APEL UMANITAR: Patru copii din Neamț care și-au pierdut tatăl, părăsiți de mamă, au nevoie de ajutor!

De SB Pe 7 iun. 2020

Asociația „Născută Înger” Piatra-Neamț vă roagă să ne mai unim o dată pentru încă o misiune indeplinită. Știu, este greu pentru toți dar împreună reușim. Fac un apel către toate firmele județului Neamț, și nu numai, pentru a putea reuși să ajutam acești copii să nu ajungă pe străzi sau în diverse medii vulnerabile, victime ale traficul de persoane, droguri, etc. Împreună putem schimba destine, salva vieți și sunt sigură că vom reuși și de această dată.

„Povestea Fraților Stoian, din comuna Crăcăoani, județul Neamț. O familie săracă dar frumoasă până în anul 2012, când tatăl Stoian Mihai, tată a patru copiii, a decedat după o grea suferință cauzată de cancer. Stoian Mihaela născută la data de 05.07.1999, Stoian Ionuț născut la data de 21.03.2001, Stoian Vasile născut la data de 11.01.2003 și mezina Stoian Valentina-Marinela născută la data de 01.07.2009 împreună cu mama minorilor Vasilencu Maria.

O familie frumoasă care a locuit într-o casă bătrânească cu o vechime de aproximativ 100 de ani, dar întreținută bine până când domnul Mihai a intrat într-o relație cu doamna Maria și au apărut copiii, timp în care tatăl minorilor a rămas fără loc de muncă și au început lipsurile. Tatăl copiilor, un om muncitor, a început să lucreze cu ziua pe unde putea și asigura hrana și câteva hăinuțe pentru copii. Când a venit timpul ca cei mici să meargă la școală, părinții au încercat să îi trimită dar nu au reușit să îi susțină la școală cu tot ce este necesar, motiv pentru care copiii au abandonat școala.

În zadar a încercat tatăl să găsească înțelegere și ajutor pe unde a putut și pe unde a auzit, dar nu l-a ajutat nimeni. În anul 2011 a fost momentul în care a început să se simtă rău dar nu a avut posibilitatea materială să meargă la medic să își vadă de sănătate pentru că nu avea pe nimeni care să îi ajute familia să supraviețuiască. A mers la muncă până când nu a mai putut deloc, asta însemnînd toamna anului 2012, ca în decembrie să treacă în neființă. În toată perioada lor de neajunsuri, lipsuri și greutăți s-a găsit o familie cu frică si dragoste de Dumnezeu si de semeni, care i-a ajutat necondiționat cu cele necesare pentru înmormântare și după aceea pe copiii și mama.

În ianuarie 2013 asistentul social împreună cu asistentul medical comunitar (fiica acelei familii) au găsit soluția de a interna copiii într-un centru rezidențial pentru minori la Piatra-Neamț, unde copiii au avut tot ceea ce a fost necesar pentru un trai decent. În plus, au fost duși la școala specială pentru că ei abandonaseră cursurile școlii din comună. Cristina, asistenta medical-comunitară, a făcut demersurile necesare pentru obținerea indemnizației de urmaș pentru fiecare copil. În vacanță mama i-a luat acasă în primul an de școală, apoi mama a plecat cu cineva și nu a mai păstrat legătura cu copiii. Aceștia au suferit foarte mult pentru acest lucru au avut momente de furie, de frustrare, de razvrătire chiar (Ionut, băiatul cel mare, pe când ceilalți trei au devenit mai introvertiți, instabili emoțional văzându-se părăsiți de această dată de mama, care traia, și care, spre deosebire de tata, avea posibilitatea de a alege.

Comportamentul și atitudinea celor patru copii au fost definite de aceste stări emoționale contradictorii, iar integrarea lor în colectiv s-a dovedit a fi ușor îngreunată la momentul respectiv. A urmat o perioadă grea în care ,,Tanti Aurelia și nenea Vasilică’’ au vizitat copiii la școală mai des, spunându-le mereu că nu sunt singuri, dar că tebuie să fie ascultători, să învețe, să fie cuminți pentru a reuși în viață. Dar ce era mai important pentru copii, erau vizitele și gândul că nu sunt singuri, că le pasă cuiva și de ei. Doamna directoare a. C.S.I. ’’ Alexandu Roșca ’’ deasemeni i-a înconjurat cu dragoste de mamă. După mai bine de jumătate de an, mama le-a dat primul semn de viață copiilor spunând că ar vrea să se întoarcă acasă.

Din nou familia Salomiea și-a oferit sprijinul, dar din păcate, la numai o lună de stat acasă, a plecat din nou. Încet-încet copiii au început să accepte și să se resemneze la gândul că mama i-a părăsit. În următoarea vară, tanti Aurelia a angajat meșteri și cu bănutii strânși și atât de bine chibzuiți din indemnizațiile copiilor, a reparat căsuța care stătea încă de atunci să cadă, a facut gard (deoarece vecinii nu sunt oameni de bună credință) ca atunci când copiii vor vrea să vină acasă, să aibă unde trage.

Ani întregi toți patru îi spuneau că le e dor de casă și mereu întrebau de câinele lor (pentru care tanti cumpăra lunar hrană, pe care i-o dădea mătușa cea în vârstă a copiilor). Era singurul care rămăsese credincios și îi aștepta acasă.

Se întorceau în vacanțe sau la câte un sfârșit de săptămână acasă, atunci când tot tanti Aurelia era cea care se asigura că au hrană, căldură, hăinuțe iar o mătușă a lor în vârstă și bolnavă, cale era vecină, avea grijă de ei supraveghindu-i. În școală s-au comportat ca o familie, au înțeles că ei sunt patru frați și că trebuie să aibă grijă unul de altul, să fie atenți unii cu ceilalți. Băiatul cel mare, Ionuț (maturizat înainte de vreme) deja și-a asumat responsabilități față de frățiorii lui, chiar și pentru sora mai mare. Ei nu mai au alte rude care ar putea să îi ajute. Singurele persoane cu care vorbesc și se sfătuiesc este familia aceea cu care și tatăl lor se ajuta.

Acum,pentru că la casa lor nu a mai fost nimeni care să o îngrijească, în urma ploilor din primăvara- vara anului 2018 locuința lor s-a dărâmat, motiv pentru care copiii chiar dacă au dorit să mai vină acasă nu au mai avut unde. Nu au mai avut un loc al lor, căruia să-i spună acasă. Cum Ionuţ anul acesta termină profesionala iar Mihaela liceul, tanti Aurelia, binefacatoarea copiilor și cea care mereu le-a purtat de grijă, s-a tot gândit și a tot căutat o soluție.

Erau nopţi în care nu putea dormi la gândul că la terminarea şcolii, va da partea fiecaruia de banuti, aceștia îi vor cheltui în scurt timp și copiii ar putea ajunge pe străzi. S-a consultat în familie, i-a întrebat pe copiii care spuneau că vor sa se intoarca acasă. Nu știa ce să facă: să le repare casa dărăpănată, să construiască alta, doar că nu le ajungeau bănuții. Şi-apoi unde mai puneai faptul că fetele au crescut, casa este undeva pe deal în afara satului, nu sunt decât patru case vecine, aflate la distanță, iar la casa cea mai apropiată lor, se va întoarce în curând din penitenciar vecinul cel violent și bețiv care obișnuia și în trecut să le lovească și să necăjească mama.

Dumnezeu a răspuns rugăciunilor și a aflat de vânzarea unei căsuțe la intrarea în sat, la șosea. Proprietarii aflând pentru cine va fi cumpărată, au mai lăsat din preș și cu acordul copiilor majori și bucuria celor doi mai mici, tanti Aurelia a cumpărat această căsuță care, deși bătrânească, are o structură de lemn sănătoasă, este mare, doar că trebuie reabilitată și reamenajată, în ea locuind ultima dată doi bătrâni bolnavi.

Bănuți nu au mai rămas decât pentru definitivarea actelor de proprietate, si cum luna viitoare copiii cei mari trebuie să părăseacă centrele rezidențiale în care se află (Ionuț la Sancta Maria și Mihaela la Liceul Tehnologic Ștefan cel Mare) am îndrăznit să apelăm la Asociația „Născută Înger” să o rugăm pe doamna Karmen Suciu să-i ia sub ocrotirea dânsei pe cei patru frățiori. Am văzut noi ca dumneaei poate și vrea, am văzut noi câți copii s-au bucurat și se bucură de ajutorul și mângâierea danseia și de aceea, cu rugăciune la Dumnezeu și cu încredere în El și îngerul Său de-aici de pe pamant, în Oamenii Rari și iubitori de semeni, vă adresăm acest apel și rugamintea de a ajuta acești copilași. Ajutați-ne, să-i putem ajuta!” este apelul lansat de Salomea Cristina.

Cei care pot oferi ajutor o pot contacta pe Carmen Suciu la telefon 0770 405 849 sau pe Facebook aici.

Pentru donații în lei: