Alpinistul Ticu Lăcatușu, primele impresii despre expediția din munții Kun Lun, China

Alpiniștii CONSTANTIN (Ticu) LĂCĂTUȘU din Piatra-Neamț (primul român pe Everest) și CRISTIAN GRUIA din București au plecat sâmbătă, 9 iunie,  într-o expediție de ski-alpinism în munții Kun Lun din China, având ca obiectiv ascensiuni pe vârfuri de peste 7000m.  

Munții Kun Lun sunt situați între lanțurile muntoase Himalaya-Karakorum (la sud) și Pamir-Tian Shan (la nord), în provincia Xinjiang, cea mai vestică provincie a Chinei, la marginea deșertului Takla-Makan.

Vârfurile țintă aparțin grupului MUZTAGH ATA și se află foarte aproape de granițele cu Pakistan, Afganistan și Tadjikistan. Alpiniștii români vor încerca să urce 2 sau chiar 3 dintre aceste vârfuri: MUZTAGH ATA – 7546m , KALAXONG –  7277m, KOSKULAK – 7028m, si KUKSAY – 7184m. Cu excepția lui Muztagh Ata, toate celelalte vârfuri nu au mai fost urcate de alpiniști români.

Foarte puține echipe din lume au urcat, în aceeași expediție, 2 dintre aceste vârfuri. Dacă vor reuși 2 vârfuri de peste 7000m, alpiniștii vor stabili o premiera românească în ski-alpinism.

Dacă vor urca 3 vârfuri de peste 7000m, cei doi alpiniști români vor stabili o premieră mondială, deoarece nimeni nu a mai reușit să urce 3 astfel de piscuri din munșii Kun Lun, în aceeași expediție.

Redăm mai jos primele impresii oferite de alpinstul Ticu Lăcatușu despre expediția din munții Kun Lun, China.

 CONSTANTIN (Ticu) LĂCĂTUȘU – jurnal de alpinist

 16 iunie 2018

– Am ajuns in sfarsit in tabara de baza (4400m) a lui Muztagh Ata (*Parintele Muntilor de Gheata”) in Xinjiangul de nord, zona locuita de kirchizi, tadjici si uiguri. Muntele arata impresionant, cu o diferenta de nivel de peste 3km din tabara de baza pana in varf. Din punctul in care am inceput sa urcam spre Base Camp (Subashi, 3600m alt.) sunt 4km pana in varf! Asta noapte, la Subashi, a plouat, apoi a nins, a batut si putin vantul de era sa ne ia corturile pe sus. Dar cum am ajuns la Subashi a fost o poveste lunga, poate prea lunga avand in vedere si ce bagaje avem, inclusiv schiuri. Mai intai cu avionul 2 zile si 2 nopti cu escale la Istanbul, Astana si sosire la Urumqi, capitala provinciei Xinjiang. De aici cu trenul 1600km, 24h pana la Kashgar, un oras uigur foarte aproape de granita cu Pakistan. Dupa 2 nopti aici, cu un bus, inca 230km pe celebra Karakorum Highway care duce in Pakistan (drum transhimalayan, parte din odata faimosul Silk Road, ce lega India si Pakistan de China). Asa am ajuns in m-tii Kun Lun, la poalele lui Muztagh.

    18 iunie 2018

 – Expeditia Kun Lun 2018 – update. Nu doar internetul este restrictionat aici, ci si accesul pe munte, destul de permisiv pana de curand. Ca pretext este invocata granita foarte apropiata cu Pakistan si Afganistan. Din toate cele 4 varfuri de peste 7000m din grupul Muztagh este deschis doar Muztagh Ata, cel mai inalt, dar pe o singura ruta. Acest lucru ne da planurile peste cap destul de serios. Avem insa o varianta de criza; e bine sa poti avea un plan de rezerva, desi la prima vedere pare imposibil. Nu cred ca avem un plan C, dar cu B-ul avem sanse sa ducem totul la bun sfarsit si sa ne atingem obiectivele expeditiei

19 iunie 2018 ( în urmă cu câteva ore)

 – Pe permisul nostru de ascensiune sunt 11 alpinisti. Doar eu si Cristi vom urca pe cont propriu, ceilalti sunt veniti printr-o agentie comerciala care le asigura mai multe servicii pe munte, inclusiv transport echipamente si instalarea taberelor la cort. Ei sunt 2 germani, 2 spanioli, 1 canadian si 1 singaporez, asistati de 3 ghizi: 2 din Kazahstan si un rus. Tabara de baza o vom utiliza insa in comun. Aici, chinezii ne pregatesc 3 mese pe zi, destul de in regula, cu orez si paste, pun chiar si ceva carne. Nu stim ce fel de carne e si poate ca e mai bine ca nu stim. Nemtii si spaniolii par schiori foarte buni, au calatorit mult in lume pentru ski-alpinism. Spaniolii au schiat acum 2 sapt in Pirinei, la 1.5h de Barcelona, unde locuiesc. Toti sunt simpatici, in frunte cu singaporezul (de origine indiana). Chiar in noaptea dinaintea plecarii spre tab.1, Daniel, canadianul, primeste o vesta proasta de acasa, sotia a ajuns de urgenta la spital, in stare critica. Ne pare f rau pt el, mai ales ca deja ne imprietenisem, era singurul nord-american din base camp. Nici nu a apucat sa calce bine pe munte si acum trebuie sa impacheteze iarasi si sa plece inapoi spre casa. Cam 5 zile pana in capatul opus al Pamantului, locuieste la 100km vest de Calgary. Iata ca oricat am parea noi de motivati si focusati spre ceea ce facem, problemele reale ale vietii nu ne ocolesc, chiar daca suntem izolati in centrul celui mai mare continent de pe glob.

– Ieri am urcat cu Cristi in C1 (tab.1), 5400m, 3km, 1000m diferenta de nivel, pe uscat si pe vant. Am avut ceva bagaj in spate: schiuri de tura si bocanci de schi, aragaze, butelii gaz, piolet, colari, lopata de zapada, ceva mancare si 2 corturi ultrausoare de la VAUDE (un model nou, Space UL 1-2P Seamless). Am montat un cort si acum avem C1 instalat, exact la limita zapezii. De acolo vom urca mai departe doar pe schiuri pe ghetarul suspendat al lui Muztagh. Primul obstacol dupa C1 este un sistem de crevase pe care le vom parcurge legati in coarda; avem cu noi si echipament de ice-climbing, just in case. Ascensiunea nu va fi una tehnica ci o incercare de mare anduranta. Un varf de 7.5km are mereu dificultatile si riscurile lui, specifice marii altitudini. Ziua varfului va fi in asa numita „zona a mortii”, la peste 7000m alt. Desi multi alpinisti vin aici in fiecare an (acum, noi suntem primii, impreuna cu o echipa elvetiana), rata de succes este de cca.15%. Avem o mare sansa de a fi ajuns in cele din urma aici, cu schiurile, pe o intindere imensa de zapada, la mare altitudine. Multumim Bogdan Arnautu si Heidelbergcement Romania pt sprijinul decisiv oferit!

***
Cristi Gruia are la activ ascensiuni în Alpi, Caucaz, Africa și Nepal-Himalaya:  Ama Dablam, Thapa peak, Island Peak și tentativa de premieră pe Tsartse.

Constantin Lăcătușu a urcat în premieră românească pe Everest (1995), a fost primul român pe un vârf de peste 8000m (Broad Peak-8047m, 1992) și primul roman pe Cho Oyu (8201m, 1998, solo).  Are la activ mai multe premiere mondiale și este singurul român care a reușit celebrul circuit SEVEN SUMMITS, cele mai înalte vârfuri ale celor 7 continente (2001). În anul 2010, împreună cu Cornel Coman, a realizat traversarea calotei glaciare a Groenlandei, pe o distanta de 650km, fără sprijin din exterior.