Am fost la ei, la Eroii din Valea Uzului

Am fost la ei, la Eroii din Valea Uzului. 

Am fost pentru toți eroii, nu doar pentru ai noștri să-i slăvim, iar pe ceilalți să-i uităm. – Eroul, de orice nație ar fi, rămâne erou.
Totul a decurs foarte bine și frumos. 
Părintele Ovidiu Ţărnă, așa cum îi este menit unui preot să o facă, a fost cu noi, în gând și fapt, delegat de Protopopiatul din Piatra-Neamț, alăturându-se și completând gestul nostru, de a aprinde lumânări și a așeza o floare pe mormântul soldatului căzut la datorie – gest creștinesc, zic eu, din partea celor care am mers astăzi acolo.

Din Neamț, am fost, după cum spunea organizatorul, 25 de persoane, azi nu așa mulți, dar la fel de plini de intenții și gânduri bune, ca cei din ziua Ispasului, printre care și oficialități locale, reprezentanți de seamă a unor instituții, a căror nume nu o să le dau, neavând acordul, excepție – domnul Viceprimar Bogdan Gavrilescu.

Au venit părinți cu copii, cu steaguri în mână, copii cărora, aici, în Cimitirul Internațional din Valea Uzului, le-a fost insuflată o adevărată lecție de educație patriotică, precum  și  de  dragoste de neam, de țară, de cum să-ți respecți și să prețuiești valorile moștenite, dar mai ales cele morale, de cum să-ți respecți morții tăi, pe ai altora; nu în ultimă instanță să respecți semenii.

Aici, pe Valea Uzului, încă din 1916 – 1917 (8 martie) – 1918 s-au scris  pagini de istorie, respectiv din Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial.  Aici, în Cimitirul Internațional, sunt îngropați soldați necunoscuți din armatele austro-ungară, română, rusă, germană, soldați sârbi și italieni.  

Am fost acolo și am fost așteptați, nu cu ostilitate, ba din contra, am întâlnit o stare de calm și pace.
La final până și Dumnezeu a trimis lacrimi de sus, pentru ei,  Eroii din Valea Uzului.

Respect lor,
Mara Emerraldi