Aspecte edilitare ale oraşului de odinioară

Printr-o adresă din 22 iulie 1920, Ministerul de Interne înainta Primăriei Oraşului Piatra Neamţ un chestionar asupra edilităţii publice din oraşul de pe malul stâng al Bistriţei. Motivul? Necesitatea întocmirii unui lexicon edilitar la nivelul întregii ţări aşa cum avea Anglia, Germania şi Franţa. Această preocupare a început înainte de Primul Război Mondial, necesitate care devine şi mai acută o dată cu realizarea unităţii depline a poporului român. Pentru a servi de bază statisticei şi oricărui studiu serios edilitar, chestionarul în discuţie cuprindea 111 întrebări, referitoare la activităţile cu caracter edilitar desfăşurate în această localitate de-a lungul anilor, în mod special în a doua jumătate a veacului al XIX-lea şi în primele decenii ale veacului XX.

Astfel, oraşul care, în 1920, număra 1320 de lucrători în industrie, din totalul de 24. 335 de locuitori, avea o suprafaţă de 1.356 ha 71 ari şi 62, 50 mp, din care suprafaţa clădită era de 29 ha 21 ari şi 61 mp. În acel an, existau numai străzi pietruite, prevăzute doar în parte cu trotuare de bazalt şi de asfalt şi cu rigole de scurgere. Oraşul nu avea, încă, pe atunci, un plan de sistematizare. Evoluţia numărului străzilor a fost următoarea: 44 străzi în 1876, 51, în 1891, 77 în 1900. Lungimea totală a acestora la început de veac XX era de 37. 130 km, fiind împărţite, după cum am menţionat anterior, în 1900, în trei categorii: la categoria I intrau 35 străzi, toate în zona centrală; la a II-a, 31 străzi; la a III-a, 11, cele de la periferie. Până la data chestionarului, nu exista canalizare. Oraşul avea 5 pieţe publice. Nu era înzestrat încă cu teatre, băi populare şi săli de concerte. Din lungimea străzilor, care ajung în 1920 la 48 de km, una singură era pavată cu bazalt.

Preocuparea pentru introducerea unor linii moderne de transport, care să înconjoare muntele Pietricica, datează de la începutul veacului al XX-lea, mai precis, din 1923, aşa cum rezultă din documentele aflate în păstrare la Direcţia Judeţeană Neamţ a Arhivelor Naţionale. Astfel, un studiu intitulat Posibilităţi edilitare la Piatra-Neamţ, apărut în anul amintit, după ce propune lărgirea străzilor, pavaje mai bune, canalizarea Cuiejdiului, sugerează ideea unei linii ferate pentru tren sau tramvai, care să înconjoare Pietricica, în vederea econo-misirii timpului şi a oamenilor. Argumentul pentru această inedită cale de transport la Piatra-Neamţ era faptul că oraşul nostru, fiind aşezat în mijlocul unui judeţ dintre cele mai bogate din ţară, va lua, cu timpul o dezvoltare comercială şi industrială dintre cele mai mari. Şi, iată, traseul pentru tramvai sau tren, propus în 1923: Gară – cheiul Cuiejdiului – Dărmăneşti – spatele muntelui Pietricica – Izvoare – Gara Veche şi iarăşi Gara nouă.

Autorul îndrăzneţului proiect consemna: La asemenea proiecte grandioase, mulţi vor zâmbi, fiindcă nu le socot posibile decât peste un număr prea mare de ani, şi care vor face parte din preocupările altor generaţii ce vor veni după noi…

Noi spunem că a avut dreptate. Au trecut mai bine de 9 decenii până la reluarea acestui proiect, adaptat, fireşte, şi la zona Vînători-Săvineşti-Roznov, dar şi la nevoile urbanului şi modernului Piatra-Neamţ de astăzi. Soluţia de ultimă oră a fost … troleibuzul. Şi credem că a fost bine ales acest mijloc de transport pentru urbea noastră.

Prof. Radu Gheorghe

Sursa foto: http://imagoromaniae.ro/imagini/piatra-neam-bulevardul-costinescu.html