VASILE DISMERDATU LUPTĂ PENTRU DREPTURI LEGITIME-2-
De mai mulți ani încoace, dl. Vasile Dismerdatu(vezi foto nr. 1), stabilit de vreo două decenii în Franța și recunoscut acolo drept o persoană onorabilă și utilă societății, a decis să-și apere drepturile sale indiferent de numărul mare al mafioților care îi stau în cale. Printre aceștia se întâlnesc nume rezonante, persoane care au deținut, sau dețin încă, funcții importante, au influență și mijloacele necesare perturbării unor demersuri legitime, perfect legale. O bună bucată de timp, în presa locală au apărut articole în directă legătură cu jaful practicat de o întreagă încrengătură mafiotă. Informațiile difuzate nu au impresionat pe nimeni.
JAF ÎN CODRII NEAMȚULUI
Concetățenii noștri poate că au uitat, dar unele ziare și articole s-au conservat prin bunăvoința unor colecționari. Câteva titluri își păstrează încă parfumul proaspăt, de ”rumeguș”, amintind de tâlhăriile obișnuite prin codrii Neamțului: ”Pagube de aproape 40 de miliarde de lei în fondul forestier de stat în prima jumătate a anului”(sursele: ROMPRES și www.infowood.ro/29 august 2005), ”Dosare penale pentru primari și pădurari”(sursa: CURIERUL NAȚIONAL, din 18 august 2005/articol semnat de Ionela Neagu). Dl. Vasile Blaga, pe atunci ministrul Administrației și Internelor a prezentat un bilanț al unei operațiuni naționale, intitulată ”Gaterul”, declanșată la 22 iulie 2005 în județele Suceava, Bacău, Neamț și Vrancea. Concluziile d-lui Blaga: ”Din păcate sunt prinși în acțiuni ilegale și primari, și pădurari și alți cetățeni care, prin obligațiile pe care le au, ar trebui să se opună unor astfel de acțiuni. De asemenea, dorim să declanșăm un control privind proveniența masei lemnoase pentru că am sesizat că aceiași patroni taie lemnul, îl debitează, îl transportă în port și au propriile vase cu care îl duc mai departe, în special în țările arabe. Avem dubii foarte mari vis à vis de concordanța între documente și adevărata cantitate de material lemnos care părăsește România”. Cotidianul național, ”România liberă”, publica la data de 03 iunie 2006 rezultatele unor anchete pe care le-au realizat atât jurnaliști din județul Neamț cât și gazetari din Capitală. Articolul, intitulat sugestiv ”Acțiunea GATERUL, în județul Neamț. Metode de jefuit pădurea” pomenește și numele unui cetățean prăduit mișelește de bunurile sale: VASILE DISMERDATU, din Grințieș, stabilit de aproape două decenii în Franța. Autorul articolului numește și doi indivizi, cu o anumită poziție politico-administrativă în localitate, Azoiței Filip și Crețu Iosif, în jurul cărora s-au brodit un număr de abuzuri și ilegalități. Un număr de falsuri și înșelăciuni urmăreau să-i îngreuneze lui Vasile Dismerdatu obținerea drepturilor cuvenite, infractorii locali profitând tocmai de faptul că Vasile se afla în Franța, iar mama sa avea o vârstă înaintată, plină de beteșuguri. Niște judecători din Bicaz, ignorând amănunte esențiale în rezolvarea sănătoasă a dosarului au dat satisfacție celor pe care i-a acuzat V. Dismerdatu. Trebuie să recunoaștem că echipa de magistrați din Bicaz și cei doi oficiali locali, Azoiței și Crețu nu figurează în nici un catastif ecclesial la capitolul ”ușă de biserică”. Autorul articolului din ”România liberă”, Sorin Ghica nota: ”Polițiștii nemțeni au întocmit nu mai puțin de 101 dosare penale. Nu întâmplător, epicentrul fărădelegilor la regimul silvic a fost comuna Grințieș. Filip Azoiței și secretarul Iosif Crețu au fost acuzați de fals intelectual, uz de fals, abuz în serviciu în formă calificată, neglijență în serviciu și înșelăciune. Alte cinci persoane, apropiate primarului, au fost cercetate pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată. Potrivit polițiștilor de la IPJ-Neamț, care au anchetat cazul, Filip Azoiței nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu referitoare la constituirea și reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de pădure și a eliberat adeverințe de proprietate false pentru 36 de persoane”. Zeci de hectare de pădure, ajunse ilegal în posesia acoliților primarului au fost rase de pe suprafața pământului. Prejudiciul total stabilit de anchetatori în seama lui Filip Azoiței și a lui Iosif Crețu se ridică la peste șase miliarde lei vechi.(…) Cei mai mulți dintre sătenii din Grințieș au intrat, într-un fel sau altul, în conflict cu primarul Azoiței. Până și rudele acestuia s-au plâns că edilul le-ar fi cerut șpăgi grase pentru a fi puse în posesie.(…) Sătenii au trimis mai multe memorii la Poliția și Prefectura Neamț: ”Noi, cetățenii semnatari ai acestui memoriu, domiciliați în comuna Grințieș, vă rugăm să faceți demersurile legale care se impun pentru ca dl. primar Azoiței Filip și dl. secretar Crețu să fie cercetați în stare de arest în dosarele penale întocmite pe numele lor. Considerăm că dumnealor reprezintă un pericol public pentru comunitate”(fragment din ziarul ”România liberă”-ediția din 03 iunie 2006). Petiția a fost semnată de peste 100(una sută) localnici din Grințieș. De ce a fost necesară această rememorare? Tocmai pentru a înțelege coșmarul pe care l-au trăit și încă îl mai trăiesc unii proprietari din Grințieș, printre care se numără și Vasile Dismerdatu. Nu întâmplător, în ziarul ”Vestea” apăreau aceste articole: ”Țara lui Azoiței-vodă” și ”Vestul sălbatic la Grințieș”(numerele 180 și 181 din noiembrie 2006). Dl. Vasile Dismerdatu l-a omenit pe Azoiței de câte ori a avut ocazia, punând chiar umărul la alegerea sa ca primar. La Paris, Dismerdatu l-a plimbat pe Azoiței peste tot, dovedindu-se mai mult decât o gazdă bună, generoasă și primitoare. Ziaristul Mihai Sava de la ”Realitatea Media” a inițiat un serial, concludent, asupra evenimentelor cu caracter infracțional care s-au derulat în comuna Grințieș: ”Primăria Grințieș-cuib infracțional”(6 octombrie 2005) și ”Tun de 6 miliarde de lei cu pădurea din Grințieș”(21 martie 2006). Un ziar riguros, cunoscut pentru profesionalismul și standardele sale ridicate, ”Monitorul de Neamț”, a publicat mai multe anchete și analize cu o tematică similară: ”Înșelăciune și abuz la Primăria Grințieș?”(13 iunie 2006-articol semnat de Magda Vasilache) și ”Funcționari publici anchetați”(14 septembrie 2006-articol semnat de Daniel Muraru). Din acest ultim articol, ”Funcționari publici anchetați” cititorul a putut afla: ”Nici nu s-au stins ecourile anchetei penale în care au fost găsiți nevinovați primarul și secretarul comunei Grințieș…(…) Reamintim că, în urmă cu câteva săptămâni, primarul și secretarul comunei Grințieș au fost declarați nevinovați de procurorii băcăuani…) Decizia magistraților de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a surprins, mai ales că în prima fază, procurorii au acceptat propunerea polițiștilor nemțeni de începere a urmăririi penale împotriva lui Filip Azoiței și Iosif Crețu.(…)Oamenii legii au fost de părere că, în perioada 1992-1998, Filip Azoiței nu și-ar fi îndeplinit obligațiile de serviciu referitoare la constituirea și reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de pădure și a eliberat adeverințe provizorii pentru 36 de persoane. Acest lucru ar fi dus la împroprietărirea unora ce nu ar fi avut acest drept”. Multe minuni poate face un plic gros cu bani, rezultat din comercializarea lemnului exploatat ilegal din pădurile patriei! La fel de bine se pot împlini și dorințele nemărturisite ale unor magistrați, intermediarul fiind același lemn din care unii fac parale, alții ”cozi de topor” iar cei mai mulți, viloaie și case de vacanță. Persoane grijulii cu articolele scoase de prin ziarele anilor trecuți au arhivat tot ce au găsit în cale. La o adresă de net, www.ngo.ro am găsit două piese interesante din toamna anului 2006: ”O sută de dosare penale în acțiunea Gaterul” și ”Acțiunea Gaterul-afaceri necurate de miliarde de lei”.
NOUL COD SILVIC POATE STĂVILI JEFUIREA FONDULUI FORESTIER?
-CE POATE SPERA VASILE DISMERDATU?
Goana furioasã dupã înavuţire rapidã este meteahnã veche. Nu e nevoie de efort special pentru a gãsi în mass-media o serie de titluri sugestive… Prãduiala se practicã la modul disperat, cu drujba, cu sprijinul autoritãţilor, cu binecuvântarea unor magistraţi care au reuşit sã „citeascã” spaţiile dintre legi pe unde se pot strecura nestânjeniţi mafiotii, ziua şi noaptea, fãrã teama cã vor exista şi consecinţe neplãcute pentru tâlhari. Pãdurea este o avere a întregii ţãri, este un dar de la Dumnezeu. Dacã se dorea ca planeta sã fie pustiitã de drujbiştii naţionali şi internaţonali în timp record, Atotputernicul nici nu se mai ostenea sã-i dãruiascã planetei noastre şi suprafeţe întregi de pãdure. Dar dacă avem un fond forestier, cândva foarte bogat, trebuie să-l administrăm cu chibzuință responsabilă. Iată ce informații avem de la sursa gazetărească www.incont.ro: „România rămâne fără păduri. La măcel participă și angajați ai ocoalelor silvice, nu doar hoții. 146.000 metri cubi de lemn, defrișați ilegal în 2012”(10 iulie 2013), „Cum își protejează România pădurile: exportă săptămânal sute de tone de fag și brad”(2 iulie 2012), „România umblă cu „pădurea vopsită”. Deși defrișăm zeci de mii de hectare, în statistici codrii sunt mai verzi ca oricând. În 2012, furtul de bușteni a atins 5,7 milioane euro”. La data de 16 mai 2012, sursa www.financiarul.ro a dat publicității un raport extrem de alarmant privitor la „distrugerea fără precedent a pădurilor românești” și „deforestările din ultimii unsprezece ani” realizat de cei de la GREENPEACE. În studiul finalizat de Greenpeace s-a arătat că „dispar nu mai puțin de trei hectare de pădure pe oră, ceea ce este înfricoșător de-a binelea” și că „s-a ajuns la o gravă destructurare ecologică a țării”. Nu întâmplător, ziarista Rodica Ciobanu de la publicația „GÂNDUL” a scris un articol, cu un titlu care nu mai solicită comentarii, „SĂ RÂDEM CU MAFIA LEMNULUI”, la data de 30 aprilie 2013. Acest text este mai elocvent decât trei anchete și cinci analize ministeriale și polițienești. Vom cita câteva fragmente: „Deoarece a ocrotit cu incontestabilă dăruire mafiile pădurilor de pe întinsul României, personalul silvic-fie că e vorba de un șef de regie, fie de un simplu pădurar-beneficiază prin lege, de următoarele: spor de risc egal cu 25% din salariul de bază, un fond de premiere egal cu 20% din totalul amenzilor încasate și un altul de 35% din contravaloarea masei lemnoase confiscate, destinat aceluiași scop.(…) Ce stat își mai premiază angajații complici la un jaf de 10 miliarde de euro, în 20 de ani?! Eu nu cunosc vreunul”. Doamna Lucia Varga, ministrul delegat al Pădurilor și Apelor a crezut că prin implementarea noului cod silvic, „european și aspru” va elimina furturile din păduri. Dumneaei a afirmat că se vor reduce cu 50-60% tăierile ilegale, că „nu vor mai avea voie camioanele cu lemne să circule noaptea. Păi cele mai multe circulă ziua și se salută din faruri cu mașina poliției, iar pădurarul le face cu mâna.(…)Dacă articolele din noul Cod Silvic ar fi dezbătute la umbra unui brad, în Harghita, ar fi distracție mare.(…)Mafia lemnului este atât de bine structurată și sudată, sumele rulate atât de mari, interesele și complicitățile politice atât de înalte, încât nici Parchetul, nici DNA nu s-au încumetat s-o atingă.(…)Europeanul Cod Silvic al doamnei Varga nu se potrivește cu România. El arată că voința politică de a tăia răul de la rădăcină e aproape nulă. Meritul real al noului Cod este acela că, schimbând termenii de inventar, va calcula câtă pădure am pierdut de fapt”, susține Rodica Ciobanu, senior-editor al ziarului „Gândul”. Dl. Vasile Dismerdatu se luptă cu morile de vânt, ca Don Quijote, sau cu niște mafioți care refuză să-i dea titlul de proprietate pentru ceea ce i se cuvine? S-au comis tot soiul de falsuri, nu numai în cazul său… Oare de ce? Nu-i greu de răspuns, dar nu dorim să supăram oficialitățile implicate în tergiversări. Până la urmă, tergiversarea este tot o formă de prădăciune: îi furi omului timpul, sănătatea și chiar dreptatea! De ce? Pentru că un anumit gen de infracțiuni se prescriu după un număr de ani… Pentru că unei grupări mafiote i-a plăcut prea mult de parcela ta împădurită și nu mai vrea cu nici un chip să ți-o restituie…„Dar din dar se face Rai” doar pentru unii, iar complicitățile vinovate participă activ la transformarea vieților oamenilor de rând în coșmar, pe când existența mafioților devine o lume de vis! Proprietarii români, care dețin suprafețe de teren de până la 10 hectare sunt discriminați, dar dacă cineva dorește explicații suplimentare o vom face separat, cu prilejul unui alt articol. Poate că nu cunoașteți cine este cel mai mare proprietar de păduri din România… Noi vă ajutăm să știți: HARVARD UNIVERSITY! Din două surse gazetărești aflăm următoarele: „Harvard University, cel mai mare proprietar de păduri din România”(sursa informației: ZIARUL FINANCIAR-27 aprilie 2011-autor articol: David Ioana). Vom cita un fragment elocvent: „Fondul de investiții PHEMUS CORPORATION înregistrat la aceeași adresă cu HARVARD MANAGEMENT Company, entitate a prestigioasei universități americane Harvard care administrează active de 27miliarde dolari , este acționarul majoritar al celui mai mare proprietar de păduri din România, firma SCOLPAX SRL, din Focsani.(…) Sven Rutgersson, director executiv al SCOLPAX, a confirmat că în spatele RHEMUS Corporation se află un fond al Universității Harvard, fără a preciza numele acestuia. ~Deținem aproximativ 35.000 de hectare de păduri și 2000 de hectare de teren agricol~ a mai spus Rutgersson”. Ne-a mai atras atenția încă un titlu de ziar: ”Prinţul Sturdza, proprietar pe 26.000 ha de pădure”, articol semnat de o jurnalistă onestaă și riguroasă, Iulia Iacob, care a lucrat mulți ani pentru ziarul regional “Evenimentul de Iași”. Nu cunoaștem cu exactitate care este soarta celor 26.000 ha de pădure pe care le-a primit prințul Sturdza. Domnii regulamentari, în general, Mihail Sturdza în mod special, au păstrat o poziție ambiguă atât față de Imperiul Otoman cât și față de Imperiul Rusiei țariste… Dar dacă restitui zeci de mii de hectare către o familie care se pretinde princiară, deși Adam și Eva nu au fost înzestrați cu blazoane și titluri boierești, suntem nevoiți să ne întrebăm: de ce oare nu sunt restituite și suprafețele mici de pădure, de câte 2-10 hectare, către proprietarii lor legitimi, printre care se numără și dl. Vasile Dismerdatu? Ce fel de șpăgi trebuie să mai dea muritorul obișnuit pentru a primi ceea ce i se cuvine? Universitatea Harvard cumpără tot ce-și dorește, prințul Sturdza primește tot ce vrea mușchiul său, muritorul de rând este lăsat cu cinism și răutate să aștepte până la calendele grecești restituirea drepturilor cuvenite. An de an, Vasile Dismerdatu a făcut naveta Paris-Piatra Neamț cu scopul unor reglementari amiabile. Din păcate, mafia lemnului nu a fost de acord! Asta înseamnă că România este condusă de mari criminali economici, dispuși să tranzacționeze păgubos chiar și viitorul patriei, numai lor să le fie bine! De la sursa www.incont.ro ni se confirmă: “Codrul nostru frate cu românul devine proprietate străină. Universitatea Harvard, cel mai mare deținător de păduri de la noi”. Dl. Vasile Dismerdatu a sesizat prin toate mijloacele posibile, admise legal, în ce hal este prădată România și cât de mult are de suferit fondul forestier de pe urma unor măsuri abuzive. De la sursa www.incont.ro aflăm: “Furtul de lemn, atentat la siguranța națională și pedepsit cu închisoarea. Cum vor să schimbe autoritățile codul silvic”(18 iulie 2013). Din sursa de informare www.finantistii.ro aflăm: “Codul Silvic se schimbă. Nu mai este permisă vânzarea lemnului pe picior”(25 septembrie 2013). Ministrul responsabil crede că acest aspect “este una dintre cele mai importante modificări aduse actului normativ, care urmărește stoparea furtului de lemn și exploatarea durabilă a pădurilor”. La data de 14 august 2013, publicația FINANCIARUL(www.financiarul.ro) ne informa: “Război cu hoții de lemne. Noul Cod Silvic lăudat”. Un amănunt important din conținutul acestui articol: “Ofensiva drujbelor după Revoluția din `89”. “Curtea de Conturi arată că volumul total al tăierilor ilegale din fondul forestier în perioada 1990-2011, proprietate de stat și privată, acoperă o suprafață de peste 366.000 de hectare. Mai exact, în România s-au tăiat ilegal 80 de milioane de metri cubi de lemn”. Un articol care a rămas, surprinzător, pe net, fără a fi suprimat la presiunile mafiei lemnului este și cel publicat de “FINANȚIȘTII” la data de 27 aprilie 2013: “Acuzații extrem de dure. Lucia Varga susține că au fost modificate ordine de ministru pentru a permite mai ușor furtul din păduri”. Ne putem întreba: În ce țară trăim? Au fost modificate ordine de ministru? De ce? Pentru a facilita furtul din păduri! În ziarul “Bihoreanul” din 27 aprilie 2013 se spune clar într-un articol semnat de Adrian Chiș: “S-a furat cu ordine de ministru”! Nu au rost comentariile. Totul se face la lumina zilei. Ce șanse are Vasile Dismerdatu și alții ca dumnealui, în aceste condiții? Mafia lucrează și în zile nelucrătoare. Pentru eficiență!
CE ȘANSE ARE VASILE DISMERDATU ÎN ROMÂNIA?
Când se opintesc bandiții, sunt schimbați din funcție chiar și șefii unor importante secții de poliție: “De ce a fost schimbat șeful Poliției Huedin? Mafia lemnului și interlopii locali din Aghireșu i-au venit de hac comisarului șef Rus”(sursa informației: www.stiridecluj.ro din 03 septembrie 2013): “Pe lângă toate astea, demiterea lui Augustin Rus se datorează și mafiei lemnelor”. Ce ne transmite ziarul “COTIDIANUL” din 25 aprilie 2013? Sub un titlu destul de dur, “Moții s-au răsculat împotriva Mafiei Lemnului și a protecției asigurate de Poliția Circulație”, suntem informați: “Cetățenii nu mai suportă ca firmele să exploateze zeci de mii de metri cubi de material lemnos. Guvernanții nu se uită la oameni, se uită doar la ce ne impune Uniunea Europeană, dar nu văd că firme din Germania își protejează pădurile și le distrug pe ale noastre. În doi ani, la Măguri Răcătău, au fost tăiați peste 100.000 de metri cubi. Dacă lucrurile merg tot așa, în doi-trei ani nu o să mai aibe unde să cânte cucul.(…) Adevărul este că pădurea se fură cu acte în regulă”. Și atunci? La ce s-ar putea aștepta Vasile Dismerdatu și alte sute de mărunți proprietari de pădure care mai trag nădeje că li se va face dreptate? Dacă actele sunt bune și dreptatea strâmbă, cui să te mai adresezi? Justiția are, din păcate, unele vulnerabilități. Jurnalistul Lucian Gheorghiu scria la data de 3 noiembrie 2011, în “Cotidianul”: “Pentru a proteja clientela politică și regii asfaltului Băsescu le spune magistraților cum să judece în instanță” și în ziua de 09 noiembrie, același an: “Traian Băsescu le-a dat directive și judecătorilor CCR”. Nu este pentru prima dată când avem de-a-face cu mentalități cazone, de obârșie stalinistă. Un alt titlu incitant, “Cutremur în DNA”, apărut în ziarul “NAȚIONAL” din 08 septembrie 2013, semnat de Cătălin Tache nu face decât să reconfirme deficiențele și corupția existente prin complicitățile vinovate dintre politicieni, oameni de afaceri și justiție: “Laura Codruța Kövesi bagă groaza în politicieni și oameni de afaceri, răscolind prin dosarele încheiate cu NUP sau îngropate prin sertarele DNA”. Același jurnalist scria cu câteva luni înainte(19 iunie 2013, “NAȚIONAL”): ”SRI sapă după dosarele dosite de Daniel Morar”. Și prin intermediul periodicului “LUMEA JUSTIȚIEI”(ediția din 29 august 2013), monogramistul G. T. pomenește din nou despre corupție prin intermediul răspunsului pe care Asociația pentru Monitorizarea Justiției îl dă judecătorului Vasilică Danileț de la CSM, că “CSM a închis ochii la toate sesizările societății civile privind problemele din Justiție: “”Un organism care ar fi trebuit să fie discret și eficient, s-a transformat într-unul sindical, devenind, din păcate, portavocea tocmai a acelor magistrați din sistemul judiciar acuzați de corupție sau neprofesionalism””. Atestarea corupției prin tot soiul de semnale poate explica și viața de huzur și lux a unor magistrați, în fapt prețul unor hotărâri și decizii premeditat-eronate. O gazetă on-line, “A.M. Press” se străduia să explice unor cititori, la 30 august 2013: “Metodele folosite de servicii pentru interceptarea convorbirilor telefonice!” Ceea ce este mai grav: au fost înregistrați, ilegal, chiar și minori! Ziaristul Răzvan Savaliuc, de la “LUMEA JUSTIȚIEI” oferă și cealaltă față a problemei(14 august 2013): “Arta DNA: arestăm judecători pe declarații, mita se dovedește cu denunțuri. Oricine poate fi etichetat corupt”. Ce poate să creadă un om obișnuit cu democrațiile occidentale, silit să se lupta cu niște tâlhari nevăzuți? Ce fel de DREPTATE se clocește în România? Vasile Dismerdatu a intrat în conflict direct cu niște mafioți din sistem, care l-au tărăganat și l-au purtat pe drumuri, și-au bătut joc de el și de ideea de justiție, inclusiv prin “metoda suveica”, “ștafeta” și “rugbystul”, specifice rakeților din Tiraspol și infractorilor financiar-bancari din cele mai insalubre medii ex-sovietice. Chiar la începutul anului 1990, când lumea nu era prea bine edificată dacă în România a avut loc o lovitură de stat sau un soi de revoltă susținută de unele servicii speciale din statele vecine, pe fondul dorinței populare de promovare în funcții de răspundere a unor persoane oneste, de bună-credință și capabile să se achite conștincios de misiunea primită, a apărut ca salutară cooptarea d-lui Dismerdatu în Comisia Națională pentru rezolvarea sesizărilor, doleanțelor tuturor cetățenilor care au fost victime ale dictaturii. Documentul era semnat și parafat de președintele Comisiei, dl. Nicu Stăncescu, un nume rezonant printre cele alte câteva aflate în vârful Consiliului Provizoriu de Uniune Națională(vezi foto nr. 2). Datorită calităților sale personale, Vasile Dismerdatu a reușit să afle un munte de fărădelegi comise, cu nonșalanță, de reprezentanții trecutei administrații comunisto-securiste. I-au trecut pe dinaintea ochilor documente incredibile, a ascultat mărturii, devenind depozitarul unor informații neconvenabile, chiar compromițătoare vizându-i pe reprezentanții vechiului și noului sistem. Unele aspecte au ajuns foarte rapid și în paginile ziarelor locale, nou apărute(vezi foto nr. 3) Fărădelegile trecutului începeau să iasă la suprafață, iar Vasile Dismerdatu, pe măsură ce rezolva necazurile oamenilor, aici și în Capitală, devenea o persoană indezirabilă. Eșalonul nr. 2 și 3 de bolșevico-securiști care reușise să acapareze sectoare importante ale puterii politico-administrative după decembrie 1989 a făcut tot posibilul să-l șicaneze pe Vasile Dismerdatu pentru a-l impiedica să-și recupereze pădurea confiscată de regimul comunist. În anul 1992, Vasile Dismerdatu este ales în Comitetul de Coordonare Internațională din cadrul Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, fondat de dl. Ion Rațiu. Documentul este semnat de o personalitate a exilului românesc, dl. Doru Novacovici(vezi foto nr. 4). Datorită unor bune conexiuni externe, Vasile Dismerdatu a putut fonda în județul Neamț o asociație de prietenie Franța-România, “AMITIÉ DE FRANCE” în colaborare cu diverse comunități(“Emmaus de France”, “L`Association Emmaus International”, La Fondation “Un coup de main”, “L` Association Emmaus Du Plessis-Trevise” etc) prin intermediul cărora s-au pus în slujba persoanelor defavorizate din România, în general și din județul Neamț în mod special. S-a deschis chiar și un magazin cu prețuri simbolice și produse noi, de bună calitate(haine, încălţăminte, lenjerie, rechizite şcolare etc), servicii diverse pentru a-i susţine pe cei nevoiaşi. Din păcate, în România acţionau și echipe veroase de escroci, puse pe căpătuială. Asociații de genul celor aduse de V. Dismerdatu în România au ajuns să incomodeze escrocii din județul Neamț care se vedeau concurați de creștini adevărați. Asociația româno-franceză dorea să ajute, dar speculanții autohtoni sperau să profite de confuzia acelor ani pentru propria lor căpătuială. V. Dismerdatu a adus în România și mai ales în județul Neamț munți de medicamente gratuite, haine pentru bărbați, femei și copii, cărucioare pentru personae cu handicap loco-motor, chiar și ochelari pentru cei care nu-și puteau permita așa ceva. Din partea Mitropoliei Moldovei și a parohiei Sf. Mare Mucenic Gheorghe din Bicaz a primit recunoașterea meritelor sale de adevărat creștin și ctitor pentru sprijinul necondiționat și dezinteresat acordat unui important așezământ bisericesc(vezi foto nr. 5). A sprijinit mai multe categorii de sinistrați. Ca președinte al Asociației de prietenie româno-franceze a susținut si activitatea spitalicească din județul Neamț. Nu putem face un panegiric, mai ales că există numeroase documente probatoare în acest sens. Mafia nemțeană a decis să lovească în interesele unui bun concetățean și adevărat creștin care a dovedit prin fapte că este vrednic de laudă și un bun ambasador al țării sale pe tărâm francez. De regulă, din Franța ne sosesc vești proaste despre agentura de nomazi care a speriat și sufocat Europa. Francezii nu o mai dau la-ntors: ei afirmă public că hoardele de hoți și cerșetori care au invadat Franța vin din România și Bulgaria. Ei vor să scape de aceștia susținând prin ministrul lor de Interne, Manuel Valls, că Franța nu trebuie să devină adăpost pentru scursurile Europei. Despre aceste hoarde care au o ură viscerală față de muncă și țara care le-a acordat cetăţenia se spun multe grozăvii. Dl. Vasile Dismerdatu este proprietarul unui pavilion în zona 3 a Parisului şi are o situaţie stabilă. Dumnealui face parte din elita constructorilor recomandaţi de Antrepriza “RAZEL Ile de France”, una dintre cele mai mari din Europa, specializată în diverse construcţii: şosele, străzi, poduri, trotuare, săli de sport, parcuri, etc. Francezii sunt zgârciţi în complimente deşi au maniere elegante. Nu acordă brevete naţionale oricui. Acest om, prăduit şi tergiversat în România este respectat în Franţa. Pe bună dreptate, dl. V. Dismerdatu crede că: “diferenţa între mine şi autorităţile abilitate care se ocupă de aplicarea Legii 18/1991 este că dumnealor au adus multe suferinţe şi lacrimi pe obrazul oamenilor, în timp ce eu prin activităţile mele personale, modeste, efectuate în cadrul ONG-urilor, am şters lacrimile de pe obrazul celor aflaţi în diverse suferinţe”(Vasile Dismerdatu-Paris, 4 septembrie 2013)
CÂTEVA DIN NEMULȚUMIRILE LUI VASILE DISMERDATU(1)
Într-o adresă ceva mai lungă, Vasile Dismerdatu s-a adresat Instituției Prefectului din județul Neamț. În acest document, dumnealui preciza că recurge la acest gest, legal și justificat ”în calitate de proprietar și moștenitor de drept după defuncta Dismerdatu Ioana”, mama sa, pentru a i se înmâna ”Titlul de Proprietate nr. 14154 emis de către Prefectura Neamț la data de 30. 08. 2012 pentru suprafața de 5 hectare de teren cu vegetație forestieră de către Comisia Locală Poiana Teiului care a refuzat înmânarea la termen”! Cel păgubit în dreptul său legitim de proprietar si succesor de drept al defunctei Dismerdatu Ioana a expediat numeroase documente pe adresa autoritaților și de fiecare dată a primit doar promisiuni și răspunsuri favorabile. I s-a spus, mereu, că urmează să i se emită Titlul de Proprietate. S-a deplasat din Franța în România, în iulie 2012 pentru a-și ridica Titlul de Proprietate, conform promisiunilor și asigurărilor că totul se va rezolva fără probleme, mai ales că întreaga documentație a fost studiată de autorități, chiar dacă uneori cei responsabili au afirmat că nu au habar de existența acestui dosar! Lucru interesant: aceste documente, constituite într-un dosar temeinic, dispăreau și apăreau în funcție de anumite conjuncturi! Nu a reușit să stabilească dacă aceste jonglerii sunt doar stângăcii ale noii administrații, sau malversații cu rost mafiot, de tergiversare-amânare sine die, comise de reprezentanții trecutului regim administrativ care mai ocupau și ocupă încă funcții-cheie, de responsabilitate și decizie. Pe alt palier al respectivului caz s-a putut afla că asupra mamei sale, grav bolnavă, cu o evidentă lipsă de discernământ déjà atestată medical, aproape oarbă, s-au comis abuzuri incredibile și o serie de ticăloșii fără margini. Mafia lemnului din comuna Poiana Teiului ”prin intermediul unui patron de gater care se lăuda că are relații peste tot și poate rezolva multe, fără să-i fie teamă că va fi tras la răspundere vreodată” i-a făcut zile amare.(va urma)
TEXT ȘI FOTO: MIHAIL-SORIN GAIDAU




