Amintiri din copilărie pe timp de pandemie

0

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la copilărie, sufletul mi-e inundat cu sentimente de bine. Pentru copiii de astăzi, ultimile luni se vor transforma, cu timpul, în amintiri incerte,  cu sentimente amestecate. Şi spun luni pentru că sper că pandemia de COVID-19 se va încheia, în viitorul apropiat, iar o dată cu ea vor fi eliminate toate restricţiile.

sursa foto: today.com

Dorinţa împlinită între patru pereţi

În această perioadă, copiii şi-au petrecut (nesperat) de mult timp cu părinţii lor. Pentru mulţi, a fost ca un fel de dorinţă împlinită, pentru că nu aveau această posibilitate înainte de pandemie.  Totuşi, presiunea financiară simţită de părinţi a influenţat, în multe familii, calitatea timpului petrecut alături de copii.

Antonia are șapte ani și, asemenea celorlalți copii, a stat foarte mult timp închisă în casă, în perioada stării de urgenţă. „Mi-era foarte dor de prietenele mele, desi eu am multe jucării”, mi-a spus fetița.

I-a lipsit interacţiunea cu prietenii.  

Vă imaginaţi cât de greu i-a fost să se desprindă forţat de activităţile de zi cu zi, de prietenii de joacă şi colegii de şcoală?! Să întrebe „De ce?” şi să primească un răspuns greu de priceput în mintea ei de copil?!

În aceste condiţii, prichindeii aveau nevoie să se simtă iubiți și sprijiniți mai mult ca oricând. Dar câţi dintre ei primesc aşa ceva? Presiunea psihică a devenit uriașă pentru toți membrii familiei și cu siguranță mulți adulți au clacat, între munca la domiciliu sau concediul tehnic și copiii care erau pe capul lor  24 din 24 de ore. Micuții și-au păstrat însă speranța că totul va fi bine.

Educația pe fir

sursa foto: drugtargetreview.com

O să spună unii că i-a ajutat cât de cât școale online. Da, UNII elevi s-au putut adapta, desi e greu de crezut că au avut spor la învățat în acele condiții speciale. Dar alți elevi, cei vulnerabili, care provin din familii defavorizate… ei ce școală online să facă? Că mulți nu au nici becuri în casă, nici nu mai pomenim de internet cu fir sau fără. Ce școală  online au făcut ei? Și-au continuat lecțiile vieții. Au ajutat (și continuă să ajute) la treburile casei, în cel mai bun caz. În cel mai rău caz, abuzurile la care erau supuși înainte de pandemie s-au intensificat în această perioadă. COVID-19 a întrerupt relaţiile acestor copii cu prietenii, cu şcoala şi libertatea de mişcare. Le-a furat gramul de normalitate care le mai ușura, patru sau opt ore pe zi, viața. Dar și-au păstrat speranța că le va fi mai bine.

Final fără final

Că tot ziceam de amintiri, și banchetul absolvenților de gimnaziu/ liceu se va transmforma într-o amintire inexistentă, furată de pandemie, prin restricțiile impuse.

 Au terminat școala și nu au cum să-și ia rămas bun așa cum se cuvine de la colegii de clasă, de la profesori. După cel puțin patru ani petrecuți împreună și atâtea amintiri colecționate. „Pentru generația noastră, anii de liceu s-au terminat brusc. Fără banchet, fără cursul festiv, fără acea defilare a claselor pe străzile orașului, pe care o admiram an de an… e ca cum nu aș primi răsplata binemeritată. Am fost ghinioniști, să nu avem parte de finalul mult așteptat și bine meritat„, mi-a mărturisit Andreea.

Dar copiii bolnăviori, pe care măsurile „preventive„, nefundamentate consistent de către autorități, i-au prins pe un pat de spital? Eventual fără mama lângă ei, căci în unele spitale s-a făcut exces de zel și au interzis mamei să stea cu propriul copilaș?  Ce amintiri din copilărie pe timp de pandemie vor avea ei? Vă imaginați cât de greu le-a fost și câtă putere au consumat pentru a rămâne pozitivi (în gândire, nu la testul pentru coronavirus)?!….

Dar copiii cu dizabilități și părinții lor? Obișnuiți cu un anumit program, s-au văzut deodată izolați social mai mult decât înainte, strigând în gând după ajutor… un ajutor care ajunge greu. Sau deloc.

Dar copiii care au pierdut un bunic sau un părinte în această perioadă neagră?….

Adevărul este că, în spatele măștilor și statisticilor făcute de adulți, în spatele cuvintelor și restricțiilor, există copii reali cu amintiri triste. Copii care au pierdut în aceste luni conexiunea cu normalitatea pe care o trăiau înainte, dar care au capacitatea de a preda adulților o lecție importantă: cea despre speranță și ambiție.

Andreea Trăsnea

arsene

cuc

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate