A murit amiralul Cico Dumitrescu și, odată cu el, s-au îngropat adevăruri greu de imaginat pentru oamenii normali

Cico Dumitrescu. Şcolit în URSS la Academia Militară la Leningrad, a fost un important agent/spion sovietic, din ce spune pe surse contraspionajul românesc. După cum spun procurorii militari el a fost unul dintre cei care a fost implicat in mineriade și a ”inventat” Revoluția din 89 și a coordonat echipa care a preluat controlul TVR în decembrie 1989 și a planificat și pus în aplicație, la nivel național, psihoza fenomenului terorist de la Revoluție.

Dincolo de acuzațiile foarte grave ce i s-au adus tot timpul și de controversele create pe seama lui, amiralul Cico Dumitrescu, pe care l-am cunoscut personal, aici la Neamț, era un om de o inteligență remarcabilă, cu o cultură generală fantastică și cu un bagaj de informații despre cum funcționează lumea incredibil de bine ancorat în realitatea de care nu se vorbește niciodată în zona publică. 

Amiralul Cico Dumitrescu era genul de ”007 de la KGB” retras din ”câmpul muncii”. Un om pe care au încercat toate guvernele, inclusiv cel comunist, să îl bage la pușcărie sau să ”scape de el”, dar se pare că știa prea multe și era prea bine susținut pe plan internațional. Un om de la care am aflat lucruri pe care nu le pot povesti nici cu prietenii, deoarece ar crede că sunt nebun. Un om care știa secretele României, secretele puterilor lumii, un om de la care am înțeles că ce vedem noi cu președinte, guverne, manifestații, justiție, scandaluri etc., e de fapt ce vor unii să vedem ca să ne țină mintea ocupată. Amiralul Cico Dumitrescu a fost unul dintre cei care m-au făcut să citesc știrile de geopolitică și politică ca și cum aș citi o știre de pe vremea când nu era descoperit curentul electric și se anunța că Sfântul Petru a dat cu un fulger într-o casă. 

Odată cu moartea controversatului amiral Cico Dumitrescu au fost îngropate o mulțime de adevăruri care pentru mulți ar fi povești SF, dar care băgau frica în guverne și sisteme. 

Condoleanțe familiei domnului amiral. 

Iosub Robert

P.S.: Foarte greu să transmiți condoleanțe pentru un om cercetat pentru infracţiuni contra umanităţii, mai ales dacă ești convins că omul chiar a fost acolo la butoanele care au stabilit ce să se întâmple cu România și din cauza deciziilor au murit mulți oameni nevinovați. 
Foarte greu de scris un asemenea articol, dar astfel de oameni, mai greu de atins decât un președinte, oameni care cunosc adevărul pentru că ei au construit ”povestea”, astfel de oameni te pot ajuta, ca jurnalist, să ai o percepție cât mai lucidă asupra a ceea ce se întâmplă în realitate și să transmiți din această percepție și celor care te citesc.