nu mai permitem celor care doresc să dețină puterea cu o mână forte să conceapă mijloace industriale de ucidere în masă cum au fost cele șase lagăre de exterminare:
1. Auschwitz – Birkenau 2. Treblinka 3. Chemno 4. Belzec 5. Sobibor 6. Maidanek unde și-au găsit sfârșitul șase milioane de victime.

Ultima etapă a atelierului a constituit-o prezentarea concluziilor și înmânarea diplomelor de participare.
Acest Memorial de la Shoah consider că este un remediu contra uitării și iți poate forma o imagine holistică a fenomenului Holocaust. Pentru mine a fost o experiență emoționantă prin tragismul evenimentelor evocate, dar în același timp m-am simțit privilegiată că am avut acces direct la ˶sertarele istoriei˝.
Scopul acestui atelier nu a fost de comemorare, de trecere în revistă a unor evenimente, ci în primul rând de educare, dintr-o perspectivă optimistă pentru noile generații căci deviza Memorialului este : ˶E necesar să înțelegem trecutul pentru a lumina viitorul.˝
Mirela Clopoțel,

profesor de Limba și literatura română

la Liceul Tehnologic Economic-Administrativ, Piatra-Neamț