Când în munții orașului înotau pești: povestea mării păstrate în piatră

Pe Cozla, Pietricica și Cernegura, rocile păstrează urmele unei lumi care a dispărut cu milioane de ani înainte de apariția orașului Piatra-Neamț. Peștii fosili descoperiți aici arată că o parte dintre straturile care alcătuiesc astăzi munții s-au format într-un mediu marin. Din aceste rămășițe, cercetătorii pot reconstitui fragmente din viața unei mări străvechi.
Când privim Pietricica din oraș sau urcăm pe Cozla, vedem pădure, stâncă și versanți. Pentru paleontologi, unele dintre aceste roci sunt însă paginile unei istorii mult mai vechi. În ele se păstrează schelete de pești, uneori suficient de bine conservate pentru ca specialiștii să le studieze vertebrele, înotătoarele și oasele capului.
Descoperirile din jurul orașului Piatra-Neamț au intrat în literatura științifică încă din secolul al XIX-lea. Studierea lor continuă și astăzi, inclusiv prin compararea exemplarelor cu fosile din alte regiuni ale Europei.
O mare în locul peisajului pe care îl cunoaștem
Peștii fosili din zonă provin din depozite ale Oligocenului, o epocă geologică desfășurată, aproximativ, între 34 și 23 de milioane de ani în urmă. Acesta este intervalul epocii, nu vârsta identică a tuturor exemplarelor descoperite.
Mediul în care au trăit este legat de Paratethys, un vast sistem de bazine marine care se întindea dinspre regiunea Alpilor către zona Mării Caspice. Întinderea și legăturile dintre aceste bazine s-au schimbat în timp.
Pentru peștii prezentați în expoziția „Pești din vechimea timpurilor geologice”, Complexul Muzeal Național Neamț indică o vechime de circa 30–33 de milioane de ani.
Imaginea de atunci trebuie desprinsă de harta actuală. Cozla și Pietricica nu erau munții de astăzi, acoperiți pur și simplu de apă. Sedimentele se depuneau în bazine marine, iar transformările geologice ulterioare aveau să le aducă în alcătuirea reliefului pe care îl cunoaștem.
Cum poate rămâne un pește în piatră
În mod obișnuit, după moarte, corpul unui pește se descompune sau este consumat de alte viețuitoare. Păstrarea lui ca fosilă presupune condiții favorabile, care apar doar în anumite situații.
Acoperirea cu sedimente poate proteja rămășițele. Pe fundul apei se adună particule fine, iar peste acestea se depun alte straturi. În timp, sedimentele se compactează și se transformă în rocă, păstrând uneori părți ale scheletului sau amprenta organismului.
Lipsa oxigenului ori prezența lui în cantități reduse poate favoriza conservarea, încetinind unele procese de descompunere. Studiile asupra depozitelor din regiunea Piatra-Neamț descriu asemenea condiții în bazinele Paratethys, asociate formării unor roci bogate în materie organică.
Asta nu înseamnă că întreaga mare era lipsită de oxigen. Condițiile de pe fundul bazinului puteau fi diferite de cele din apele în care trăiau peștii.
Pietricica și Cozla păstrează indicii diferite
Fosilele oferă mai mult decât dovada existenței unei mări. Speciile identificate îi ajută pe cercetători să înțeleagă ce fel de medii existau în ea: ape deschise, zone apropiate de țărm sau adâncimi mai mari.
Într-o comunicare științifică semnată de Dorin Sorin Baciu și Ionuț Grădianu, autorii arată că descoperirile diferă între punctele cercetate.
În materialul analizat, Pietricica se remarcă prin pești asociați zonelor marine mai adânci. La Agârcia au fost identificate forme caracteristice apelor deschise și celor apropiate de țărm. Din Cozla provin și exemplare de dimensiuni mari, de aproximativ 50–100 de centimetri.
Aceste diferențe sunt indicii pentru reconstituirea mediului, nu o hartă exactă a unui țărm proiectată peste orașul actual. Cercetătorii interpretează împreună peștii, rocile în care se găsesc și poziția straturilor.
O lume cu pești asemănători sardelelor și cu familii dispărute
Diversitatea fosilelor locale este una dintre explicațiile interesului științific pentru această regiune.
Un studiu publicat în revista „Revue Roumaine de Géologie” descrie, în colecțiile analizate, peste 50 de specii, aparținând unor grupuri variate. Printre ele se găsesc reprezentanți ai familiilor din care fac parte sardelele, peștii-lanternă, macrourile și tonii, dar și ai unor familii dispărute.
Apartenența la aceeași familie nu înseamnă că peștii de atunci erau identici cu speciile actuale. Comparațiile îi ajută însă pe specialiști să urmărească înrudirile și schimbările produse de-a lungul milioanelor de ani.
Unele exemplare păstrează chiar numele locului în denumirea lor științifică. Studiul ilustrează, de exemplu, Auxides cernegurae, provenit din marnele bituminoase ale Cernegurei.
De la primele descoperiri la colecția muzeului
Istoria cercetării locale începe în 1883, când Leon C. Cosmovici colectează pești fosili de pe Cozla. Cercetările continuă în anii următori, iar în 1887 apare lucrarea sa despre straturile cu pești din munții Pietricica și Cozla.
Un rol important l-a avut apoi Mihai Ciobanu, care a început să colecteze fosile din zonă în 1957. Potrivit istoricului publicat de Complexul Muzeal Național Neamț, în zece ani a adunat peste 500 de exemplare.
La deschiderea Muzeului de Științe Naturale din Piatra-Neamț, pe 15 noiembrie 1969, expoziția cuprindea peste 250 de exemplare de pești fosili. În 1977, Ciobanu publica monografia „Fauna fosilă din Oligocenul de la Piatra Neamț”.
Fosilele continuă să fie cercetate. Un studiu din 2025 reexaminează pești fosili cu bot alungit din depozite oligocene românești, inclusiv material de pe Cozla. Exemplarele vechi pot primi astfel interpretări noi, pe măsură ce metodele și comparațiile științifice se îmbunătățesc.
Într-o placă de rocă de lângă Piatra-Neamț poate încăpea scheletul unui pește de câțiva centimetri. Pentru cercetători, poziția oaselor, forma înotătoarelor și sedimentul din jurul lui sunt suficiente pentru a începe reconstituirea unei lumi marine dispărute.
Surse documentare:
- Complexul Muzeal Național Neamț – „Pești din vechimea timpurilor geologice”: Paratethys, vechimea exemplarelor și importanța colecției.
- Ionuț Grădianu – „Oligocene ichthyological sites from the Piatra Neamț region: Cozla, Pietricica, Cernegura”, „Revue Roumaine de Géologie”, 2017–2018, pp. 107–109: depozitele fosilifere, condițiile de sedimentare și diversitatea peștilor.
- Dorin Sorin Baciu și Ionuț Grădianu – comunicare despre localizarea și semnificația paleoecologică a peștilor oligoceni din regiunea Piatra-Neamț, p. 67: diferențele dintre punctele fosilifere.
- CMNN – istoricul cercetărilor paleontologice: contribuțiile lui Cosmovici și Ciobanu, constituirea colecției și deschiderea muzeului.
- „Systematic Revision of the Oligocene Billfishes … from Romania”, 2025: cercetări recente asupra materialului fosil, inclusiv de pe Cozla.
- Natural History Museum, Londra – cum se formează fosilele și Comisia Internațională de Stratigrafie – scara timpului geologic: mecanismele generale de fosilizare și încadrarea Oligocenului.